Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 395/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 395
Ședința publică de la 27.03.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 3: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de către recurenta -, împotriva sentinței comerciale nr. 4614/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata GENERALĂ DE CONSTRUCȚII
Dezbaterile au avut loc la data de 20.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.03.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială la data de 20.08.2007, creditoarea - a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței, împotriva debitoarei GENERALĂ DE CONSTRUCȚII
În motivare, creditoarea a susținut că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de 178.167,42 lei și că debitoarea se află în stare de insolvență.
La data de 26.09.2007, debitoarea a formulat contestație, prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei, susținând că nu se află în stare de insolvență și apreciind că nu există o creanță certă a creditoarei împotriva sa.
La data de 03.12.2007, creditoarea a depus la dosar o cerere, prin care a afirmat că, în urma unor plăți parțiale, creanța sa s-a diminuat, ridicându-se la suma de 78.696,42 lei.
Prin sentința comercială nr. 4614/03.12.2007, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis contestația debitoarei și a respins cererea creditoarei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a citat prevederile art. 33 alin. 1, precum și cele ale art. 3 pct. 1 și 6 din Legea nr. 85/2006, dar și art. 379 alin. 3.proc.civ. și a reținut că debitoarea înregistrează debite în cuantum de 78.696,42 lei, care decurg din modul de derulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 183/08.12.2006, pe care l-a încheiat cu societatea creditoare. Cu toate acestea, judecătorul-sindic a apreciat că debitoarea nu se află în stare de insolvență, întrucât are contracte în derulare, efectuează plăți în mod constant către diverși furnizori și are lichidități în cont. Pe de altă parte, luând act de afirmațiile debitoarei, potrivit cărora relațiile comerciale nu s-au derulat conform clauzelor contractuale, prima instanță a apreciat că doar o acțiune întemeiată pe dreptul comun ar lămuri întinderea și cuantumul pretențiilor creditoarei.
Împotriva acestei sentințe, - a declarat recurs, solicitând modificarea sa, în sensul respingerii contestației și admiterii cererii sale de deschidere a procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei.
În motivare, recurenta a arătat că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală, deoarece, pe de o parte, este neprobat și, oricum, lipsit de relevanță faptul că debitoarea și-ar fi achitat datoriile față de alți creditori, atât timp cât nu și-a îndeplinit obligațiile de plată la scadență față de recurentă. Pe de altă parte, recurenta a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că facturile acceptate la plată, coroborate cu existența contractului de vânzare-cumpărare dintre părți demonstrează certitudinea creanței sale, iar refuzul la plată al filei CEC seria - 307 nr. -, pentru lipsa totală de disponibil, precum și nedepunerea la dosar a unor extrase de cont care să ateste existența lichidităților în conturile intimatei, demonstrează faptul că aceasta nu a reușit să răstoarne prezumția de insolvență.
La data de 20.03.2007, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 33 alin. 1, coroborat cu art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006, rice creditor care o creanță certă, lichidă și exigibilă, de mai mult de 30 de zile, care depășește valoarea prag stabilită de lege, poate să solicite deschiderea procedurii colective împotriva unui debitor prezumat în insolvență, introducând o cerere introductivă, în care urmează să precizeze cuantumul și temeiul creanței, existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii, existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului și declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
În speță, creanța de care se prevalează recurenta îndeplinește cerințele legii.
Potrivit art. 379 alin. 3.proc.civ. "Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul."
Între părți s-au derulat raporturi contractuale, reglementate de contractul de vânzare-cumpărare nr. 183/08.12.2006, care a prevăzut obligația intimatei de a plăti contravaloarea produselor și serviciilor executate de către recurentă, precum și penalități de întârziere, în cazul întârzierilor la plată (art. 2 din cap. III și art. 1 din cap. VII).
Pentru plata sumelor datorate, recurenta a emis o serie de facturi fiscale, acceptate la plată de către intimată, fapt care, coroborat cu stabilirea în sarcina intimatei a obligației de plată, prin contractul care reglementează raporturile dintre părți, probează caracterul cert al creanței.
În acest context, se cuvine subliniat că simpla contestare de către intimată a întinderii pretențiilor recurentei nu este de natură să conducă la concluzia necertitudinii creanței, de vreme ce această caracteristică a creanței se verifică exclusiv prin raportare la art. 379 alin. 3.proc.civ.
De asemenea, Curtea înlătură susținerea intimatei, potrivit căreia părțile nu au parcurs procedura concilierii instituite de art. 2 din cap. X al contractului de vânzare-cumpărare nr. 183/08.12.2006, întrucât Legea nr. 85/2006 nu prevede obligativitatea îndeplinirii unei asemenea proceduri, anterior depunerii unei cereri de deschidere a procedurii generale de insolvență.
Pe de altă parte, mai constată că și cerința exigibilității creanței este îndeplinită, deoarece termenul de scadență, astfel cum a fost stabilit de părți, a fost depășit.
Iar caracterul lichid al creanței este neîndoielnic și necontestat de intimată.
Totodată, Curtea mai constată și că valoarea prag a creanței, de 10.000 lei, este depășită.
Pe de altă parte, intimata nu a răsturnat prezumția de insolvență instituită de art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, atât timp cât extrasele de cont reflectă un sold zilnic situat sub nivelul datoriei sale; sub acest aspect, Curtea are în vedere doar extrasele de cont din anul 2008, căci cele anterioare nu sunt de natură să probeze dacă în prezent intimata are disponibilități bănești de natură să acopere datoriile exigibile.
Este irelevantă susținerea intimatei, potrivit căreia își achită datoriile către alți furnizori, de vreme ce procedura colectivă poate fi deschisă chiar și în ipoteza existenței unui singur creditor a cărui creanță nu poate fi acoperită din cauza lipsei disponibilităților bănești.
Totodată, nici existența memorandumului pe care intimata l-a încheiat la data de 06.09.2007 cu -CANADA nu răstoarnă prezumția de insolvență dedusă din împrejurarea neplății datoriei în termen de 30 zile de la scadență, întrucât memorandumul nu are valoarea unei novații sau a unei delegații, actul neconstituindu-se într-un mod de transformare a creanței de care se prevalează recurenta.
Prin urmare, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 33 alin. 1, coroborat cu art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006, iar intimata nu a răsturnat prezumția de insolvență, așa încât apreciază că recursul este fondat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1-3, rap. la art. 3041.proc.civ. îl va admite și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că, în temeiul art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, va respinge contestația debitoarei, ca nefondată, va admite cererea creditoarei și va deschide procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei GENERALĂ DE CONSTRUCȚII, dosarul urmând a fi restituit primei instanțe, pentru luarea primelor măsuri.
În acest context, Curtea subliniază că întinderea creanței urmează să fie stabilită, cu caracter definitiv, doar cu ocazia întocmirii tabelului definitiv, în urma analizei pe care o va efectua administratorul judiciar, în acest stadiu instanța de recurs constatând doar că recurenta deține împotriva intimatei o creanță al cărei cuantum depășește valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta -, împotriva sentinței comerciale nr. 4614/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata GENERALĂ DE CONSTRUCȚII și în consecință:
Modifică în tot sentința comercială nr. 4614/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în sensul că:
Respinge contestația debitoarei, ca nefondată.
Admite cererea creditoarei.
Deschide procedura generală a insolvenței, împotriva debitoarei GENERALĂ DE CONSTRUCȚII
Trimite dosarul primei instanțe, în vederea luării primelor măsuri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - I - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./01.04.2008
Judecător-sindic -
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean, Cosmin Mihăianu
