Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 327/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ

Operator date 2928

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 327/

Ședința publică din data de 07 aprilie 2008

PREȘEDINTE: Anca Buta

JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu

JUDECĂTOR 3: Petruța Micu

Grefier: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 865/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu SC SRL prin lichidator MANAGEMENT, având ca obiect procedura insolvenței.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru lichidatorul debitoarei consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data 01.04.2008, concluzii scrise formulate de către lichidator, iar la data de 07.04.2008, precizare formulată de către recurentă, prin care arată că fiind vorba despre o cerere premergătoare cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, înțelege să se judece cu debitoarea SC SRL prin lichidator.

Reprezentanta lichidatorului depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.

Reprezentanta lichidatorului solicită admiterea recursului, conform celor învederate în concluziile scrise.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 865/21.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS cu privire la raportul prin care s-a propus închiderea procedurii; în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, precum și radierea debitorului din registrul comerțului; în temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditoarelor Inspectoratul Teritorial d e Muncă T și AVAS B, precum și Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență; a încuviințat cererea lichidatorului IT. Management, privind plata cheltuielilor de procedură în cauza privind pe debitoarea SC SRL și a dispus achitarea sumei de 256 RON, conform art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006, din fondul special de lichidare, iar în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a descărcat lichidatorul judiciar IT Management, de orice îndatoriri și responsabilități.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin Încheierea nr. 375 din data de 28.06.2007, iar în cauză au fost întocmite și comunicate notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței.

Prin raportul întocmit pentru termenul din 21.11.2007 lichidatorul judiciar IT Management desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului și neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.

Împotriva raportului prin care s-a propus închiderea procedurii, a formulat obiecțiuni creditoarea AVAS, care a solicitat continuarea procedurii în vederea aplicării dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006, fiind incidente prevederile lit. d) din acest text de lege, privitoare la neținerea contabilității societății.

Tribunalul Timiș, analizând obiecțiunile creditoarei, respectiv, cererea de continuare a procedurii, a constatat că ele sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, în cauză s-au finalizat toate demersurile procedurale prevăzute de legea insolvenței, debitoarea nu deține în averea sa bunuri care să poată fi valorificate pentru acoperirea cheltuielilor ce se efectuează și a creanțelor, iar creditoarele, deși notificate în acest sens nu au înțeles să avanseze, potrivit art. 131 din Legea 85/2007 sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative pentru continuarea procedurii. În plus, s-a considerat că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului social se impune îndeplinirea condițiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și culpa, iar creditorul trebuie să facă dovada că administratorul social a fost culpă de a nu fi folosit mijloacele adecvate și nu a desfășurat o activitate diligentă pentru realizarea scopului societății. Faptul că notificările trimise de lichidator administratorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire i-au fost returnate, nu poate conduce la prezumția ca a fost ținută o contabilitate fictivă, că acesta a făcut să dispară unele documente contabile sau că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În speță, sumele pe care debitoarea le datorează către AVAS și T nu denotă că neregulile au fost provocate cu vreo intenție de a eluda obligațiile fiscale. Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS cu privire la raportul final de activitate.

De asemenea, judecătorul sindic, constatând incidente în cauză dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006 și văzând că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare, în temeiul acestei dispoziții procedurale, a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege. Raportat la faptul că cheltuielile de administrare procedurii în prezentul dosar au fost suportate de către lichidator, conform dovezilor depuse la dosar, față de lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei, judecătorul sindic admis cererea acestuia privind plata sumei de 256 RON, conform art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006 din fondul special de lichidare.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului s-a invocat faptul că prin sentința recurată în mod netemeinic și nelegal i-au fost respinse obiecțiunile formulate la raportul final și s-a dispus închiderea procedurii falimentului față de SC SRL S-a mai invocat faptul că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, respectiv când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă); când hotărâre nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă); când judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).

S-a mai invocat de către recurentă faptul că judecătorul sindic a respins în mod eronat obiecțiunile pe care le-a formulat AVAS la Raportul final depus la dosarul cauzei și nu a analizat cererea AVAS, prin care această creditoare a solicitat ca în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 din legea 85/2006, să autorizeze Comitetul Creditorilor să formuleze o asemenea cerere.

AVAS B consideră că cererea sa este perfect legală și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006, întrucât în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 din legea 85/2006, legea dă posibilitatea Comitetul Creditorilor să formuleze asemenea cerere. Se mai arată că pentru a formula această cerere este nevoie de autorizarea judecătorului sindic. Consideră că această cerere este perfect legală, premergătoare cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, care este cerută de cursul procedural prevăzut de Legea 85/2006 și care nu are legătură cu fondul dreptului, reiterând faptul că judecătorul sindic a fost învestit cu o cerere premergătoare cererii prevăzută de art. 138 din legea 85/2006, care nu are legătură cu fondul cererii prevăzut de acest articol, ci este o etapă procesuală impusă de Legea 85/2006, etapă procesuală pe care judecătorul sindic și lichidatorul judiciar erau obligați să îi dea curs.

Creditoarea recurentă AVAS B apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 3 teza finală, respectiv "dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie", recurenta considerând că este evident că răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie, având în vedere că prin închiderea procedurii falimentului debitoarei, nu mai există nici o posibilitate reală de angajare a răspunderii patrimoniale, astfel încât răspunderea persoanelor nu numai că amenință să se prescrie, dar se va prescris cu siguranță.

Se învederează instanței că potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea 85/2006 pe care le apreciază ca fiind aplicabile în speță, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea". Astfel, se arată că potrivit art. 138 lit. d din Legea 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu exista posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.

AVAS arată de asemenea, că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.

MANAGEMENT, în calitate de ichidator al debitoarei SC SRL a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în speță, creditoarea AVAS prin recursul formulat a invocat faptul că pe lângă respingerea de către judecătorul sindic în mod eronat a obiecțiunile formulate la raportul final nu a analizat cererea formulată privind răspunderea organelor de conducere.

S-a invocat că în conformitate cu art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006: "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică", lichidatorul considerând că nu a omis să se pronunțe în acest sens, ci dimpotrivă, în privința cererii de angajare a răspunderii persoanelor car au cauzat starea de insolvență a debitoarei, a întocmit și depus la dosar la data de 11.10.2007, un raport amănunțit asupra acestor cauze, prin care și-a exprimat punctul de vedere în sensul că nu sunt aplicabile prevederile art. 138 din Legea 85/2006.

Lichidatorul arată că în conformitate cu art. 16 din Legea 85/2006: "Judecătorul-sindic va desemna, în raport cu proporțiile cazului, un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creanțe garantate, bugetare și chirografare cele mai mari, prin valoare. Desemnarea se va face, prin încheiere, după întocmirea tabelului preliminar de creanțe. Pentru necesitățile procedurii, judecătorul-sindic va desemna, pe baza propunerii creditorilor, un președinte al comitetului creditorilor. Comitetul creditorilor va fi citat în persoana președintelui astfel desemnat, iar în lipsă, prin oricare dintre membrii comitetului creditorilor. În cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, aceștia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanțe garantate și cei, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic", or, așa cum reiese din tabelul de creanțe depus la dosarul de fond, în speță sunt doar 2 creditori, fiind inaplicabile dispozițiile mai sus arătate de către lichidatorul judiciar.

Lichidatorul menționează că în susținerea celor invocate de către recurentă, aceasta trebuie să dovedească că toate cele 4 elemente ale răspunderii civile delictuale sunt întrunite, acestea fiind absolut necesare antrenării răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare. Însă culpa administratorilor și legătura de cauzalitate sunt condiții de bază ale răspunderii, care trebuie dovedite la fel ca și fapta ilicită și prejudiciul, legea neinstituind nici o prezumție în privința celor două elemente menționate inițial. Consideră că este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau a multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră, or, creditoarea AVAS nu a dovedit prin nici un mijloc de probă îndeplinirea cerințelor necesare atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei.

Lichidatorul susține că nu a relevat prin rapoartele sale că administratorul debitoarei s-ar fi folosit de bunurile societății în interes propriu, că a făcut fapte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, că a deturnat sau ascuns o parte din activul societății sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, nici că a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, în scopul întârzierii încetării plăților sau că a dispus să se plătească cu preferință unii creditori în dauna celorlalți. Apreciază că dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 nu instituie prezumția a culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se poate cere a fi trasă, ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute de textul de lege arătat și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, care nu poate avea la bază decât un probatoriu complet și pertinent.

Se mai arată că potrivit rapoartelor lichidatorului, din actele pe care le-a avut la dispoziție și din investigațiile efectuate, nu s-au constatat fapte pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, respectiv nu a constatat fapte din cele prevăzute la art. 138 din Legea 85/2006 pentru a solicita antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, lichidatorul considerând că nu poate fi obligat să introducă o asemenea acțiune în lipsa oricăror probe în acest sens, astfel că se impunea închiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare conform art. 131 din Legea 85/2006.

Lichidatorul debitoarei a precizat că în speță creditoarea a fost notificată în vederea avansării fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor administrative, conform dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006, în caz contrar considerând un acord tacit cu privire la închiderea procedurii, astfel de dovezi fiind depuse și la dosarul de fond al cauzei.

Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.

Astfel, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".

Pe de altă parte, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".

Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorul judiciar.

Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.

În prezenta cauză lichidatorul judiciar nu a omis să se pronunțe în acest sens, ci dimpotrivă, în privința cererii de angajare a răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, a întocmit și depus la dosar la data de 11.10.2007, un raport amănunțit asupra acestor cauze, prin care și-a exprimat punctul de vedere în sensul că nu sunt aplicabile prevederile art. 138 din Legea 85/2006.

Lichidatorul judiciar nu a relevat prin rapoartele sale că administratorul debitoarei s-ar fi folosit de bunurile societății în interes propriu, că a făcut fapte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, că a deturnat sau ascuns o parte din activul societății sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, nici că a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, în scopul întârzierii încetării plăților sau că a dispus să se plătească cu preferință unii creditori în dauna celorlalți.

Potrivit rapoartelor lichidatorului, din actele pe care le-a avut la dispoziție și din investigațiile efectuate, nu s-au constatat fapte pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, respectiv nu s-au constatat fapte din cele prevăzute la art. 138 din Legea 85/2006 pentru a solicita antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, lichidatorul considerând în mod corect că nu poate fi obligat să introducă o asemenea acțiune în lipsa oricăror probe în acest sens, astfel că s-a impus închiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare conform art. 131 din Legea 85/2006.

Creditoarea recurentă a fost notificată în vederea avansării fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor administrative, conform dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006, însă aceasta nu a înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței, astfel că în mod corect judecătorul sindic dispunând închiderea procedurii față de debitoare.

Așa fiind, întrucât nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, aceasta fiind legală și temeinică, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 865/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 07.04.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red./23.04.2008

Tehn./24.04.2008/2 ex.

Primă instanță: Tribunalul Timiș, Judecător:

Președinte:Anca Buta
Judecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 327/2008. Curtea de Apel Timisoara