Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 397/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.397
Ședința publică de la 27.03.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat recurenta DE PUBLICITATE SRL prin lichidator împotriva sentinței comerciale nr.260/22.01.2008 pronunțată Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă recurenta
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d față;
Prin sentința comercială nr. 260 din 22 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul-sindic a respins ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitoarea SC DE PUBLICITATE SRL, prin lichidator SC ȘI ASOCIAȚII SRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că prin încheierea nr.33340 din 18 iulie 2005 s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor privind dizolvarea și lichidarea societății debitoare, iar prin încheierea nr.69507 din 15 decembrie 2006 s-a dispus înregistrarea în același registru a mențiunilor cu privire la numirea lichidatorului acestei societăți, respectiv a SC ȘI ASOCIAȚII SRL.
Judecătorul-sindic a evocat dispozițiile articolului 27, raportat la articolul 3 alin. 1 din legea nr. 85/2006, dispozițiile articolului 2701și 2702din legea nr. 31/1990 și a definit insolvența în raport de prevederile articolului 3 alin. 1 pct. 1 din legea nr. 85/2006.
A reținut că, în dovedirea stării de insolvență, debitoarea prin lichidator a depus la dosar adresă din partea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului II B, din care reiese o datorie la bugetul de stat de 4.960 lei, dar că nu a depus și formularul de bilanț contabil din baza de date a acestei instituții bugetare și nici nu a arătat dacă din 15 decembrie 2006 și până în prezent a verificat creanța sub aspectul împlinirii termenului de prescripție.
De asemenea, judecătorul-sindic a reținut că lichidatorul debitoarei a fost numit în această calitate încă din 15 decembrie 2006, cu o remunerație de 1.000 lei și nu a reușit să termine lichidarea în condițiile articolului 252 și următoarele din legea nr.31/1990 modificată și republicată nici după aproape un an, solicitând în mod inadmisibil desemnarea sa ca lichidator în procedura insolvenței cu o altă remunerație.
A reținut și că procedura falimentului este, conform articolului 3 alin. 1 pct. 23 și 3 din lege, o procedură concursuală, colectivă, or în speță lichidatorul afirmă că există un singur creditor, caz în care recuperarea creanței acestuia se poate face în condițiile legii nr.31/1990 modificată și republicată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs motivat debitoarea prin lichidator (succesoare cu titlu universal a SC ȘI ASOCIAȚII SRL), cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 19 februarie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V -a Comercială.
În motivarea recursului, s-a susținut în primul rând contradicția dintre considerente, în care cererea a fost apreciată ca nefondată și dispozitiv, prin care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, recurenta susținând că și-a precizat temeiul de drept (reținut și de judecătorul-sindic), după cum și-a și dovedit cererea, probând că se află în insolvență în condițiile articolului 3 din legea nr. 85/2006.
Sub același aspect a invocat și prevederile articolului 28 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 care echivalează cu recunoașterea lipsa actelor contabile.
A doua critică vizează greșita apreciere făcută de judecătorul-sindic cu privire la acordarea onorariului lichidatorului, recurenta susținând pe de o parte că acest aspect nu are nici o relevanță în ce privește condițiile de deschidere a procedurii, iar pe de altă parte că, în conformitate cu decizia nr. 9 din 19 octombrie 2007 pct. 13 a Consiliului de Conducere al UNPIR, practicianul în insolvență are dreptul la un singur onorariu, după cum radierea societății s-a făcut ca urmare a lichidării în condițiile legii nr. 31/1990 sau în baza dispozițiilor legii nr. 85/2006.
A criticat hotărârea și pentru greșita aplicare dispozițiilor articolului 3 alin. 1 pct. 23 și 3 din legea nr.85/2006, susținând că dispozițiile articolului 27 din același act normativ îl obligă pe debitorul aflat în insolvență la formularea unei cereri de deschidere a procedurii indiferent de numărul de creditori, doar sub condiția insolvenței, dispozițiile articolului 3 pct. 1, lit. b din lege definind insolvența ca vădită atunci când debitorul nu-și poate plăți datoria față de unul sau mai mulți creditori.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 304 pct. 7 și 9 și 3041Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, Curtea reținând că termenii "fondat" și "întemeiat" se află, din punct de vedere lexical, în situația de sinonime quasiperfecte, astfel că nu se pune problema contradicției dintre dispozitiv și considerente, cu atât mai mult cu cât concluzia neechivocă a considerentelor concordă cu soluția din dispozitiv.
În cadrul aceluiași prim motiv de recurs, Curtea reține și că, în contradicție cu cele susținute de recurentă și reținute și de judecătorul-sindic, unul dintre temeiurile de drept ale cererii, respectiv dispozițiile articolului 2701și 2702din legea nr. 31/1990,nu sunt incidente în speță, întrucât aceste dispoziții legale îl legitimează procesual activ pe lichidatorul societății dizolvate, numit în condițiile articolului 252 și următoarele din lege, la promovarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței numai în cazul societăților pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, nu și în cazul celor cu răspundere limitată, ca în speță. Numai că problema legitimării procesuale active (sau problema reprezentării debitoarei) nu poate fi invocată de C în calea de atac a recurentei, întrucât aceasta ar aduce înfrângere prevederilor articolului 315 alin. 4 și 296 teza ultimă Cod procedură civilă, ca și principiului de drept non reformatio in pejus, Curtea limitându-se la a constata lipsa de fundament a primei critici sub aspectul validității temeiului juridic al cererii.
Tot în cadrul primului motiv de recurs, Curtea reține ca neîntemeiată și susținerea recurentei despre dovada stării de insolvență făcută de debitoare prin recunoașterea în condițiile articolului 28 alin. 2 din legea nr.85/2006. Curtea apreciază că despre o recunoaștere în condițiile sus-menționate se poate vorbi numai în cazul cererilor făcute de debitor prin reprezentantul din actul constitutiv sau din statut, date fiind prevederile articolului 27 alin. 3 din legea nr.85/2006 care dispun că cererea de deschidere a procedurii insolvenței, formulată de persoana juridică, trebuie semnată de persoanele care au calitatea de a le reprezenta potrivit actului constitutiv sau statutului. Numai aceste persoane pot face recunoașteri și numai actele lot pot fi asimilate recunoașterilor, în conformitate cu prevederile articolului 35 alin. 2 din decretul nr. 31/1954, coroborate cu prevederile articolului 220 și 222 alin. 2 Cod procedură civilă.
Trebuie subliniat faptul că nici prevederile legii nr.359/2004 și nici cele ale legii nr.31/1990 nu conferă lichidatorului unei societăți dizolvate o astfel de putere, cu atât mai puțin în cazul societăților cu răspundere limitată, care nu cad sub incidența dispozițiilor articolului 2701și 2702din legea nr. 31/1990.
De asemenea, în cadrul primei critici, Curtea reține și că, în lumina considerentelor ce preced și nefiind nici în fața unei recunoașteri a stării de insolvență, recurenta nu a criticat hotărârea judecătorului-sindic referitoare la proba insolvenței și nici la obligația verificării termenului de prescripție, argumentele aduse de judecătorul-sindic sub acest aspect fiind judicioase și fundamentând soluția pronunțată.
Al doilea motiv de recurs este neîntemeiat. Problema acordării a două onorarii pentru aceeași operațiune de lichidare apare ca un argument colateral, ținând mai degrabă de etica practicienilor în insolvență, astfel că el nu fundamentează soluția prin el însuși, în lipsa altor argumente juridice, în aceeași situație aflându-se și cel de -al treilea motiv de recurs.
În plus, cu referire la ultimele două motive de recurs, Curtea reține că, față de considerentele expuse de judecătorul-sindic referitor la neîndeplinirea condițiilor de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței, completate cu cele aduse de C în prezenta hotărâre, în mod judicios a reținut judecătorul-sindic că recuperarea creanței unicului creditor se poate face și în condițiile articolului 252 și următoarele din legea nr. 31/1990, văzând pe de o parte valoarea redusă a creanței, împrejurarea că lichidatorul nu și-a justificat activitatea de la numire și până la promovarea prezentei cereri, iar pe de altă parte consecințele radierii societății debitoare în urma derulării procedurii insolvenței.
Toate aceste considerente au format convingerea Curții că în speță nu este incident nici cazul de modificare prevăzut de articolul 304 pct. 7 și nici cel prevăzut de articolul 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind apreciată ca legală și temeinică și după examinarea cauzei sub toate aspectele, în condițiile articolului 3041Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul articolului 312 alin. 1 teza a II a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat recurenta DE PUBLICITATE SRL prin lichidator împotriva sentinței comerciale nr.260/22.01.2008 pronunțată Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Dact.
Ex.2
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
