Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 356/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția Comercială
Dosar nr-
Operator nr.2928
DECIZIA NR. 356/
Ședința publică din 14 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenientul împotriva sentinței comerciale nr. 2703/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - prin lichidator judiciar SP Expert și intimata - SRL, având ca obiect procedura insolvenței - societăți în comandită pe acțiuni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, se constată ca mersul dezbaterilor si concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.04.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru termenul de azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2703/19.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad a aprobat raportul întocmit de lichidatorul judiciar - - A, in condițiile art. 115 din Legea 64/1995, aprobat și reconfirmat de adunarea creditorilor societății debitoare - - A și a dispus efectuarea actelor și operațiunilor propuse prin raportul lichidatorului judiciar, respectiv încheierea contractelor de vânzare - cumpărare active cu - T SRL și Primăria A - Direcția Fiscală, in calitate de cumpărători.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a onstatat că prin încheierea din 12 octombrie 2005, pronunțată de judecătorul sindic în dosar 178/1999, având ca obiect procedura insolvenței prevăzută de Legea 64/1995, declanșată împotriva debitoarei - -, a fost aprobat raportul întocmit de lichidatorul judiciar, și prezentat de către acesta in ședința din 29 iunie 2005, in condițiile art. 115 alin. 1 din Legea 64/1995, dispunându-se și efectuarea actelor și operațiunilor propuse in acest raport, respectiv încheierea contractelor de vânzare - cumpărare active cu - SRL A si primăria Municipiului A - Direcția fiscală.
Judecătorul sindic a avut in vedere împrejurarea că la 29 iunie 2005, prezentat Adunării creditorilor raportul prevăzut de art. 115 alin. 1 din Legea 64/1995, in care a solicitat vânzarea in bloc a construcțiilor, și pentru acest raport a obținut acordul crediorului principal, precum și acordul creditoarei A, după care ești creditori au depus și la dosarul cauzei acordul din 6 octombrie 2005.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul, ce a constituit obiectul dosarului 11860/2005 al Curții de Apel Timișoara, în cauză pronunțându-se decizia ci ilă nr. 207/R/COM din 20.02.2006, prin care s-a admis recursul petentului și s-a dispus casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de control judiciar a apreciat recursul ca fiind întemeiat ca urmare a faptului că judecătorul sindic a dispus aprobarea propunerii de vânzare a tuturor bunurilor aparținând debitoarei - - fără ca in prealabil să fie prezentată o situație clară a bunurilor care se află deja in proprietatea debitoarei, precum și a celor pentru dobândirea cărora debitoarea se află încă in litigiu, respectiv fără ca situația juridică a acestor bunuri, pe fiecare bun in parte, să fie precis determinată.
Împotriva acestei decizii a fost formulată contestație in anulare de către dobânditoarea prin contractul de vânzare - cumpărare - SRL A, cale extraordinară de atac ce a fost însă respinsă prin decizia civilă nr. 1308 din 6 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara in dosar 3432/COM/2006. În rejudecarea cauzei, prin încheierea nr. 484 din 23 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad in dosar 2358/2006, a fost aprobat din nou raportul întocmit in condițiile art. 115 alin. 1 din Legea 64/1995 - republicată, prezentat de către lichidatorul judiciar in ședința Adunării creditorilor din 29 iunie 2005, și reconfirmat de aceasta, în ședința din 31 mai 2006, raport ce a fost reinterat în raportul prezentat in ședința publică din 3 iulie 2006, și notele de ședință din 19 martie 2007, și în consecință s-a dispus efectuarea actelor și operațiunilor propuse în acest raport, respectiv încheierea contractelor de vânzare - cumpărare active cu - SRL A, în calitate de cumpărător, și Primăria Municipiului A - Direcția Fiscală, în calitatea de cumpărător, potrivit raportului.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a avut n vedere probele aflate la dosarul cauzei, precum și considerentele deciziei de casare, a solicitat completarea probatoriului administrat în cauză, și a reținut că lichidatorul judiciar a convocat din nou Adunarea creditorilor la 31 mai 2006, acesta reconfirmând operațiunea de vânzare în bloc a activelor debitoarei de catre adjudecatarul SRL A și respectiv Primăria A - Direcția Fiscală, la prețul de 150.000 USD, precum și a tuturor bunurilor mobile sau imobile prin încorporare conform anexelor la raportul lichidatorului judiciar, reținând și împrejurarea că Primăria A a depus la dosar o listă cuprinzând totalitatea construcțiilor in detaliu, pentru fiecare teren înscris separat in cartea funciară.
Judecătorul sindic a constatat că debitoarea s-a constituit ca societae comercială pe acțiuni prin privatizarea fostei întreprinderi de stat existente în A,-, în temeiul Legii 15/1990, fiind continuarea în fapt și în drept a acesteia și că fostele întreprinderi de stat și-au desfășurat activitatea pe imobilele înscrise in CF 57481, 8257 și 11.062 A, ce au aparținut proprietarilor și soției, compuse din teren in suprafață totală de 355.391 mp. și construcții evidențiate doar in CF 57.481 A cu nr. top 8306/6682.
Judecătorul sindic a mai reținut că Statul român după preluarea acestor imobile, le-a predat spre folosință și administrare fără a înscrie aceste operațiuni in cărțile funciare și nici antecesoarea debitoarei nu a făcut demersurile necesare intabulării unui eventual drept de proprietate ori de folosință asupra acestor imobile. După declanșarea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, lichidatorul judiciar a reușit înscrierea dreptului de proprietate al debitoarei asupra imobilelor dar, in temeiul unor hotărâri judecătorești ulterioare această încheiere de carte funciară a fost radiată, dreptul de proprietate asupra terenurilor si asupra edificatelor înscrise in cartea funciară rămânând in favoarea foștilor proprietari tabulari. S-a mai reținut in rejudecarea cauzei că după preluarea terenurilor mai sus arătate de către Statul român, și predarea lor spre administrare antecesoarei debitoarei, au fost edificate mai multe construcții in temeiul autorizațiilor de construcție 23.447 din 8 decembrie 1984, 30.499 din 3 octombrie 1970, 34.913 din 7 decembrie 1970, 21.591 din 29 iunie 1970, 85 din 29 martie 1966, 184 din 19 august 1965, 44.186 din 23 decembrie 1972, 257 din 29 decembrie 1967, fără număr din 14 iunie 1975, 42.720 din 24 decembrie 1968, 64 din 27 martie 1965, și 1940 din 5 febr. 1970, autorizații ce au fost emise de fostul Consiliul Popular al Județului A, aceste construcții fiind înscrise in listele de inventar ale societătii debitoare.
S-a mai constatat de asemenea că majoritatea construcțiilor au fost edificate pe terenurile înscris in CF 8257 A, parcela cu nr. top 8307/6682/a/1 din CF 11062 A, parcela cu nr. top.8305/6682/1, aceste terenuri fiind preluate de statul româna de la foștii proprietari ca terenuri goale fără construcții.
Judecătorul sindic a mai constatat că in urma comparării listei emise de Primăria A în rejudecare, listă cuprinzând construcțiile ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare active nr. 68 din 6 octombrie 2005, cu construcțiile înscrise in CF 57481, s-a constatat că o parte din acestea nu mai există, in timp ce au fost construite altele noi.
Judecătorul sindic a mai stabilit că in toate cauzele aflate pe rolul instanțelor, ulterior anului 2. privind imobilele mai sus arătate, moștenitorii foștilor proprietari tabulari nu au dovedit modul in care ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate ulterior pre luării e către stat a imobilelor de la antecesorii lor, deși au contestat dreptul de prorietate al societății debitoare asupra edificatelor și au invocat neînscrierea lor în cartea funciară. Și in această rejudecare s-au solicitat dovezi privind modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra asupra edificatelor in litigiu, dar intervenienții nu au depus la dosar dovezi in acest sens.
Judecătorul sindic a reținut că Adunarea creditorilor a reconfirmat propunerea de vânzare a activelor debitoarei falite, iar vânzare îndeplinește condiția pretinsă de art. 1289 Cod civil. În privința motivului casării cu trimitere și anume al situației juridice a bunurilor ce constituie obiectul raportului lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a constatat că vânzătorul a prezentat cumpărătorului situația reală a bunurilor cumpărate, fără a-și asuma vreo responsabilitate, situație ce a fost acceptată de cumpărător, părțile convenind in privind subrogării cumpărătorului în drepturile vânzatorului cu privire la valorificarea dreptului sau de proprietate si la demersurile necesare obținerii proprietății asupra terenurilor de sub construcție ori asupra dreptului de creanță.
Judecătorul sindic a stabilit ca prin vânzare activelor debitoarei falite nu s-a adus atingere dreptului de proprietate al intervenienților, deoarece nu s-a înstrăinat nici un bun al acesteia, ci doar asupra edificatele ridicate ulterior preluării imobilelor de către statul român, și a împărtășit opiniile exprimate de judecătorii Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Raicu contra României cu privire la considerarea principiului securității raporturilor juridic garantate de art. 6 # 1 din Convenție, in sensul că "diminuarea vechilor atingeri nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporționate".
au formulat recurs si împotriva acestei încheieri, recurs ce a fost admis prin decizia civilă nr. 740/R din 18 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara in dosar -, dispunându-se casarea încheierii recurate si trimiterea spre rejudecare aceleiași instante prin judecătorul sindic. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar, a apreciat că judecătorul sindic și lichidatorul nu s-au conformat dispozițiilor deciziei de casare și nu au clarificat situația juridică a bunurilor supuse vânzării in sensul că nu s-a făcut dovada proprietății debitoarei asupra lor.
În rejudecarea cauzei văzând și dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, judecătorul sindic a constatat că întreaga stare de fapt reținută prin cele două sentințe casate de instanța de control judiciar, este reală, in sensul că supra edificatele cu privire la care s-a pronunțat lichidatorul judiciar si Adunarea creditorilor in sensul vânzării lor in bloc potrivit dispozițiilor art. 115 din legea 64/1995, au fost construite de catre antecesoarea societății debitoare, ulterior preluării terenului, de către statul român, de la antecesorii interveninențiilor.
Probele aflate la dosarul de fond al cauzei, respectiv autorizațiile de construire emise ulterior preluării terenului si construcțiilor înscrise in cartea funciara, de către Statul român, ca și expertizele de identificare și hotărârile judecătorești aflate la dosarul cauzei, ca și adeverința nr. 1537/A6 din 10 februarie 2006, emisă de Primăria Municipiului A, relevă împrejurarea că asupra edificatele ce constituie obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 68 din 6 oct. 2005, au fost construite de către antecesoarea societății debitoare, iar intervenienții ori antecesorii lor nu au nici o contribuție la aceste construcții și nu au făcut nici un demers în sensul constituirii dreptului de proprietate asupra acestora, ori înscrierii acestui drept in cartea funciară.
Față de împrejurarea că aceste construcții a căror existență este necontestată, sunt înscrise in evidentele contabile ale societății debitoare, judecătorul sindic nu poate să constate decât că acestea fac parte din "averea debitorului" astfel cum aceasta este definitivă de prevederile art. 3 din Legea 64/1995, în vigoare la data prezentării raportului lichidatorului.
Intervenineții nu au invocat vreun titlul asupra acestor construcții care să dea posibilitatea lichidatorului judiciar ori judecătorului sindic să excludă aceste construcții din procedură, astfel cum este definit scopul acesteia de prevederile art. 2 din aceeași lege, motiv pentru care judecătorul sindic a apreciat că deși construcțiile descrise in raportul lichidatorului judiciar și pentru care s-au depus dovezi referitoare la modul de dobândire și referitor la existența lor pe terenurile proprietatea interveninețiilor, nu au fost înscrise in cartea funciară la momentul edificării lor, acestea nu pot fi excluse din "averea societății debitoare" supusă procedurii concursuale a execuției silite stabilite prin dispozitiile legii reorganizării judiciare și a falimentului.
În condițiile in care toate demersurile făcute de lichidatorul judiciar in vederea înscrierii in cartea funciară a vreunui drept de proprietate asupra acestor construcții ori de superficie asupra terenurilor, au fost finalizate in sensul respingerii lor, ca urmare a refuzului interveninețiilor succesori ai proprietarilor tabulari de recunoastere a vreunui drept al debitoarei, iar intervenineții nu au făcut nici un demers in sensul înscrierii in favoarea lor, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate de antecesorii debitoarei, este imposibilă vreo clarificare a situației juridice a acestor construcții, in sensul înscrierii lor in cartea funciară și a dreptului de proprietate asupra lor in favoarea debitoarei ori a interveninețiilor.
Având in vedere această stare de fapt, că edificatele obiect al contractului de vânzare - cumpărare, propus spre aprobare de lichidatorul judiciar Adunării creditorilor, fac parte din averea debitoarei, chiar dacă nu a fost inscris in cartea funciara dreptul de proprietate asupra lor, că Adunarea credițorilor, desemnată ca organ decizional de către prevederile Legii - a aprobat și reconfirmat propunerea judiciar formulată în condițiile art. 115 din legea 64/1995, că raportul przentat de lic hidatoul judiciar satisface cerințele dispozițiilor legale, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele pretinse de lege, precum și cele ale art. 117 și 118 din Legea 85/2006 intrată ulterior in vigoare și drep urmare, a admis propunerea lichidatorului judiciar și a dispusefectuarea actelor și operațiunilor propuse in acest raport, acte și operațiuni ce au fost deja efectuate prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 68 din 2 octombrie 2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de aprobare a raportului acestuia, confirmat de Adunarea Creditorilor a " " -, precum și a cererii de efectuare a actelor și operațiunilor propuse prin Raportul lichidatorului, respectiv încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu - SRL și PRIMĂRIA A - Direcția Fiscală, în calitate de cumpărători, cu cheltuieli de judecată n toate cele 5 instanțe în care s-a judecat pana in prezent litigiul, începand din 12.10.2005.
Recurentul învederează instanței că este pentru a treia cand judecatorul sindic aprobă si dispune vanzarea de active la solicitarea aceluiasi lichidator judiciar în procedura de insolventa în care se afla " " A, active constând în constructii edificate pe terenuri proprietatea mostenitorilor familiilor si, pentru care nu s-a facut dovada existentei dreptului de proprietate in favoarea debitoarei aflate în insolventa.
S-a mai arătat că prima aprobare a avut loc prin încheierea judecatorului sindic din 12.10.2005, iar rin p. decizia civila nr. 207/R/COM/20.02.2006, Curtea de Apel T - Sectia Comercială, a admis recursul petentului recurent, a casat Incheierea din 12.10.2005 si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, retinându-se ca judecatorul sindic a aprobat un raport a lichidatorului pentru vânzarea în bloc a bunurilor debitoarei, fără ca situatia juridică a acestor bunuri sa fie precis determinată. A doua aprobare a avut loc prin încheierea nr. 848 din 23.03.2007 a judecatorului sindic, fără a se intreprinde nimic in sensul deciziei de casare nr.207/R/COM/2006.
Prin decizia civila nr. 740/R/14.06.2007, Curtea de Apel T, a admis cel de al doilea recurs si a casat din nou cu trimitere încheierea nr.848/2007 a judecatorului sindic, retinand ca este "cel putin surprinzatoare si nedovedita" afirmatia din Procesul-verbal al adunarii creditorilor, retinuta de judecatorul sindic, privitoare la bunurile debitoarei cu valoare de inventar, la rubrica "situatia juridica a bunului", in dreptul fiecarui bun "proprietate - liber de sarcini", atata timp cat "nu exista nici un act doveditor al proprietatii respectivelor bunuri." De asemenea, aceasta decizie a precizat că în materia roprietății p., proba dreptului de proprietate se poate face conform art. 22 din legea 7/1996, numai prin inscris autentic, hotărâre judecătorească sau act administrativ și că simpla exercitare a posesiei și simple fapte materiale sunt irelevante sub aspectul probei dreptului de proprietate, pentur ca apoi să concluzioneze că nici judecătorul sindic și nici lichidatorul nu s-au conformat deciziei de casare și "fără să facă dovada că aceste bunuri imobile sunt proprietatea debitoarei", dispunând și vânzarea acestora către - TOT SRL și Primăria Muncipiului
S-a mai susținut că a treia aprobare a survenit prin sentinta civila nr. 2703/2007 ce face obiectul prezentului recurs si, prin soluția repetată de aprobare a vânzării bunurilor pentru care, prin doua decizii de casare, s-a statuat ca nu există dovada dreptului de proprietate în favoarea debitoarei, considerând că se nesocotesc dispozitiile imperative ale instantei de casare si cele din art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă și că n dispretul celor doua decizii de casare, a probelor si a apărărilor formulate de recurent privind accesiunea artificiala imobiliară, dar și a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2199/2004 privind incidenta in cauza a dispozițiilor art.492-494 cod civil, pe care hotararea recurata nu numai ca nu le-a examinat, ci le-a ignorat pur si simplu, hotărârea recurata retinând ca bunurile imobile propuse spre vanzare "fac parte din averea debitoarei, chiar daca nu a fost inscris in cartea funciara dreptul de proprietate" si "nu pot fi excluse din averea debitoarei". La a treia repetare a soluției de aprobare a vânzării unor bunuri ce nu fac parte din averea debitoarei ci sunt prin accesiune proprietatea mostenitorilor fam. si, ca proprietari tabulari, nu se mai poate manifesta doar o surprindere fata de solutia data ci este evident o solutie partinitoare, arbitrara si pronunțată în dispretul legii.
S-a mai susținut că prin refuzul de a se conforma deciziei de casare si mai mult, prin contrazicerea si combaterea "problemelor de drept dezlegate" prin decizia de casare, judecătorul sindic "a refuzat de a judeca", considerând că poate fi acuzat de "denegare de dreptate" potrivit art. 3 cod civil.
Recurentul arată că a depus la dosar în sedinta publica din 05.11.2007 precizarea de actiune din 05.07.2007 a 5RL din dosarul nr- a Tribunalului Arad, prin care aceasta confirma imposibilitatea de a cumpăra vreun drept real prin antecontractul nr. 68/06.10.2005 ci numai un drept de creanță, inscris ignorat de judecatorul sindic. S-a invocat faptul că nefiind făcută dovada contrară prevăzută de art. 492 cod civil și având în vedere că judecătorul sindic, în consens cu lichidatorul a susținut că "este imposibilă vreo clarificare juridică a acestor construcții", recurentul consideră că ar fi lipsită de finalitate juridică o nouă casare cu trimitere, ci se impune soluționarea cererii sale pe fond, cu modificare.
Examinând recursul declarat de recurentul prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304 Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este întemeiat și va fi admis, pentru motivele ce se vor arătate în continuare.
Prin sentința recurată, fără a ține cont de dispozițiile deciziilor de casare nr. 207/R/COM/20.02.2006 și 740/R/18.06.2007 ale Curții de Apel Timișoara, judecătorul sindic a aprobat raportul lichidatorului judiciar i a dispus efectuarea actelor i opera iunilor propuse în raport, respectiv încheierea contractelor de vânzare-cumpărare active cu - SRL A i Primăria Municipiului A - Direc ția Fiscală, în calitate de cumpărători.
În acest sens, Curtea constată că prin decizia civilă nr.207/R/COM/20.02.2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 11860/COM/2005, s-a admis recursul formulat de petentul împotriva încheierii din 12.10.2005 prin care judecătorul sindic a dispus aprobarea propunerii de vânzare în bloc a tuturor bunurilor aparținând debitoarei - -, fără ca, în prealabil, să se prezinte o situație clară a bunurilor care se află în proprietatea debitoarei și a bunurilor pentru dobândirea cărora se află în litigiu, având în vedere că lichidatorul a recunoscut, prin întâmpinarea depusă la dosar, că bunurile pentru care să făcut propunerea de vânzare nu sunt intabulate în CF.
Dat fiind că prin încheierea recurată judecătorul sindic a aprobat un raport al lichidatorului prin care se propunea vânzarea în bloc a tuturor bunurilor debitoarei, fără ca situația juridică a fiecărui bun în parte să fie precis determinat, s-a casat încheierea recurată în baza art.312 pct.5 Cod procedură civilă cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, judecătorul sindic a citat pe intervenientul cu mențiunea să indice adresele intervenienților și și să depună la dosar extrase CF ale terenurilor pe care susțin intervenienții că sunt proprietari.
De asemenea, lichidatorul judiciar a convocat adunarea generală a creditorilor în scopul stabilirii demersurilor și acțiunilor de întreprins în raport de dispozițiile deciziei de casare pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, iar adunarea creditorilor, la data de 31.05.2006 "a reconfirmat vânzarea către ofertantul, în condițiile în care s-a aprobat vânzarea inițială".
Totodată, ca anexă la procesul verbal al adunării creditorilor, s-a depus, la filele 69-82 din dosar nr.3258/2006 al Tribunalului Arad, o listă în care sunt identificate fiecare din bunurile debitoarei cu valoare de inventar, valoarea estimată în lei, - iar la rubrica "situația juridică a bunului"- în dreptul fiecărui bun este trecută expresia "proprietate-liber de sarcini".
Judecătorul sindic a pus în discuția părților necesitatea convocării unei noi adunări a creditorilor la care să fie prezenți și proprietarii terenurilor pe care sunt edificate construcțiile în litigiu având în vedere că "prin nici un titlu nu a fost stabilită situația juridică a construcțiilor edificate pe terenurile intervenienților și a moștenitorilor, proprietari tabulari ai terenurilor".
Prin aceeași încheiere s-a dispus completarea probatoriului în ceea ce privește proprietatea bunurilor și se stabilește că numai "ulterior stabilirii clare a regimului juridic al edificatelor se va putea stabili soarta acestora și modalitatea de valorificare după caz".
termen de judecată, pentru a se conforma participanții la procedura insolvenței dispozițiilor judecătorului sindic, a fost acordat la 19.03.2007, când, deși nu s-a depus nici un înscris din cele solicitate, nu s-a convocat o nouă adunare generală, nu s-a clarificat în nici un fel situația juridică a bunurilor imobile propuse spre vânzare (fiind depuse la dosar doar acte doveditoare a dreptului de proprietate și concluzii scrise din partea intervenienților și ), instanța a dat cuvântul în fond părților și, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat judecarea cauzei la 23.03.2007, când a pronunțat încheierea nr. nr.848/23.03.2007
Prin această nouă încheiere judecătorul sindic a aprobat raportul întocmit în condițiile art.115 alin.1 din Legea nr.64/1995, republicată, prezentat de către lichidatorul judiciar în ș edin ța publică din data de 29.06.2005 reconfirmat de Adunarea Creditorilor la data de 31.05.2006 și reiterat în raportul prezentat în ș edin ța publică din data de 03.07.2006 și "Notele de ș edin ță" din data de 19.03.2007 și a dispus efectuarea actelor ș i opera țiunilor propuse în acest raport, respectiv încheierea contractelor de vânzare-cumpărare active cu - SRL A, în calitate de cumpărător, ș i Primăria Municipiului A-Direc ția Fiscală, în calitate de cumpărător, potrivit raportului.
Prin decizia civilă 740/R/18.06.2007 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. -, s-a casat din nou cu trimitere spre rejudecare încheierea recurată, reținându-se că la dosarul cauzei nu există nici un act doveditor al proprietății respectivelor bunuri, iar lichidatorul nu indică nici el, la rândul său, prin ce titlu i-a fost constituită sau reconstituită proprietatea debitoarei pe aceste bunuri, cu atât mai mult cu cât la filele 158-176 dosar nr.3258/2006 sunt depuse mai multe hotărâri judecătorești prin care acțiunile formulate, atât de lichidatorul judiciar al debitoarei - -, cât și de -, purtate în contradictoriu cu pârâții, și, având ca obiect recunoașterea drepturilor de proprietate, respectiv de superficie asupra imobilelor constituite pe terenurile, proprietatea reclamanților, au fost respinse.
Curtea a constatat că în materia proprietății, proba dreptului de proprietate se poate face, potrivit art.22 alin.1 din legea nr.7/1996, numai în baza actelor prin care s-a constituit sau transmis, în mod valabil, un asemenea drept, înțelegând prin acte: înscrisul autentic, hotărârea judecătorească sau actul administrativ.
Simpla exercitare a unei posesii, chiar de bună-credință, asupra unui imobil sau calitatea de constructor de bună-credință, simple fapte materiale de natură să atragă în favoarea anumitor persoane aplicarea unor prezumții legale, sunt irelevante sub aspectul probei dreptului de proprietate și nu pot justifica, prin ele însele, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate.
S-a reținut de instanța de control judiciar că nici judecătorul sindic și nici lichidatorul nu s-au conformat dispozițiilor deciziei de casare și fără să clarifice situația juridică a bunurilor supuse vânzării, fără să facă dovada că aceste bunuri imobile sunt proprietatea debitoarei - -, s-a dispus încă o dată vânzarea acestora către - și Primăria municipiului
Cu toate aceste dispoziții ale instanței de control judiciar, prin sentința recurată în prezenta cauză judecătorul sindic, fără a administra alte probe și a stabili pe baza acestora situația de drept, a aprobat raportul lichidatorului judiciar i a dispus efectuarea actelor i opera iunilor propuse în raport.
Conform art. 315 Cod procedură civilă, "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
În condițiile în care prin hotărâri irevocabile ale instanței de control judiciar și obligatorii pentru instanța fondului, așa cum s-a arătat mai sus, s-a reținut că la dosarul cauzei nu există acte doveditoare ale proprietății debitoarei asupra respectivelor bunuri, iar lichidatorul nu a indicat prin ce titlu i-a fost constituită sau reconstituită proprietatea debitoarei pe aceste bunuri, fără să se facă dovada indubitabilă că aceste bunuri imobile sunt proprietatea debitoarei - - judecătorul sindic nu putea autoriza vânzarea acestora de către lichidatorul judiciar al debitoarei.
Simplul fapt că aceste construcții sunt înscrise în evidențele contabile ale debitoarei aflate în insolvență nu poate conduce la concluzia că aceste bunuri fac parte din "averea debitorului", așa cum este definită aceasta prin art. 3 din Legea insolvenței, mai ales că proprietatea debitoarei asupra acestor bunuri nu este dovedită prin înscrierea în cartea funciară, iar recurentul contestă această proprietate, susținând că aceste bunuri ar fi proprietatea sa.
Curtea reține și faptul că au existat și există pe rolul instanțelor judecătorești mai multe litigii legate de dreptul de proprietate asupra construcțiilor în litigiu, nefiind clarificată până în prezent situația juridică a acestora, astfel încât ele să poată face obiect la vânzării cumpărării în condițiile prevăzute de Legea insolvenței. Astfel, cu titlu de exemplu, pot fi enumerate decizia civilă nr. 1070/22.10.2007 a Curții de Apel Timișoara, decizia civilă nr. 58/06.03.2008 a Curții de Apel Timișoara, decizia civilă nr. 2199/16.03.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia civilă nr. 1588/12.12.2006 a Curții de Apel Timișoara.
Așa fiind, întrucât în mod greșit a fost aprobat raportul lichidatorului și a fost încuviințată vânzarea de active de către lichidatorul debitoarei cu - SRL A i Primăria Municipiului A - Direc ia Fiscală, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 2703/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, și în consecință va modifică sentința recurată, în sensul că respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei - -
În temeiul dispozițiilor art. 3. Cod procedură civilă, va obliga intimații la plata sumei de 1719,65 RON cheltuieli de judecată către recurentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 2703/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei - -
Obligă intimații la plata sumei de 1719,65 RON cheltuieli de judecată către recurentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./05.05.2008
Tehn./06.05.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
