Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 420/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 420
Ședința publică din 17 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarea Administrația Finanțelor Publice T și administratorul social împotriva sentinței comerciale nr. 1990 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată T, reprezentată prin lichidatorul judiciar Cabinet de Insolvență din
La apelul nominal se prezintă recurentul personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, recurentul depune la dosar dovada achitării taxelor de timbru potrivit mențiunilor din citativ și copia deciziei civile nr. 855 din 18 septembrie 2008 Curții de APEL TIMIȘOARA pronunțată în dosarul nr-, învederând că nu are alte cereri.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi dată cu privire la recursul său, solicitând, totodată, respingerea recursului formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice T ca fiind nefondat întrucât Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia civilă nr. 855/2008, s-a pronunțat irevocabil asupra datoriilor societății debitoare către bugetul de stat, copia acestei hotărâri depunând-o azi la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1990 din 13 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timiș, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei T, reprezentată prin lichidatorul judiciar Cabinet de Insolvență din T, precum și radierea acesteia din registrul comerțului de sub nr. J-. În conformitate cu art. 133 din aceeași lege prima instanță a hotărât trecerea bunurilor falitei, respectiv suma rămasă în contul de lichidare deschis la Post T și imobilul situat în loc. Oțelul, jud. C-S, înscris în nr. 3296, nr. topo 115/2/2/a/1/1/2/2, în proprietatea indiviză a asociaților și, în cotă de 50% fiecare, descărcându-l, totodată, pe practician de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, iar în temeiul art. 135 dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, direcției teritoriale a finanțelor publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere și în vederea publicării ei în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 3135 din 18 septembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 4397/COM/S/2003 judecătorul-sindic a dispus, la cererea creditoarei, deschiderea față de debitoarea Tap rocedurii de reorganizare judiciară și a falimentului prevăzută de Legea nr. 64/1995, modificată, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1232 din 17 noiembrie 2003 Curții de APEL TIMIȘOARA.
În scopul administrării procedurii colective la Tribunalul Timișs -a format dosarul de faliment nr. 2/S/2004, actualul -, în calitate de lichidator judiciar fiind desemnată
Pe parcursul administrării procedurii de insolvență practicianul a notificat creditorii și a verificat declarațiile de creanță depuse de aceștia, în cauză fiind întocmit și un raport de expertiză tehnică a imobilului situat în loc. T, Calea,-, jud. T - proprietatea debitoarei - cu care a fost garantat un credit contractat la Post La data de 18 septembrie 2003 în definitiv figurau înscriși următorii creditori: cu suma de 1.033.757.698 lei (ROL), Post cu suma de 6.597.111.669 lei (ROL), Administrația Finanțelor Publice T cu suma de 1.165.550.917 lei (ROL), Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S cu suma de 1.723.750.028 lei (ROL) - respinsă de lichidatorul judiciar întrucât creanța a fost cesionată către cealaltă instituție creditoare. Ulterior, a depus declarație de creanță și Primăria Oțelu pentru suma de 14.796.375 lei (ROL).
Practicianul a intrat în posesia actelor contabile în data de 1 iulie 2004, identificând un număr de 11 alți potențiali creditori pentru care a emis notificări, a identificat în patrimoniul debitoarei un imobil situat în loc. Oțelu și a continuat demersurile pentru valorificarea imobilului din Dintre creditorii notificați au depus declarații de creanță Leasing pentru suma de 1934,27 euro, Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Timișoara pentru suma de 15.620.000 lei (ROL) și (actuala Romania ) pentru suma de 490 și 19.720.302 lei (ROL).
Prin încheierea din 26 octombrie 2004, irevocabilă prin nerecurare, judecătorul-sindic a respins cererile de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar și de creditorii Administrația Finanțelor Publice T și împotriva administratorului social. Ulterior, prin adresa 575/18258/19.11.2004 creditoarea Post a comunicat că întreaga creanță i-a fost îndestulată, astfel că renunță la declarația sa de creanță. De asemenea, prin ordinele de plată emise la 19 noiembrie 2004 administratorul social a făcut dovada achitării integrale a creanței creditorului declanșator (care ulterior a declarat că renunță la orice pretenție față de societatea debitoare) și a impozitelor datorate Primăriei T, achitând și suma de 92.276.681 lei (ROL) către reprezentând cheltuieli de lichidare judiciară. Judecătorul-sindic a luat act de renunțarea creditorilor achitați la declarațiile de creanță formulate împotriva debitoarei și a admis cererea administratorului social privind revocarea practicianului menționat, în calitate de lichidator judiciar fiind desemnată, actualul Cabinet Individual de Insolvență din
În data de 12 ianuarie 2005 depus declarație de creanță și creditoarea de Drumuri și Poduri - Grup T pentru suma de 2.183.960.200 lei (ROL), astfel că, urmare a operării de către noul practician a tuturor modificărilor intervenite cu privire la creanțele declarate și pentru care s-au formulat cereri de renunțare, la data de 11 iulie 2005 de creanțe cuprindea un număr de 6 creditori, respectiv: Administrația Finanțelor Publice T, Primăria Oțelul, Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Timișoara, Leasing, și de Drumuri și Poduri
Creanța declarată de Administrația Finanțelor Publice Taf ost contestată de administratorul social și a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Timiș. Prin încheierea din 9 mai 2007 judecătorul-sindic a respins cererea de înlocuire a actualului lichidator formulată de administratorul social, reținând incidentă în cauză excepția lipsei calității procesuale active a petentului, și a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a procedurii de executare silită a imobilului situat în loc. Oțelul, înscris în nr. 3296, nr. top. 115/2/2/a/1/1/2/2, încheiere care a fost modificată prin decizia civilă nr. 1276 din 23 octombrie 2007 Curții de APEL TIMIȘOARA. La data de 18 septembrie 2008, prin decizia civilă nr. 855 pronunțată în dosarul nr-, aceeași curte de apel a stabilit că societatea debitoare datorează bugetului de stat suma de 96.036 lei (RON), astfel că lichidatorul judiciar a procedat la modificarea în de creanțe a sumei datorate cu acest titlu. Ulterior, la termenul din 28 octombrie 2008 administratorul social a depus o adresă prin care a învederat tribunalului că debitele au fost achitate integral, astfel: 96.036 lei către Administrația Finanțelor Publice T, conform ordinelor de plată nr. 1-15 din 22.05.2008; a atașat chitanța nr. 50/10.06.2008 și adresa creditoarei de Drumuri și Poduri T prin care aceasta confirmă achitarea parțială a debitului cu care a fost înscrisă la masa credală, învederând că renunță la restul datoriei, adresa creditoarei, prin mandatar Romania, care confirmă achitarea integrală a datoriei și solicită retragerea de la masa credală, precum și 16/29.05.2008, chitanța nr. -/29.05.2008 și adresa Administrației Naționale a Penitenciarelor - Penitenciarul Timișoara prin care, de asemenea, se confirmă stingerea datoriei prin plată. Ca atare, prin raportul final întocmit și comunicat creditorilor, lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 132 din Legea nr. 85/2006.
Examinând stadiul de administrare a procedurii colective, conform rapoartelor de activitate depuse de practician, constatând că în cauză au fost emise notificările cerute de art. 61 din Legea insolvenței, că creditorii nu au formulat obiecțiuni cu privire la raportul final în conformitate cu dispozițiile art. 129 din lege, judecătorul-sindic a apreciat că propunerea de închidere a procedurii este întemeiată. Cu privire la bunurile rămase în averea debitoarei, respectiv imobilul situat în loc. Oțelu, înscris în nr. 3296, nr. top. 115/2/2/a/1/1/2/2, și suma din contul de lichidare deschis la Post, prima instanță a dispus ca acestea să treacă în proprietatea indiviză a asociaților și, în cotă de 50% fiecare, conform cotelor de participare la capitalul social al debitoarei, astfel cum prevede art. 133 alin. 1 lit. a) din Legea insolvenței.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, au declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice T și administratorul social, cererilor lor fiind înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub dosar nr-.
Instituția recurentă a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele motive:
În îndeplinirea atribuțiilor sale lichidatorul judiciar a întocmit pentru termenul din 23 octombrie 2008 un raport de activitate la care a anexat definitiv consolidat al creanțelor în care a arătat că suma admisă pe seama recurentei este de 465.466 lei, din care 96.036 lei au fost achitați direct de către debitoare. Creditoarea precizează faptul că pentru termenul menționat a emis către administratorul social adresa nr. 80323/22.10.2008, care a și fost depusă la dosar, prin care recunoaște plata sumei de 96.036 lei, dar pe de altă parte a arătat că debitoarea mai are de plătit către bugetul general consolidat 110.986 lei, sumă ce reprezintă obligații restante neachitate care nu au făcut obiectul vreunei contestații sau vreunui litigiu între părți, astfel că aceasta trebuia analizată și reținută de practician ca fiind datorată de către societatea falită și nu ignorată. În aceste condiții recurenta consideră că lichidatorul judiciar a întocmit un tabel al creanțelor și l-a cuprins în raportul final fără a respecta prevederile Legii nr. 85/2006.
Astfel, la Cap. III - "Situația creanțelor" pct. 3 din raport se arată care este tabelul definitiv consolidat reactualizat conform tuturor actelor și documentelor de plată, menționându-se faptul că suma de 96.036 lei a fost achitată, ea fiind singura obligație de plata a debitoarei față de Administrația Finanțelor Publice Aceste susțineri ale lichidatorului sunt total eronate în raport cu înscrisurile privind obligațiile de plată ale debitoarei aflate la dosar. Mai mult decât atât, raportul final nu a fost comunicat creditorului bugetar decât la data de 10 noiembrie 2008, cu nr. de înregistrare -, astfel că nu au fost respectate prevederile art. 129 din lege, motiv pentru care instituția recurentă nu a putut formula obiecțiuni la raport.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 5 și 9, raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă.
Prin recursul declarat fostul administrator a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul nedescărcării lichidatorului judiciar de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui sau asociați, pentru următoarele motive:
Soluția primei instanțe este criticabilă deoarece din dosar rezultă modul necorespunzător în care ambii practicieni și-au exercitat atribuțiile prevăzute de lege. De altfel, lichidatorul judiciar a și fost înlocuit de către judecătorul-sindic tocmai pentru că a încălcat legea și dispozițiile tribunalului. În acest sens, delegatul său permanent, fără aprobarea instanței, a cerut Biroului de carte funciară al Judecătoriei Timișoara înscrierea procedurii de insolvență în nr. -, în care era înscris un imobil proprietatea persoanelor fizice și soția, solicitare care a fost respinsă, dar pentru care a declarat și calea de atac. Deși prin decizia civilă nr. 2578/18.09.2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA apelul practicianului s-a respins ca neîntemeiat, recurentul a fost lipsit de posibilitatea de a vinde în timp util imobilul din T, astfel că prin activitatea defectuoasă a lichidatorului judiciar a pierdut mai multe miliarde de lei, ceea ce nu l-a ajutat să redreseze societatea. Neachitarea în acest fel a creditului obținut de la Post a generat accesorii în cuantum de aproximativ două miliarde de lei vechi, prin blocarea cărții funciare și prin cererea practicianului pentru înscrierea deschiderii procedurii colective, deși imobilul nu era proprietatea societății debitoare, nu a putut valorifica la prețul pieței acest imobil din prețul căruia putea achita creanțele creditorilor.
Înlocuirea primului lichidator cu practicianul în insolvență nu a însemnat o administrare mai bună a procedurii insolvenței și niciun control judecătoresc mai bun al activității acestuia. Deciziile manageriale ale noului lichidator au avut deficiențe mari, care privesc modul de valorificare a imobilului situat în loc. Oțelu, stabilirea masei credale și justificarea cheltuielilor de procedură, acesta fiind motivul pentru care a și solicitat înlocuirea lui în luna februarie 2007. Nici noul lichidator nu a întocmit și depus la dosar un program de administrare a lichidării, iar pe de altă parte a încercat valorificarea bunului imobil fără definitivarea pasivului falitei, încălcând dispozițiile imperative referitoare la inventarierea bunurilor. Mai mult, practicianul nu a depus la dosar înscrisurile privitoare la lichidare, respectiv actul de inventariere, raportul de evaluare a bunurilor, raportul privind bunul propus spre vânzare și dovada afișării acestuia la ușa instanței, regulamentul de vânzare, recomandarea adunării generale a creditorilor pentru vânzare, convocatorul adunării creditorilor, dovada convocării pentru aprobarea raportului prin care s-a propus vânzarea și propunerea de vânzare directă a imobilului din Oțelu, conform art. 118 alin. 2 și 3. Potrivit Legii nr. 85/2006 era necesară confirmarea sau schimbarea modalității de valorificare a bunului începută sub incidența Legii nr. 64/1995. Din dosar rezultă că pe întreaga perioadă de valorificare a imobilului s-a folosit doar metoda reglementată de vechiul act normativ, deși la data de 21 iulie 2006 intrat în vigoare Legea insolvenței, care reglementează alte criterii pentru vânzarea bunurilor falitului. Prin urmare, exercitarea atribuțiilor manageriale în felul arătat și de către al doilea lichidator judiciar a dus la tergiversarea procedurii, cu implicații deosebite de ordin material și moral.
Nici masa credală nu a fost stabilită în condițiile legii, fiind admise creanțe fără o modificare prealabilă corespunzătoare, așa cum este cea a Administrației Finanțelor Publice Lichidatorul judiciar a propus pe toată perioada procedurii suma de 1.167.897.645 lei ca fiind certă, lichidă și exigibilă, iar prima instanță în mod neîntemeiat a stabilit că suma nu se află în litigiu reprezentând o creanță certă, lichidă și exigibilă cu toate că aceasta face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Timiș. Creditoarea de Drumuri și Poduri Taf ost trecută în tabelul creanțelor fără mențiunea că declarația sa de creanță era tardivă (art. 76 din Legea nr. 85/2006), ceea ce l-a determinat pe recurent să achite și creanța acesteia. Pe de altă parte, nu s-au contestat accesoriile creanței Romania deși aveau un cuantum foarte M față de debitul înregistrat în evidența contabilă. Totodată, recurentul arată că nu s-a depus la dosar bugetul veniturilor și cheltuielilor, o situație a acestora pentru perioada cuprinsă între desemnarea lichidatorului și închiderea procedurii, care să dovedească modul în care practicianul și-a onorat obligația prevăzută de lege privind maximizarea averii debitoarei și își justifică cheltuielile procedurale. Deși până la închiderea procedurii s-au ridicat din contul de lichidare sume de peste 40.000 lei (RON) aferente onorariilor aprobate de către judecătorul-sindic, care în mod normal trebuiau operate în evidențele contabile ale societății, acestea nu s-au justificat și nu s-au evidențiat actele pentru cheltuielile făcute nici în dosarul de insolvență și nici în contabilitate, ceea ce formează convingerea că sumele nu au fost folosite conform destinației stabilite de tribunal.
În concluzie, față de modul defectuos de administrare al procedurii recurentul apreciază ca nefiind justificată descărcarea lichidatorului judiciar de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, considerând că procedura insolvenței, deși trebuia închisă după plata creanțelor în anul 2004, greșit a continuat până în anul 2008, răspunderea pentru această situație fiind în sarcina participanților la procedură, pe lângă prejudiciul material el suferind și unul moral, starea sa de sănătate fiindu-i grav afectată, suferind în această perioadă internări în spital și o operație foarte grea.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Intimata debitoare, deși legal citată prin lichidatorul judiciar, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând recursurile declarate, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că doar recursul Administrației Finanțelor Publice T este fondat, urmând să fie admis ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Închiderea procedurii de executare colectivă față de debitoarea intimată T s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, modificată, judecătorul-sindic neconvocând adunarea creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final. Având în vedere că prima instanță nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor, hotărârea pronunțată se impune a fi casată și cauza trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal, în speță fiind pe deplin incident motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, invocat de instituția creditoare, care statuează că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: - 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.
Potrivit art. 129 din Legea insolvenței, upă ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale. Copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării, la data ședinței judecătorul-sindic urmând să soluționeze, prin încheiere, toate obiecțiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia, creanțele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiție neputând participa la ultima distribuire.
Prin încheierea de ședință din 23 octombrie 2008 tribunalul a dispus ca lichidatorul judiciar să întocmească raportul final și, pentru a da posibilitatea comunicării actului către creditori, a acordat un nou termen de judecată pentru 13 noiembrie 2008, dată la care practicianul a prezentat și susținut raportul (filele 34-39 dosar de fond), propunând închiderea procedurii de insolvență întrucât toate creanțele înscrise la masa credală au fost achitate. De asemenea, lichidatorul a anexat la dosar și dovezile de comunicare a raportului său către creditori (filele 40-53), acte din cuprinsul cărora rezultă fără putință de tăgadă că raportul final a fost comunicat creditoarei recurente Administrația Finanțelor Publice T abia la data de 10 noiembrie 2008, cu doar trei zile înainte ca judecătorul-sindic să aprobe propunerea de închidere a procedurii concursuale, cu toate consecințele care rezultă din aceasta.
În atare condiții este evident faptul că în cauză sunt întemeiate criticile instituției recurente privitoare la nerespectarea de către tribunal a dispozițiilor art. 129 din Legea insolvenței, împrejurare care a determinat imposibilitatea creditoarei de a formula obiecțiuni împotriva raportului lichidatorului judiciar, obiecțiuni asupra cărora judecătorul-sindic urma să se pronunțe, prin încheiere, la data ședinței pentru care trebuia convocată adunarea creditorilor (maximum 30 de zile de la afișarea raportului final la ușa tribunalului) și la care instanța fie aproba raportul practicianului în forma inițială, fie dispunea, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia.
În ceea ce privește recursul administratorului, Curtea constată că acesta nu este fondat. Astfel, în esență, criticile recurentului vizează modul pretins defectuos de administrare al procedurii colective a debitoarei T atât de către primul lichidator judiciar - T, care a și fost înlocuit de judecătorul-sindic, cât și de către al doilea practician desemnat în cauză - Cabinet de Insolvență din T, situație care, în opinia fostului administrator social, ar fi determinat imposibilitatea descărcării lichidatorului judiciar de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Chiar dacă s-ar aprecia că vreunul sau ambii practicieni în insolvență care au fost numiți de tribunal să administreze procedura concursuală nu și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile prevăzute în sarcina lor de Legea nr. 85/2006, modificată, ori alte obligații trasate de judecătorul-sindic, o asemenea împrejurare nu ar putea să determine, prin ea însăși, admiterea recursului administratorului și neaplicarea dispozițiilor art. 136 din lege, dat fiind faptul că rin p. închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați. Or, în speță, din raportul final al practicianului a rezultat că în cauză au fost emise notificările cerute de art. 61 din Legea insolvenței, iar creditorii nu au formulat obiecțiuni în conformitate cu dispozițiile art. 129, astfel că propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii colective era justificată, chiar dacă, așa cum s-a arătat mai sus, prima instanță nu a respectat exigențele impuse de norma menționată.
Pe de altă parte, recurentul avea posibilitatea să conteste, în condițiile prescrise de Legea nr. 64/1995, republicată, și de noua Lege a insolvenței, activitatea celor doi lichidatori judiciari, lucru pe care nu la-a făcut, astfel că el nu mai are posibilitatea acum, prin recursul declarat împotriva hotărârii de închidere a procedurii, să critice respectivul aspect. Aceasta, întrucât art. 294 din Codul d e procedură civilă statuează că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, și nici nu se pot face cereri noi, aceste prevederi fiind pe deplin aplicabile și la judecarea recursului, potrivit art. 316 din Codul d e procedură civilă.
De altfel, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 85/2006, modificată, după deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului. Administratorul special are următoarele atribuții: a) exprimă intenția debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. 1 lit. h), coroborat cu art. 33 alin. 2; b) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acțiunilor prevăzute la art. 79 și 80; c) formulează contestații în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege; d) propune un plan de reorganizare; e) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului; f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primește raportul final și bilanțul de închidere și participă la ședința convocată pentru soluționarea obiecțiunilor și aprobarea raportului; g) primește notificarea închiderii procedurii.
Pentru aceleași considerente instanța apreciază că recurentul nu poate critica nici pretinsa greșită acceptare a unora dintre creanțele declarate de creditori atâta timp cât tabelul de creanțe a devenit definitiv, respectiv definitiv consolidat, în urma soluționării irevocabile a contestațiilor formulate de persoanele interesate, respectiv a necontestării celorlalte creanțe acceptate de practician ca îndeplinind condițiile legale pentru a fi înscrise la masa credală.
Față de cele arătate, văzând și prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul creditoarei Administrația Finanțelor Publice T și va dispune casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, judecătorul-sindic urmând să respecte norma înscrisă în art. 129 din Legea insolvenței, modificată, în sensul de a convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final la ușa tribunalului, creditorii putând formula obiecții la raport cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării, la data ședinței judecătorul-sindic urmând să soluționeze, prin încheiere, toate obiecțiunile la raportul final, pe care fie îl va aproba, fie îl va modifica, dacă este cazul, recursul administratorului social urmând să fie respins ca nefondat.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței comerciale nr. 1990 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și, în consecință:
Casează în tot hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge recursul formulat de administratorul social împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /25.03.2009
Dact. /26.03.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător-sindic -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
