Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 427/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.427
Ședința Publică de la 7.04.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER - -
Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs, formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.4641 din 4.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - COMERȚ SRL prin lichidator judiciar EURO, și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin consilier juridic dna., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurenta arată că nu mai are alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței comerciale recurate, în sensul admiterii cererii în atragerea răspunderii patrimoniale a reprezentanților debitoarei - COMERȚ SRL, astfel cum a fost formulată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 4641/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului creditor Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B împotriva pârâților și. În baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului COMERȚ, citat prin lichidator EURO-, în contradictoriu cu creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B și a fost radiată societatea debitoare din registrul comerțului.
În baza art. 135 din lege s-a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii Direcției Generale a Finanțelor Publice B și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, precum și plata către lichidatorul judiciar a sumei de 600 lei din fondul prevăzut de art. 4 alin.4 din lege.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială cu nr-, debitorul COMERȚ L. a solicitat deschiderea procedurii simplificate, iar prin încheierea de ședință din data de 27.02.2007, judecătorul sindic a admis cererea debitorului și, în temeiul art. 107 alin.1 și art. 32 alin.1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului. În baza art. 107 alin.2 din lege a ridicat dreptul de administrare al debitorului și a constatat că acesta este dizolvat anterior formulării cererii introductive, a desemnat lichidator judiciar pe EURO-
La masa credală s-a înscris un singur creditor, Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, care, în urma autorizării de judecătorul sindic, a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților și. în calitate de administratori ai debitorului. Cererea a fost motivată în sensul că administratorii debitorului au manifestat dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății, nu au depus actele contabile la dosar și nici raportările contabile, astfel au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Organele de conducere ale debitorului au continuat activitatea acestuia, deși starea de încetare de plăți era evidentă, astfel au contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență. În drept au fost invocate dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul sindic a reținut că pârâții au fost asociați și administratori ai debitorului.
S-a considerat că, deși reclamanta-creditoare și-a întemeiat cererea împotriva pârâților pe dispozițiile art. 138 lit. d din lege, motivarea cererii se referă și la incidența prevederilor art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.
În urma analizei prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu privire la fapta prevăzută de lit. caa cestui articol, s-a reținut că reclamanta a făcut doar afirmații generice cu privire la continuarea activității în interes personal și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la îndeplinirea condiției prevăzute de acest text de lege. S-a apreciat că, în lipsa unor probe certe, calitatea pârâților de asociați și administratori ai debitorului, precum și faptul că aceștia nu au formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență nu pot atrage răspunderea lor.
Referitor la fapta prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, s-a considerat că împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar toate actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori nu a depus toate raportările contabile la oficiul registrului comerțului, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
S-a precizat însă că, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților nu este suficientă numai săvârșirea faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, ci este necesară și dovedirea legăturii de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul constând în starea de insolvență a societății debitoare. Or, s-a arătat că reclamanta nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate, astfel că nu sunt întrunite condițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 pentru a fi atrasă răspunderea pârâților.
S-a considerat că raportul final și bilanțul general trebuie întocmite de către lichidatorul judiciar, conform art. 129 alin.1 din lege, doar în situația în care bunurile din averea debitorului au fost lichidate, în acest caz procedura fiind închisă potrivit art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Deoarece, în cauză, lichidatorul judiciar a arătat că nu a identificat faptic în patrimoniul debitorului bunuri mobile sau imobile care să fie valorificabile, nu s-a întocmit raport final.
Constatând că debitorul nu deține bunuri prin a căror valorificare să poată fi acoperite creanțele sau cheltuielile administrative, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței.
Împotriva sentinței comerciale nr. 4641/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a declarat recurs în termen legal recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 3 Aceasta a susținut că actele și documentele contabile prevăzute de lege în mod imperativ nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar, ceea ce echivalează cu dispariția lor, cu ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, fapte prevăzute expres de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Totodată nu a fost îndeplinită nici obligația prevăzută de art. 196 alin.1 din Legea nr. 31/1990 deoarece nu a fost depus bilanțul contabil la oficiul registrului comerțului și nici la Administrația Finanțelor Publice Sector 3 Nu s-au depus declarațiile de impozite și taxe și nici deconturile de la Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, conform dispozițiilor nr.OG 68/1997 și nr.OG 92/2003. Recurenta a precizat că fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, ea putând fi reprezentată și dintr-o omisiune, inacțiune, neîndeplinire a unei activități la care cel care urma să o facă era obligat de lege a îndeplini obligația ce-i revenea.
S-a mai susținut și că pe perioada analizată, din raportările contabile aferente perioadei 2001-2002 reiese faptul că sunt evidențiate mijloace fixe, însă nu se cunoaște dacă mai sunt în patrimoniul societății sau au fost înstrăinate.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse și care se referă la dispozițiile art. 304 pt. 9 și art. 3041.pr.civ. se constată că nu este fondat.
Așa cum a reținut și prima instanță, nedepunerea actelor contabile prevăzute de lege la Administrația Finanțelor Publice sau la Registrul Comerțului nu echivalează cu săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, respectiv a faptei de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile sau de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea.
Este însă adevărat că intimații-pârâți nu au depus la dosar documentele contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, ceea ce l-a determinat pe lichidatorul judiciar să arate că nu poate stabili cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență și nici persoanele responsabile de acest fapt, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006. Lichidatorul judiciar a avut la dispoziție numai bilanțurile și conturile de profit și pierdere aferente anilor 2001 și 2002.
Nedepunerea la dosarul de faliment a documentelor contabile prevăzute de lege prezumă săvârșirea faptei de neținere a contabilității în conformitate cu legea. Dar, pentru a fi întrunite condițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, nu este suficientă numai dovedirea săvârșirii vreuneia dintre faptele prevăzute de acest articol, ci este necesar să se dovedească legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul constând în ajungerea debitoarei în insolvență comercială. Chiar și în cazul în care fapta constă într-o inacțiune, omisiune, trebuie dovedită această legătură de cauzalitate, respectiv că acea inacțiune a determinat prejudiciul cauzat creditorilor ca urmare a stării de insolvență.
Însă, așa cum a reținut judecătorul sindic, nu s-a dovedit existența legăturii de cauzalitate dintre fapta de neținere a contabilității potrivit legii și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Nu sunt astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, având în vedere că nu este dovedită condiția existenței legăturii de cauzalitate menționată.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, se apreciază că acesta se referă la săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, adică la fapta de deturnare sau de ascundere a unei părți din activul persoanei juridice ori de mărire în mod fictiv a pasivului acesteia. Dar, acțiunea având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei nu a fost întemeiată pe dispozițiile acestui text de lege, ci numai pe cele ale art. 138 lit. c și d din lege.
În conformitate cu prevederile art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 alin.1 pr.civ. în recurs nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Cum critica întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006 reprezintă o cerere nouă și care are un temei juridic nou în raport cu cele care au format obiectul primei judecăți, se deduce că analizarea ei în recurs este inadmisibilă.
Față de considerentele arătate, se apreciază că recursul nu este fondat. Ca urmare, în baza art. 312 alin.1 pr.civ. va fi astfel respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.4641 din 4.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - COMERȚ SRL prin lichidator judiciar EURO, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 2 ex. / 06.05.2008
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa, Georgeta
