Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de administratorul social împotriva sentinței civile nr. 433/ din 22 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentantă prin lichidator judiciar și creditoarele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și - Sucursala C-
La apelul nominal se prezintă avocat, pentru recurent și consilier juridic, pentru creditoarea intimată - Sucursala C-S, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, reprezentanta recurentului arată că susține cererea privitoare la verificarea de scripte în ceea ce privește dovada de comunicare a hotărârii atacate pe care a formulat-o în scris la fila 46 dosar, motivat de faptul că la data comunicării sentinței recurentul era plecat din localitate, corespondența, în această perioadă fiindu-i ridicată de altă persoană, care a semnat în locul său, așa cum rezultă și din declarația notarială dată de numita.
Reprezentantul creditoarei intimate - Sucursala C-S arată că se opune acestei solicitări, întrucât comunicarea hotărârii recurate s-a realizat procedural.
Instanța, considerând că dispozițiile invocate de recurent - art. 177 alin. 1 și art. 178 Cod procedură civilă - se aplică doar înscrisurilor sub semnătură privată, în cauză ele nefiind incidente întrucât este vorba de un act autentic, procesul-verbal întocmit de agentul procedural făcând dovadă, potrivit art. 100 alin. 4 din același cod, până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat, respinge cererea de verificare de scripte, partea având posibilitatea să formuleze plângere penală în vederea declarării ca fals a respectivului înscris, și pune în vedere apărătoarei recurentului să se pronunțe în acest sens.
Reprezentanta recurentului arată că nu se poate pronunța cu privire la formularea unei plângeri penale, în sensul celor menționate de către instanță, întrucât partea pe care o reprezintă nu este prezentă.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta recurentului solicită respingerea atât a excepției de tardivitate, cât și a celei de nulitate pentru nemotivare în termen, considerând că recursul a fost formulat în termenul prevăzut de lege, cererea fiind motivată încă de la început, admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar, în subsidiar, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de antrenare a răspunderii administratorului social, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în scris.
Reprezentantul creditoarei intimate - Sucursala C-S solicită admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 433/ din 22 februarie 2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei - și radierea acesteia din registrul comerțului C-S de sub nr. J-. Totodată, judecătorul-sindic a aprobat raportul final privind lichidarea judiciară a debitoarei, întocmit de lichidatorul judiciar, și a instituit răspunderea materială a administratorului pentru întreaga creanță în sumă de 31.348 lei (RON), dispunând ca hotărârea să fie notificată debitoarei, tuturor creditorilor, C-S și de pe lângă Tribunalul C-S pentru efectuarea mențiunilor de radiere, precum și publicată în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că de la deschiderea procedurii și până în prezent organele de conducere ale societății debitoare nu au înțeles să colaboreze cu lichidatorul judiciar și nu au pus la dispoziția acestuia actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006. Mai mult decât atât, din conținutul dosarului de insolvență reiese că administratorul societății nu a ținut evidența contabilă potrivit legii și nu a făcut dovada că ar fi ținut o evidență contabilă, faptă sancționată de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din același act normativ, astfel că judecătorul-sindic a apreciat că cererea de antrenare a răspunderii sale patrimoniale pentru întreaga creanță datorată de debitoarea - în sumă de 31,348 lei este întemeiată.
Întrucât creditorii nu au formulat obiecțiuni la raportul final, în baza art. 129 din Legea nr. 85/2006, tribunalul a aprobat acest raport și în baza art. 132 alin. 2 din aceeași lege a dispus închiderea procedurii falimentului, radierea societății debitoare din registrul comerțului, descărcându-l, totodată, în baza art. 136, pe lichidator de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură.
Împotriva sentinței civile de mai sus, la data de 11 iunie 2007 (data poștei) a declarat recurs administratorul social, cererea lui fiind înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub dosar nr-, arătând că motivele le va depune la primul termen de judecată. Ulterior, prin memoriul prezentat la termenul din 6 noiembrie 2007, recurentul a precizat motivele sale de recurs, arătând că solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din înscrisurile anexate acestui memoriu, respectiv ordinul de deplasare nr. 1/1.04.2007 emis de Com, statul de plată-salariați permanenți și foaia colectivă pentru lunile aprilie, mai și iunie 2007, în perioada 01.04.2007-30.06.2007 recurentul a fost plecat la muncă în localitatea Z, fiind coordonator punct de lucru. În aceste condiții, sentința primei instanțe i-a parvenit abia la data de 10.06.2007 de la numita, care nu avea nici o calitate de a ridica corespondența sa ori a societății debitoare, situație în care consideră că recursul este declarat în termen.
Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2, în speță fiind incident cazul de casare de la pct. 5 al art. 304 Cod procedură civilă, din piesele dosarului rezultând cu certitudine că pentru termenul de judecată din 22.02.2007, când s-a pronunțat sentința, procedura de citare cu recurentul nu a fost îndeplinită, acesta neputând să-și facă apărarea cu privire la antrenarea răspunderii sale pentru întreaga creanță a debitoarei în sumă de 31.348 lei.
De asemenea, recurentul consideră că instanța de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut, caz de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, în mod greșit instanța obligându-l la plata întregii mase credale în sumă de 31.348 lei, având în vedere atât fapta prevăzută de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, pentru care creditoarea C-S a cerut angajarea răspunderii materiale, cât și pentru fapta prevăzută de art. 138 lit. e), care constă în deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivul acesteia, pentru care nu a fost solicitată antrenarea răspunderii sale patrimoniale.
În ceea ce privește fondul cauzei, se susține că cererea Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S este neîntemeiată, în mod eronat reținându-se în sarcina fostului administrator social faptul că nu a ținut evidența contabilă potrivit legii, că nu a făcut dovada ca ar fi ținut o asemenea evidență și că a refuzat să colaboreze cu lichidatorul judiciar. Astfel, contabilitatea societății debitoare a fost ținută de Cont, cu care a avut încheiat un contract de prestări-servicii, lichidatorul judiciar cunoscând acest aspect, astfel că dacă mai dorea să vadă și alte documente contabile practicianul trebuia să le solicite de la această firmă de specialitate. De altfel, pentru a se putea dispune antrenarea răspunderii personale patrimoniale, în baza art. 138 din Legea insolvenței, nu este suficientă numai indicarea anumitor fapte care să se încadreze în dispozițiile acestui text de lege, ci este necesară dovedirea faptelor, săvârșirea lor cu intenție, probarea prejudiciului rezultat și a raportului de cauzalitate dintre săvârșirea acestor fapte și paguba cauzată creditorilor. În aceste condiții, recurentul consideră că aspectele reținute în sarcina sa nu sunt probate, nefiind dovedită nici intenția sa în săvârșirea vreunei fapte și nici raportul de cauzalitate dintre vreo fapta a sa și starea de insolvență a debitoarei, precum și prejudiciul creat creditorilor.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 5 și 6 și art. 3041Cod procedură civilă.
În probațiune a anexat în copie ordinul de deplasare nr. 1/01.04.2007 (fila 26), statele de plată pe lunile aprilie - iunie 2007 (filele 27-32), contractele de prestări-servicii încheiate cu Cont (filele 33-36) și declarația notarială a numitei (fila 37).
Lichidatorul judiciar al debitoarei, legal citat, nu s-a prezentat la dezbateri însă a depus întâmpinare (fila 43), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele motive:
Referitor la încălcarea prevederilor art. 100 Cod procedură civilă, practicianul a arătat că, verificând declarației numitei, a constat că aceasta nu a menționat adresa debitoarei de la care a ridicat corespondența și nici nu a precizat dacă aceasta a cuprins și sentința recurată, motiv pentru care consideră neconcludentă împrejurarea menționată prin care se dorește dovedirea declarării în termen a recursului.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, trebuie avut în vedere că cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare a fost formulată de către creditorul bugetar cu mult înaintea termenului de judecată din 22.02.2007, respectiv în data de 25.10.2005, neîncălcându-i-se astfel pârâtului dreptul la apărare.
Privitor la al treilea motiv pentru care s-a solicitat casarea hotărârii atacate, lichidatorul a arătat că, deși nu a formulat o cerere separată întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, și-a însușit cererea creditorului bugetar, solicitând alături de acesta suportarea pasivului de către administratorul social.
Referitor la fondul pricinii, acesta consideră întemeiată cererea de antrenare a răspunderii recurentului, întrucât s-a refuzat colaborarea cu practicianul în insolvență, acesta neavând cunoștință de persoana juridică care ar fi ținut contabilitatea societății debitoare.
Examinând recursul declarat de administratorul social, în conformitate cu prevederile art. 3041, coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă, prin prisma excepției de tardivitate ridicată din oficiu de către instanță la termenul de judecată din 6 noiembrie 2007, Curtea constată că acesta este tardiv introdus, motiv pentru care îl va respinge ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, dispozițiile art. 284 alin. 2-4 aplicându-se în mod corespunzător.
În speță, fiind vorba despre un litigiu comercial având ca obiect procedura insolvenței, termenul de recurs este cel reglementat de art. 8 din Legea nr. 85/2006, n conformitate cu care urtea de apel va fi instanț de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11, termenul de recurs fiind de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Cum, împotriva hotărârilor judecătorului-sindic prin care se soluționează cererile de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, potrivit art. 138, Legea insolvenței nu prevede un alt termen de recurs, este evident faptul că asemenea sentințe pot fi atacate de părțile implicate n proces și nemulțumite de soluția instan ei numai cu recurs și doar în termen de 10 zile de la comunicare, ceste dispoziții legale fiind imperative, neputându-se deroga de la aplicarea lor.
Este de menționat că, potrivit celor înscrise în art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că hotărârea instanței de fond, ce a fost pronunțată în data de 22 februarie 2007, fost comunicată recurentului la 24 aprilie 2007 (fila 178 dosar de fond), ceea ce înseamnă că termenul până la care partea putea formula recurs s-a împlinit la 7 mai 2007 (având în vedere și faptul că ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare), nerespectarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii primei instanțe pentru declararea acestei căi de atac atrăgând decăderea din dreptul de a mai fi analizate criticile aduse sentinței atacate, de către instanța de control judiciar. Pentru aceleași considerente, Curtea va omite să se mai pronunțe și asupra excepției de nulitate a cererii de recurs raportat la prevederile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă privitoare la termenul de motivare a acestei căi extraordinare de atac.
Este adevărat că recurentul a susținut că, datorită serviciului, în perioada 1 aprilie 2007 - 30 iunie 2007 fost plecat din localitatea de domiciliu și că o altă persoană ar fi ridicat corespondența societății, astfel că hotărârea atacată i-ar fi parvenit abia în data de 10 iunie 2007. Însă, având în vedere că potrivit dovezii de la dosar sentința judecătorului-sindic i-a fost comunicată la domiciliu în data de 24 aprilie 2007, agentul procedural făcând mențiunea că l-a găsit chiar pe destinatar, care a și semnat de primirea actului de procedură, textul art. 100 alin. 4 din Codul d e procedură civilă statuând expres că procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură face dovadă deplină până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat, partea neînțelegând să formuleze plângere penală în vederea declarării ca fals a respectivului înscris, toate aceste afirmații nu pot fi avute în vedere de către instanță.
Cum administratorul social a depus cererea sa de recurs la un oficiu poștal abia în data de 11 iunie 2007, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de art. 8 din Legea nr. 85 /2006, calea de atac promovată de această parte este tardivă, urmând să fie respinsă ca atare conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de administratorul social împotriva sentinței civile nr. 433/ din 22 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare, reprezentantă prin lichidator judiciar, și intimatele creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și - Sucursala C-
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /25.01.2008
Dact. /28.01.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul C-
Judecător-sindic -
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
