Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3/
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T împotriva sentinței comerciale nr. 1656/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator MANAGEMENT, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 08.01.2009, întâmpinare formulată de către lichidatorul debitoarei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1656/25.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa luat act de renunțarea lichidatorului MANAGEMENT la judecarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei; a dispus: închiderea procedurii insolvenței față de debitorul - SRL și radierea acesteia din Registrul Comerțului; descărcarea lichidatorului judiciar MANAGEMENT de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, precum și notificarea acestei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Totodată, s-a dispus publicarea raportului din 25.09.2008 întocmit de către lichidatorul judiciar în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 25.09.2008 lichidatorul judiciar MANAGEMENT, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 649/09.04.2008, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței și că notificarea a fost publicată, conform art. 61 alin. 3 din Legea privind procedura insolvenței.
Astfel, având în vedere că nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din registrul comerțului, luând în considerarea și renunțarea la judecată a lichidatorului cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea recursului s-a arătat că închiderea procedurii debitoarei s-a dispus la primul termen de judecată, motiv pentru care consideră că i s-au încălcat drepturile procesuale prin care avea posibilitatea să își recupereze creanța față de societatea debitoare. Arată că, deși lichidatorul nu a primit actele contabile de la societatea, a solicitat închiderea procedurii, nefăcând demersurile legale pe care le avea la dispoziție, considerând că acesta trebuia să formuleze plângere penală împotriva administratorilor societății, deoarece nedepunerea actelor contabile este prevăzută de Legea 85/2006 ca infracțiune.
Se mai susține că lichidatorul, neavând acte contabile, s-a pronunțat asupra aplicării art. 138 din Legea 85/2006, arătând că în opinia sa nu se impune antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori.
Creditoarea recurentă precizează că potrivit art. 138 lit. d din Legea 85/2006, se poate solicita antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori ai debitoarei, dacă aceștia nu au ținut sau au făcut să dispară actele contabile ale societății debitoare. Arată că lichidatorul nu a întocmit raportul cu cauzele ajungerii societății în insolvență, nu a comunicat creditorilor Raportul final, prin care a solicitat închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Recurenta consideră că a fost împiedicată a solicita autorizarea judecătorului sindic în vederea antrenării răspunderii, atâta timp cât până la primul termen abia s-a definitivat de creanțe, astfel că până la această dată instituția recurentă nu putea să formuleze vreo cerere de autorizare, neștiind dacă se poate sau nu forma un Comitet al creditorilor și dacă cererea de autorizare va fi făcută în nume propriu sau în numele Comitetului creditorilor. Menționează că deși prin hotărârea atacată s-a reținut că nici un creditor nu s-a oferit a avansa cheltuielile pentru continuarea procedurii, pe adresa DGFP nu a fost formulată o astfel de cerere, astfel că lichidatorul judiciar nu poate presupune acest aspect, până nu are o confirmare clară a acestui fapt din partea creditorilor.
Solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, prezentul recurs fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel.
Lichidatorul judiciar SP MANAGEMENT a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că nu este adevărată afirmația creditoarei să nu s-a întocmit Raportul cu cauzele și împrejurările care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, acesta fiind depus la fila 20 din dosarul cauzei, iar un Raport final nu a fost întocmit, deoarece nu erau întrunite condițiile prevăzute de art. 129 alin. 1 din Legea 85/2006, conform căruia, lichidatorul va supune judecătorului sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale, după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate. Arată că așa cum s-a arătat și în Raportul privind cauzele și împrejurările care au cauzat starea de insolvență, debitoarea nu a prezentat nici un fel de document din care să rezulte situația financiară a societății, singurele informații obținute fiind cele de pe site-ul oficial al Ministerului Finanțelor. Astfel, nu se putea face un raport final, nefiind îndeplinite condițiile articolului mai sus menționat, iar Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au cauzat starea de insolvență nu poate fi asimilat unui Raport final.
Lichidatorul arată că prin Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, a constatat că există temei pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului social, însă la momentul întocmirii acestui raport, nu expirase termenul pentru depunerea creanțelor. La primul termen de judecată, după îndeplinirea întregii proceduri, s-a constatat că a fost depusă și admisă în tabelul definitiv o singură creanță de 1.975 lei aparținând DGFP T și luând în considerare faptul că administratorul social este decedat și că raportul dintre prejudiciul suferit de creditor și costul ce trebuia acoperit în cazul continuării procedurii, nu se justifica, în condițiile în care creditorul nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, iar șansele de recuperare erau extrem de mici, astfel că lichidatorul a renunțat la cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului decedat.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor invocate și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în ceea ce privește antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere sau supraveghere, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, " la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
De asemenea, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Cum, în speță nu există o astfel de autorizare, iar creditoarea nu poate formula in nume propriu o astfel de cerere, Curtea reține lipsa calității procesuale active a creditoarei recurente în promovarea prezentului recurs.
Pe de altă parte, acțiunea privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei a fost formulată de creditoare numai în cadrul recursului formulat împotriva sentinței judecătorului sindic de închidere a procedurii insolvenței, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, această acțiune trebuia formulată înainte de închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Prin închiderea procedurii, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, "judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați", astfel că nu poate fi formulată o asemenea acțiune direct în recurs, după închiderea procedurii.
Conform art. 131 din Legea nr. 85/2006: "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Susținerea creditoarei că procedura insolvenței a fost închisă prematur întrucât nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a promova acțiunea în răspundere materială, pe lângă că nu este dovedită, este și nerelevantă, având în vedere că închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131din Legea nr. 85/2006.
Astfel, deși critică soluția dată, în recurs creditoarea nu a făcut dovada existenței altor bunuri, aflate în patrimoniul debitoarei care să fie valorificate sau care ar fi măsurile ce ar mai trebui întreprinse, în mod obiectiv și legal pentru continuarea procedurii.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, în baza art. 312. pr. civ. recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T împotriva sentinței comerciale nr. 1656/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.M./23.01.2009
Dact./26.01.2009/2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
