Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 351/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA Nr. 351/
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de creditoarea AVAS B, cu sediul in sector 1,--11, împotriva sentinței nr.176 din 11.03.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, în contradictoriu cu intimatii: SC SRL B- prin lichidator, SC Furnizare Muntenia Nord A- Agenția B, Administrația Finanțelor Publice B, Cabinet Practician în insolvență și C de pe lângă tribunalul Brăila, având ca obiect procedura insolvenței- Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; s-a depus la dosar cerere de către intimata C de Furnizare a Energiei Electrice- Agenția B prin care se solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare și note de concluzii scrise de către lichidator judiciar în două exemplare.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de intimata SC de Furnizare a Energiei Electrice- Agenția B întrucât de la data formulării cererii, respectiv 29.05.2009 a existat suficient timp pentru angajarea unui apărător precum și faptul că astfel de cauze se judecă cu celeritate. Constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr.176/11.03.2009 a Tribunalului Brăila, judecătorul sindic a respins ca nefondate obiecțiunile la raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar, a aprobat acest raport, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei C B, a dispus radierea debitoarei și a dispus plata din fondul de lichidare a sumei de 3.607 lei către lichidator.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 11.02.2009 lichidatorul judiciar desemnat pentru ca să administreze procedura falimentului debitoarei C L, cu sediul în B, str.-,.1,.5, jud.B, respectiv Cabinet Practician în Insolvență, cu sediul in B, a solicitat să se dispună inchiderea procedurii, ca urmare a valorificării bunurilor debitoarei și a inexistenței altor bunuri și disponibilități bănești.
Creditorul AVAS Baf ormulat obiecțiuni la raportul final arătând că lichidatorul nu a menționat în raportul final care sunt persoanele vinovate de falimentul societății în condițiile în care administratorul social a continuat activitatea deși era în stare de insolvență. De asemenea, nu s-a precizat cauza neplății sumei către AVAS, fiind lezat în principal statul român. Apreciază că, comitetul creditorilor era în măsură să aprecieze asupra oportunității formulării unei acțiuni în atragerea răspunderii persoanelor vinovate de falimentul debitoarei și implicit de neplata datoriei către AVAS. Solicită continuarea procedurii.
Cu privire la obiecțiunile la raportul final formulate de AVAS B, tribunalul le-a considerat ca fiind nefondate, lichidatorul judiciar a fost consecvent în a aprecia că nu se mai impune continuarea procedurii motivat de faptul că singurul bun al societății debitoare a fost valorificat, suma fiind infimă, neacoperind în totalitate nici măcar cheltuielile de procedură. În acest sens se impune de asemenea protejarea veniturilor statului împotriva cheltuielilor fără nici un folos. Aspectele invocate de creditoare cu privire la creanța proprie nu sunt întemeiate, procedura falimentului fiind una concursuală nu se distinge între cauzele neplății uneia sau alteia dintre creanțe. De atlfel, statul (creanța bugetară) are doar prioritate la plată față de alte creanțe, dar nu un tratament special de analizare. Cu privire la neformularea de către lichidatorul judiciar a acțiunii întemeiate pe disp.art.138 Legea 85/2006, judecătorul sindic va reține că poziția lichidatorului a fost corectă, consecventă, în raportul de cauze arătând că administratorul social nu a avut avantaje din continuarea activității în stare de insolvență, ba chiar a creditat societatea atât cât a putut. De aceea nu a formulat acțiune în atragerea răspunderii administratorului, specificând expres acest lucru. Comitetul creditorilor era îndreptățit la a solicita autorizarea în condițiile art.138 al.3 Legea 85/2006 ceea ce nu este cazul în speță.
A mai reținut că lichidatorul a depus raportul de închidere, l-a comunicat creditorilor și l-a publicat în buletinul insolvenței și că în cauză au calitatea de creditori: P B cu suma de 41.705 lei, AVAS B cu suma de 1.824,81 lei, P B cu suma de 353 lei și Furnizare Muntenia Nord- Agenția B cu suma de 829,25 lei care nu au obținut nici o sumă de bani ca urmare a inexistenței bunurilor și sumelor de distribuit;
În cauză nu a fost formulată acțiune întemeiată pe disp.art.138 Legea 85/2006, lichidatorul judiciar apreciind că nu sunt incidente disp.art.138 Legea 85/2006.
Nu mai există bunuri sau fonduri și nici disponibilitate de a fi avansate de creditori.
Toate bunurile din averea debitoarei au fost valorificate, respectiv o vitrină frig pentru care s-a obținut suma de 2.453 lei care a acoperit o parte din cheltuielile de procedură și că nu mai există alte bunuri sau fonduri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs creditoarea solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea cererii a arătat recurenta că instanța a încălcat actele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulitătii de art.105 alin.2 pr.civ.
A mai arătat aceasta că ea deține o creanță rămasă nerecuperată de 1.824,81 lei.
Că instanța a dispus închiderea procedurii fără să se fi realizat procedurile de publicitate aferente hotărârii de aprobare a raportului final, că în conformitate cu art.132 alin.2 teza 1 coroborat cu art.129 alin.2 din Legea 85/2006 închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final, ci numai după aprobarea acestuia printr-o sentință distinctă.
Că după această aprobare lichidatorul trebuia să formuleze cerere de închidere care trebuia comunicată creditorilor.
A mai arătat recurenta că a formulat obiecțiuni la raportul final solicitând și convocarea de către lichidatorul judiciar, a Comitetului creditorilor în vederea discutării oportunității introducerii unei cereri de antrenare răspundere.
Că, în condițiile în care creditorii nu au acces la documentele societății debitoare, judecătorul trebuia să exercite un rol activ conf.art.129 pr.civ. să ordone o expertiză care să determine cauzele și împrejurările care au determinat insolvența și să ceară asistența Comitetului creditorilor.
Recurenta a indicat și faptul că statul român reprezentat în acest caz de ea,a suferit un prejudiciu prin neplata creanței, fapt pentru care intervine obligația de reparare a prejudiciului, administratorii debitoarei trebuind să răspundă.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor indica în continuare:
Legea, respectiv disp.art.129, 130 și 133 din Legea 85/2006 nu obligă la închiderea procedurii la un termen ulterior aprobării raportului final decât în situația în care mai există fonduri din averea debitorului care trebuie distribuite final (art.130).
a contrario, în cazul de față, unde nu mai există fonduri de distribuit, formularea cererii de închidere a procedurii se poate face prin raportul final, iar aprobarea acestui raport se poate face odată cu închiderea procedurii.
De altfel, recurenta nu indică în ce fel este lezată de aprobarea raportului odată cu închiderea procedurii falimentului.
Se mai reține faptul că cererea de închidere a procedurii a fost comunicată odată cu raportul final, la care recurenta a și formulat obiecțiuni.
Se mai reține că în mod corect judecătorul-sindic a respins obiecțiunile creditoarei.
Art.129 din Legea 85/2006 nu impune cuprinderea în raportul final a cauzelor ce au determinat starea de insolvență și nici a persoanelor răspunzătoare, aceste elemente trebuind incluse în raportul prev. de art.56 din lege.
În ceea ce privește critica privind rolul activ al judecătorului-sindic, se reține că acesta nu trebuie să se substituie părților, acestea fiind primele chemate să ceară administrarea de dovezi în interesul lor.
Se mai reține că la momentul punerii în discuție a raportului final o asemenea expertiză cerută de recurentă nu ar avea nici o utilitate practică.
În ceea ce privește problema răspunderii foștilor administratori ai debitoarei, se reține faptul că numai lichidatorul și cu autorizarea judecătorului, Comitetul creditorilor pot formula o acțiune împotriva acestora.
Conform art.11 alin.2 din Comitetul creditorilor trebuie să se întrunească lunar, posibilitatea convocării sale de către lichidator fiind excepție.
Față de acestea, sentința recurată fiind legală și temeinică, în temeiul disp.art.312 pr.civ. urmează să se respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, recursului declarat de creditoarea AVAS B, cu sediul in sector 1,--11, împotriva sentinței nr.176 din 11.03.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brăila.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno.O/29.06.2009/2 ex.
Fond-
Președinte:Simona GavrilaJudecători:Simona Gavrila, Sarmisegetuza Tulbure, Rodica Dorin
