Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 2322/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.43
Ședința publică din data de 15.01.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.3134/04.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- și recurentul lichidator judiciar al intimatei-debitoare împotriva sentinței comerciale nr.3134/04.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, respectiv împotriva încheierii de ședință din data de 16.10.2007 pronunțată de aceeași instanță în Camera de Consiliu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare prin lichidator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 prin consilier juridic care depune la dosar delegație, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin Serviciul Registratură la data de 10.01.2008 recurentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 RON, respectiv chitanța nr.-/1 din 07.01.2008 emisă de și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON.
Curtea, ia act de legala timbrare a cererii de recurs formulată de recurentul în cuantumul dispus de instanță prin rezoluție, conform dovezilor consemnate la dosar de către recurent.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererilor de recurs.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului propriu, casarea sentinței recurate și pe cale de consecință să se dispună continuarea procedurii. În ceea ce privește recursul formulat de către recurentul solicită respingerea acestuia.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.3134/04.09.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în baza art.131 din Legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței împotriva debitorului, în contradictoriu cu creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1.
A radiat societatea debitoare din Registrul Comerțului B și în baza art.135 din lege a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii către Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Oficiului Registrului Comerțului B, pentru efectuarea mențiunii.
A dispus plata către lichidatorul judiciar a sumei de 1000 RON necesară pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare și a retribuției, din fondul prevăzut de art.4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul prin judecătorul sindic a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile art.131 și art.135 din Legea nr.85/2006, reținând în esență că lichidatorul judiciar a arătat prin raportul de activitate depus la dosar la termenul din 29.08.2007 că nu a identificat bunuri în patrimoniul debitoarei, situație în care se impune închiderea procedurii.
Judecătorul sindic mai reținut că lichidatorul judiciar a menționat în raportul de activitate că nu poate exprima un punct de vedere cu privire la incidența în cauză a art.138 din Legea nr.85/2006.
În stabilirea retribuției lichidatorului și modalitatea de plată acesteia, judecătorul sindic avut în vedere activitatea desfășurată de acesta și faptul că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu.
La data de 01.10.2007 numitul lichidator judiciar al debitoarei, în temeiul art.281 Cod pr.civ. a depus la dosar cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentința comercială nr.3134/4.09.2007, solicitând admiterea cererii și rectificarea dispozitivului sentinței, în sensul de a se dispune plata către lichidatorul judiciar a sumei de 3000 lei (RON), necesară pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare și a retribuției, din fondul prevăzut de art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Prin încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din data de 16.10.2007 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de lichidatorul judiciar.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul prin judecătorul sindic a reținut că suma de 1000 RON reprezentând retribuție a fost apreciată de instanță ca fiind necesară pentru activitatea desfășurată de către lichidatorul judiciar.
Împotriva sentinței comerciale nr.3134/04.09.2007 Administrația Finanțelor Publice Sector 1 a declarat recurs, în termen, întemeiat pe dispozițiile Legii nr.85/2006 și art.299 Cod pr.civ. considerând că aceasta este netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului recurenta a arătat în esență, că prin închiderea procedurii la primul termen de judecată, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 este în continuare prejudiciată fiind evident faptul că nu i s-a dat posibilitatea să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, astfel cum este prevăzut la art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Recurenta a mai arătat că lichidatorul s-a rezumat doar la mențiunea conform căreia "nu poate exprima un punct de vedere" cu privire la cauzele insolvenței și persoanele vinovate prin prisma prevederilor art.138 din lege, iar judecătorul sindic în mod greșit a apreciat că lichidatorul nu a omis să-și îndeplinească obligația prevăzută de art.25 alin.1 lit. și pe cale de consecință a respins, în mod netemeinic și nelegal, cererea de acordare a unui termen în vederea formulării cererii întemeiată pe art.138 din lege.
A mai arătat că, în această situație nu poate fi pusă în discuție omisiunea lichidatorului judiciar de a nominaliza persoanele responsabile de starea de insolvență a debitoarei, din moment ce acesta nu a întocmit un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art.138 din lege.
Pe acest aspect, recurenta a precizat că, atunci când s-a referit la omisiunea lichidatorului de a indica în raportul său cauzele care au depus la apariția insolvenței și persoanele culpabile de aducerea averii debitorului într-o astfel de situație, legiuitorul a avut în vedere omisiunea lichidatorului de a nominaliza doar persoanele vinovate, ceea ce subliniază în primul rând existența raportului prevăzut de lege.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și să se constate că în mod nelegal s-a dispus închiderea procedurii, cât timp nu au fost acoperite toate creanțele și fără a se da posibilitatea legală de a se atrage răspunderea persoanelor potrivit art.138 și pe cale de consecință să se dispună continuarea procedurii.
Împotriva sentinței comerciale nr.3134/04.09.2004 cât și împotriva încheierii de ședință din data de 16.10.2007, lichidator judiciar al debitoarei a declarat recurs, în termen și legal timbrat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, în mod netemeinic și nelegal fiindu-i diminuată retribuția la 1000 RON de la suma de 3000 RON aprobată prin sentința comercială nr.1852/15.05.2007.
După prezentarea situației de fapt, recurentul a arătat că hotărârea instanței este netemeinică și nelegală invocând următoarele motive:
-Lichidatorul judiciar a executat atât atribuțiile prevăzute de Legea nr.31/1990 - republicată pentru care judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bucureștia aprobat un onorariu de 1000 RON, cât și atribuțiile prevăzute de art.25, 32, 108 (1) din Legea nr.85/2006.
- aprobată prin sentința comercială nr.1852 din 15.05.2007 a fost de 3000 RON, iar lichidatorul judiciar a adus la îndeplinire toate atribuțiile prevăzute de lege, înscrise în cuprinsul sentinței comerciale.
-Nu s-a ținut seama de prevederile art.7 din nr.1342/2006, care prevede pentru lichidatorul judiciar un onorariu lunar de 2000 RON.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului și aprobarea plății onorariului de lichidare de 3000 RON, stabilit prin sentința comercială nr.1852/15.05.2007.
Examinând în ansamblu recursurile declarate de recurenți, în raport de criticile invocate și în raport de actele și lucrările cauzei, Curtea constată că sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, din actele și lucrările cauzei rezultă că prin raportul de activitate nr.1 (filele 49 - 52 dosar fond) recurentul în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a precizat că nu a putut analiza cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a societății, pentru motivele arătate la capitolul IV punctele 1 și 2, respectiv:
-administratorul și asociații debitorului, nu au predat actele prevăzute la art.28 din Legea nr.85/2006, notificarea transmisă la sediul societății, fiind returnată cu mențiunea "mutat de la adresă", neputându-se identifica nici reședința administratorului pe teritoriul României.
-Administrația Finanțelor Publice Sector 1 nu a transmis lichidatorului judiciar, bilanțurile contabile pe anii 2001 - 2002, pentru a analiza situația bunurilor patrimoniale și indicatorii economici pe baza datelor înscrise în aceste bilanțuri.
Prin Capitolul VII "Concluzii", recurentul a propus continuarea procedurii de faliment și aprobarea unor măsuri printre care și aceea ca Administrația Finanțelor Publice Sector 1, să depună la dosarul cauzei bilanțurile contabile pe anii 2001 - 2002, pentru a se analiza situația bunurilor patrimoniale ale societății, precum și cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a societății și pentru a-și exprima punctul de vedere pe incidența art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Ca atare, față de situația de fapt reținută, Curtea constată că judecătorul sindic prin hotărârea pronunțată dat o interpretare strict literală termenului "a omite" existent în conținutul prevederilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, apreciind că lichidatorul judiciar s-a exprimat prin raportul întocmit conform art.59 din lege în legătură cu cauzele falimentului și persoanele vinovate de acesta.
În opinia Curții o atare interpretare este greșită, în interpretarea termenului "a omite", trebuind să primeze producerea efectelor juridice în raport cu scopul legii, a aplicării ei unitare și nediscriminatorii, alineatul 3 al art.138 fiind reglementat de fapt, în favoarea urmăririi persoanelor răspunzătoare și de către comitetul creditorilor.
Or, în cauză, așa cum s-a arătat mai înainte, prin raportul nr.1, lichidatorul judiciar a menționat că nu a putut analiza cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență societății și că, implicit nu poate exprima un punct de vedere cu privire la incidența art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, privind persoanele vinovate de starea de insolvență a societății.
Mai mult, prin același raport s-a solicitat continuarea procedurii și aprobarea unor măsuri care să facă posibilă analizarea de către lichidator a situației bunurilor patrimoniale ale societății, stabilirea cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a societății și exprimarea unui punct de vedere pe incidența art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În aceste condiții, se impunea continuarea procedurii, aprobarea măsurilor solicitate de lichidator, tocmai pentru a i se da acestuia posibilitatea efectivă de a analiza cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență și implicit pentru a-și exprima un punct de vedere pe incidența art.138 din lege, activitate care să justifice retribuția stabilită prin sentința comercială nr.1852/15.05.2007.
În contextul celor arătate, în mod greșit, judecătorul sindic a respins și cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 de acordare a unui nou termen, aceasta fiind creditoarea în posesia căreia se află situațiile financiare solicitate de lichidatorul judiciar prin raportul întocmit și care, putea oferi datele și elementele necesare completării raportului.
În considerarea celor arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1,2 și 3 Cod pr.civ. va admite recursurile și va casa sentința comercială nr.3134/04.09.2007 și încheierea pronunțată la data de 16.10.2007 și pe cale de consecință va trimite cauza pentru continuarea procedurii, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.3134/04.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- și de recurentul lichidator judiciar al intimatei-debitoare împotriva aceleiași sentințe și împotriva încheierii de ședință din data de 16.10.2007 pronunțată de aceeași instanță în Camera de Consiliu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare prin lichidator judiciar.
Casează sentința comercială nr.3134/04.09.2007 și încheierea pronunțată la data de 16.10.2007 și trimite cauza pentru continuarea procedurii, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 06.02.2008
Tehnored. - 20.02.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea, Elena Mincu
