Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 34/R-
Ședința publică din 16 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, județul D, în nume propriu, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 1, și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr.764/F din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind creditorii DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, SC LEASING ROMANIA SA, debitoarea SC SRL Pitești și lichidatorul judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că la data de 6 octombrie 2008, lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului și neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Constatându-se că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința comercială nr.526/F/21.05.2007 și că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea nr.85/2006, prin sentința nr.764/ F din 6 octombrie 2008, judecătorul sindic al Tribunalului Comercial Argeșa dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și s-a dispus radierea acesteia din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea nr.85/2006 a fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art.135 din Legea nr.85/2006 s-a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului A pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs creditoarea A, motivat în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, și a susținut că, în cauză nu s-a respectat principiul maximizării valorii bunurilor din averea debitoarei și nici nu s-a realizat scopul prevăzut de lege, respectiv acoperirea pasivului, continuarea procedurii fiind posibilă prin utilizarea fondului de lichidare.
Prin decizia nr.1183/R -C/19 decembrie 2008, Curtea de Apel Pitești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP A, reținând următoarele:
Susținerile recurentei la nivel de principiu sunt valabile, însă aplicarea lor nu poate fi făcută dincolo de aspectele specifice ale fiecărei cauze.
În condițiile în care în averea debitoarei nu există bunuri care să poată fi valorificate, disponibilități bănești ori creanțe de recuperat, deci nu mai există active, este imposibil de maximizat un lucru care nu există.
Continuarea în aceste condiții a procedurii nu ar avea ca urmare decât o creștere a pasivului, fără nici o perspectivă de acoperire, cel puțin, a cheltuielilor ce astfel s-ar prilejui.
De altfel, dincolo de principii, Legea nr.85/2006 prevede expres că, procedura insolvenței poate fi închisă dacă s-a aprobat raportul final (art.132) și dacă nu există bunuri în averea debitoarei care să fie valorificate și astfel să se acopere cheltuielile de lichidare, iar nici unul dintre creditori nu se oferă să avanseze sumele necesare (art.131).
În ceea ce privește posibilitatea utilizării fondului de lichidare, pretențiile recurentei sunt nefondate. Acest fond va fi utilizat potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul debitorului". Legiuitorul are, astfel, în vedere situația în care, în averea debitoarei există bunuri valorificabile (deci nu sunt incidente dispozițiile art.131 și 132 din Legea insolvenței), însă, pentru moment, lipsesc disponibilitățile.
Ar fi total lipsit de rațiune, în condițiile în care nu mai este nimic de valorificat, să se continue o procedură folosindu-se fondul de lichidare, deși, nu există perspectiva obținerii vreunor venituri, ci doar a efectuării unor cheltuieli inutile.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, au formulat recurs DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, în nume propriu, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul creditoarei Caf ost motivat în drept pe disp.art.304 pct.9, 7, 5 și art.3041Cod pr.civilă, susținându-se că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, că nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă.
Recurenta - creditoare critică sentința pentru următoarele motive:
Lichidatorul nu a depus diligențe pentru a constata bunurile societății debitoare și nu a întocmit un raport amănunțit cu privire la cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în insolvență, nu a întreprins nici un alt demers în sensul realizării scopului legal pentru care a fost instituită procedura de insolvență și anume, cea a acoperii pasivului debitoarei aflată în insolvență.
Lichidatorul nu a formulat acțiune în antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, iar judecătorul sindic s-a mulțumit să admită propunerea lichidatorului de închidere a procedurii, fără a se preocupa de modul în care societatea a ajuns fără nici un fel de bunuri imobile sau mobile în patrimoniu.
Susține că, deși a depus o cererea de creanță admisă de instanță, autoritatea vamală nu a fost citată în dosarul de insolvență, neavând posibilitatea de a formula o eventuală cale de atac împotriva măsurilor nelegale luate de lichidatorul judiciar.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că, în temeiul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, recurentul, în calitate de creditor, putea să formuleze și el acțiune în antrenarea răspunderii administratorului. Textul art.138 din legea arătată nu prevede o obligație pentru lichidator de a formula acțiune în anulare, ci doar o opțiune pentru el, în funcție de modul în care acesta judecă activitatea administratorului societății. Tocmai din acest motiv, legiuitorul a prevăzut și dreptul comitetului creditorilor de a solicita angajarea răspunderii administratorului. Lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor la data de 15.05.2008 (80), dar la această adunare nu s-a prezentat nici un creditor, iar prin adresa nr.15628/07.05.2008 (78), creditoarea a precizat că nu este de acord să avanseze cheltuielile necesare continuării procedurii.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei, în sensul că autoritatea vamală nu a fost citată în dosarul de insolvență, neavând posibilitatea de a exercita dreptul la o eventuală cale de atac împotriva măsurilor nelegale efectuate de lichidator, deoarece aceasta a fost citată legal în dosarul de insolvență, sentința atacată fiindu-i, de asemenea, comunicată legal (fila 116-117).
În concluzie, în lipsa bunurilor din patrimoniul societății - debitoare și neavansării sumelor corespunzătoare pentru continuarea procedurii de către creditori, închiderea procedurii insolvenței, dispusă de JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță l-sindic, este legală, sentința cuprinzând motivele pe care se sprijină.
Recursul creditoarei AVAS a fost motivat în drept pe disp.art.3041Cod pr.civilă, solicitându-se examinarea cauzei sub toate aspectele.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor Legii nr.85/2006, lichidatorul judiciar solicitând închiderea procedurii, fără a identifica cauzele apariției stării de insolvență, iar în ceea ce privește creanța bugetară preluată de către AVAS de la CAS G, cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate, raportul final al lichidării impunându-se a fi sinteza întregii proceduri, cuprinzând aspectele majore care au caracterizat-o, inclusiv măsura identificării persoanelor răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele insolvabilității, care au un rol deosebit în aplicarea principiului maximizării averii debitoarei; lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii, fără a formula cerere de atragere a răspunderii, conform art.138 din Legea nr.85/2006 și fără a convoca comitetul creditorilor în acest sens, deci fără a epuiza toate modalitățile legale de recuperare creanțelor înscrise.
Consideră că se impune atragerea răspunderii fostului administrator, potrivit disp.art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006.
Recursul formulat de AVAS B nu este fondat.
Așa cum s-a reținut și la analizarea recursului formulat de C, temeiul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, recurentul, în calitate de creditor, putea să formuleze și el acțiune în antrenarea răspunderii administratorului. Textul art.138 din legea arătată nu prevede o obligație pentru lichidator de a formula acțiune în anulare, ci doar o opțiune pentru el, în funcție de modul în care acesta judecă activitatea administratorului societății. Tocmai din acest motiv, legiuitorul a prevăzut și dreptul comitetului creditorilor de a solicita angajarea răspunderii administratorului. Lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor la data de 15.05.2008 ( fila 80), dar la adunare nu s-a prezentat nici un creditor și nici nu au avansat sumele necesare continuării procedurii.
În condițiile în care în averea debitoarei nu există bunuri care să poată fi valorificate, disponibilități bănești, ori creanțe de recuperat, deci nu mai există active, este imposibil de maximizat un lucru care nu există, iar continuarea în aceste condiții a procedurii nu ar avea ca urmare decât o creștere a pasivului, fără nici o perspectivă de acoperire, cel puțin, a cheltuielilor ce astfel s-ar prilejui.
Față de aceste considerente, se reține că judecătorul sindic a procedat legal la închiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei, potrivit disp.art.131 din Legea nr.85/2006, reținând că în averea debitoarei nu există bunuri care să fie valorificate și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea procedurii, urmând ca recursurile să fie respinse ca nefondate, potrivit disp.art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, județul D, în nume propriu, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 1, și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr.764/F din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind creditorii DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, SC LEASING ROMANIA SA, debitoarea SC SRL Pitești și lichidatorul judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Red.
TC/2 ex.
28.01.2009
jud fond.L Grefier,
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Polixenia
