Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 442/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 419/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 442

Ședința publică de la 09 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Viorica Trestianu

JUDECĂTOR 2: Roxana Popa

JUDECĂTOR 3: Aurică Avram

GREFIER - -

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRATIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr. 1 din data de 07.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PRIN LICHIDATOR GRUP EXPERT și GRUPUL DE DEZVOLTARE IMOBILIARĂ

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin consilier juridic și intimata prin lichidator Grup Expert reprezentat de avocat, cu delegații la dosar, lipsind intimata Grupul de Dezvoltare Imobiliară

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Intimata prin lichidator Grup Expert reprezentat de avocat, depune la dosar întâmpinare și comunică recurentei un exemplar.

Curtea acordă părților prezente cuvântul pe probe.

Recurenta prin consilier juridic și intimata prin avocat, arată că nu au probe noi de administrat.

Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de recurs.

Recurenta prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, întrucât în mod nelegal s-a respins cererea de autorizare formulată de Administrația Finanțelor Publice, prejudiciul a rămas neacoperit; fiind doar doi creditori, nu s-a putut întruni majoritatea și nici s-a putut constitui un Comitet al Creditorilor, în consecință, solicită continuarea procedurii insolvenței.

Intimata prin lichidator Grup Expert reprezentat de avocat, solicită respingerea cererii de recurs ca nefondată, cererile de autorizare pot fi formulate doar de Comitetul Creditorilor, iar recurenta nu poate constitui un comitet. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin cererea formulată la 07.01.2007 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- având ca obiect procedura falimentului derulată împotriva debitorului Class, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 solicitat judecătorului sindic, în temeiul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, să fie autorizată să formuleze cererea de atragere a răspunderii procesuale patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății debitoare.

De asemenea, prin raportul de activitate depus la dosar la 07.01.2008 lichidatorul judiciar în cauză, Grup Expert, a solicitat judecătorului sindic să dispună aprobarea raportului final întocmit în procedură și închiderea procedurii în cauză, cu măsurile de ordin procedural legal aferente.

Prin sentința comercială nr.1 pronunțată la data de 07.01.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială prin judecătorul sindic a dispus mai întâi, astfel cum rezultă din practicaua sentinței menționate, în ședința de judecată de la 07.01.2008, respingerea cererii de autorizare formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1.

Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut că în speță nu intervine nici una dintre situațiile prevăzute legal potrivit art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 pentru formularea cererii de autorizare. Mai mult, în ceea ce privește decizia nr.549/07.06.2007 a Curții Constituționale, invocată de creditoarea petentă, dispozițiile acesteia se referă la situația în care este desemnat un comitet al creditorilor, iar excepția de neconstituționalitate analizată a fost respinsă.

În continuare, tribunalul a rămas în pronunțare cu privire la aspectul închiderii procedurii în cauză dispunând prin aceeași sentință comercială, astfel cum rezultă din dispozitivul acesteia, închiderea procedurii insolvenței față de debitorul Class și măsurile de ordin procedural legal aferente privind notificarea închiderii procedurii, radierea debitorului din Registrul Comerțului, descărcarea lichidatorului judiciar și a persoanelor care l-au asistat de orice îndatoriri și responsabilități.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că în raport cu art.192 alin.2 din Legea nr.85/2006, debitorul în cauză nu mai are bunuri în patrimoniu, iar cele care au fost valorificate au fost insuficiente pentru acoperirea creanțelor și a cheltuielilor de procedură.

Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 1 declarat recurs, în termen legal, solicitând casarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de autorizare și al trimiterii cauzei la prima instanță pentru continuarea procedurii insolvenței.

În motivarea recursului s-a arătat că în mod netemeinic și nelegal, tribunalul a respins cererea de autorizare motivat de faptul că numai comitetul creditorilor ar putea formula o astfel de cerere și a dispus închiderea procedurii.

În raport cu prevederile art.138 alin.1 teza I din Legea nr.85/2006 legiuitorul recunoaște calitatea procesuală activă în formularea acțiunii în atragerea răspunderii în principal administratorului judiciar sau lichidatorului și, în subsidiar, și comitetului creditorilor. În cauză nu a fost desemnat un comitet al creditorilor, deoarece potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate desemna un comitet format din 3-7 creditori, or, în speță, în tabelul definitiv al obligațiilor debitorului au fost înscriși doar doi creditori, recurenta și Grupul de Dezvoltare Imobiliara În această situație este evident că cei doi creditori existenți pot exercita personal activitățile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv în privința formulării cererii de autorizare în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii.

Intimata-debitoare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece, în concret, legiuitorul nu a avut în vedere și posibilitatea formulării acțiunii în atragerea răspunderii de către creditori în mod individual. De altfel, creditorul recurent nu a recurs nici la convocarea unei adunări a creditorilor având pe ordinea de zi formularea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.

Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Decizia nr.549/07.06.2007 a Curții Constituționale are într-adevăr în vedere situația în care nu este desemnat un comitet al creditorilor iar excepția de neconstituționalitate analizată a fost respinsă, astfel cum a menționat și judecătorul sindic. De remarcat însă că pentru a se respinge excepția de neconstituționalitate s-a reținut că în raport cu atribuțiile ce îi sunt conferite legal, comitetul creditorilor acționează ca un mandatar al adunării creditorilor, reprezentând creditorii înscriși la masa credală față de practicianul în insolvență desemnat în cauză. În condițiile în care în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși mai puțini creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet, este evident că aceștia pot exercita personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a formula cererea de autorizare în vederea introducerii acțiunii prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006. Orice altă interpretare a legii ar fi de natură a crea consecințe grave contravenindu-se scopului declarat al procedurii insolvenței - recuperarea pasivului debitorului și nesocotindu-se accesul liber la justiție, creditorii fiind privați de posibilitatea recuperării în proporție cât mai mare a creanțelor doar pentru că sunt în număr insuficient pentru a forma un comitet.

Situația de fapt avută în vedere prin considerentele menționate este chiar aceea din cauza de față, în care sunt înscriși la masa credală doar doi creditori, ceea ce face imposibilă constituirea comitetului creditorilor. Prin urmare, trebuie recunoscut cel puțin dreptul creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 de a formula cererea de autorizare în vederea introducerii acțiunii prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, fără a fi necesară convocarea unei adunări a creditorilor, în condițiile în care celălalt creditor din tabelul definitiv al obligațiilor debitorului și-a exprimat expres opinia în sensul că nu ar fi îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii conducerii societăți debitoare.

Pe de altă parte, în raport cu prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, sunt îndeplinite condițiile legale în vederea autorizării solicitate.

Astfel, în cuprinsul rapoartelor întocmite în cauză lichidatorul judiciar a menționat în mod repetat față de activitatea depusă că nu s-au constatat fapte în măsură să atragă incidența prevederilor art.138 din lege și nu înțelege să formuleze acțiunea corespunzătoare în atragerea răspunderii conducerii societății debitoare. În acest fel s-a omis în fapt de către lichidatorul judiciar indicarea în raportul său privind cauzele insolvenței a persoanelor culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului, precum și formularea acțiunii în atragerea răspunderii sub acest aspect. Chiar și fără a mai analiza lipsa de diligență a lichidatorului, Curtea are în vedere sensul general iar nu literal al termenului "a omite" din cuprinsul prevederilor art.183 alin.3, în măsură să producă efecte juridice în contextul unei interpretări și aplicări unitare și nediscriminatorii a legii insolvenței. În ceea ce privește condiția referitoare la amenințarea prescripției răspunderii, trebuie avut în vedere că și aceasta se impunea a fi apreciată ca fiind îndeplinită deoarece în contextul dispunerii în cauză a închiderii procedurii, creditoarei recurente i-ar fi înlăturat dreptul material la formularea acțiunii în atragerea răspunderii, în mod similar intervenției prescripției.

Față de acestea, cererea de autorizare trebuie considerată întemeiată și, prin urmare, admisă, iar în raport cu faptul că nu se poate accepta formularea cererii de atragere a răspunderii decât în cursul aflării pe rol a procedurii insolvenței se impune casarea hotărârii atacate și sub aspectul dispozițiilor privind închiderea procedurii în cauză și măsurile aferente acesteia.

Având în vedere considerentele arătate, Curtea în baza art.312 pct.1 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea procedurii referitor la formularea de către creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 1 cererii de atragere a răspunderii întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, respectiv, ulterior, la închiderea procedurii insolvenței în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenta ADMINISTRATIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr.1 din data de 07.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații prin lichidator GRUP EXPERT, și GRUPUL DE DEZVOLTARE IMOBILIARĂ

Casează sentința recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea procedurii insolvenței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.Jud.

Tehnored.

Nr.ex.: 2

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială

Președinte:

Președinte:Viorica Trestianu
Judecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa, Aurică Avram

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 442/2008. Curtea de Apel Bucuresti