Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 478/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.478/
Ședința publică de la 09 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Romilă
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- S, cu sediul în B, cpt. Av.,nr.50, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.171 din 18.02.2008 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații: - SRL G- prin lichidator judiciar CM G, Municipiul G prin primar, P G, și ORC Tribunalul Galați, având ca obiect- procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.171/18.02.2008, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- s-a admis raportul final întocmit de lichidatorul judiciar CM G și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei CLN. și radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați.
S-a admis cererea pentru antrenarea răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar CM împotriva pârâtului, și s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, până la concurența sumei de 11.476,54 lei.
S-a aprobat decontul de cheltuieli depus de lichidatorul judiciar CM G, în sumă de 1.629 lei din fondul special de lichidare.
S-a făcut aplicarea disp.art.135 și art.136 din Legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut, pe baza raportului final depus de lichidatorul judiciar, că nu s-a reușit intrarea în posesia documentelor contabile ale societății debitoare, astfel că nu s-a putut identifica care este componența activelor imobilizate și a activelor circulante și nu au fost întocmite situațiile financiar contabile întrucât nu a fost cunoscută situația faptică a patrimoniului la data deschiderii procedurii.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru închiderea procedurii de faliment a debitoarei a făcut aplicarea disp.art.131 din Legea nr.85/2006, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
În ceea ce privește cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator a reținut că pârâtul nu a predat documentele contabile ale societății către lichidatorul judiciar, deși a fost notificat în acest sens. În această situație, judecătorul-sindic a considerat că pârâtul a ținut o contabilitate doar în mod fictiv, pentru a putea face dispărute documentele contabile, în scopul aducerii societății debitoare în stare de insolvență și incapacitate de plată față de creditorii societății, aducând un prejudiciu de 11.476,54 lei, fiind îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale în conformitate cu disp.art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs creditoarea AVAS, înregistrat sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate, prin prisma art.304 pct.9 Cod procedură civilă, considerând că a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.140,142 alin.2 din Legea nr.85/2006, motivând următoarele:
Hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment a C " " SRL, fără a dispune mai întâi punerea în executarea de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei este nu numai greșită, ci și nelegală, întrucât din analiza textelor de lege prevăzute de art.2, 5 alin.1, art.138 alin.1, art.140,142 alin.1 și art.136, rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidenta Legii nr.85/2006, pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform art.138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Recurenta susține că prin dispozițiile art.142 alin.1 legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor de la debitorii falitului și anume că executarea acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar ci de executorul judecătoresc.
Aceasta nu înseamnă, în opinia recurentei, că judecătorul-sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului să execute titlurile de creanță și nu înseamnă că lichidatorul nu are obligația și dreptul procesual de a pune în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
Susține că analiza gramaticală a dispozițiilor art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006 poate conduce la concluzia că executarea silită trebuie începută de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr.85/2006 și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment, de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
Consideră că interpretarea corectă a textului art.142 alin.2 trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art.138 alin.1 trebuie făcută de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecătoresc, numai în cadrul procedurii de faliment deoarece după închiderea procedurii, lichidatorul judiciar este descărcat de obligații în temeiul art.136 din Legea și nu mai poate pune la dispoziția executorului tabelul definitiv al creanțelor.
Atâta timp cât lichidatorul judiciar este în posesia unui titlu executor, acesta este obligat în îndeplinirea atribuțiilor sale legale, să-l pună în executare, tocmai pentru acoperirea pasivului debitoarei, procedura insolvenței profitând în mod echitabil tuturor creditorilor înscriși în tabelul creditorilor conform ordinii de prioritate stabilită de art.123 din Legea nr.85/2006.
Față de motivele expuse solicită modificarea în parte a hotărârii recurate, constatarea ca prematură a închiderii procedurii de insolvență și obligarea lichidatorului judiciar la angajarea unui executor judecătoresc în vederea executării silite a hotărârii recurate.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.304 indice 1.pr.civ. art.138 și art.140 alin.1 din Legea nr.85/2006.
S-au citat legal părțile.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit disp.art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006 "executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art.138 alin.1, se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă".
După închiderea procedurii falimentului sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Din modul de redactare a art.142 mai sus-enunțat rezultă că închiderea procedurii poate fi dispusă și înainte de executarea silită contra persoanelor răspunzătoare în temeiul art.138 din Lege.
Este adevărat că procedura de instituire a răspunderii patrimoniale este parte componentă a procedurii insolvenței câtă vreme soluționarea cererii de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere intră în atribuțiile judecătorului sindic, conform art.11 lit.g din Legea nr.85/2006.
Prevederile art.142 din Legea nr.95/2006 au deschis doar posibilitatea punerii în executare a hotărârilor pronunțate în temeiul art.138, după închiderea procedurii, așa cum rezultă din redactarea textului.
Nu poate fi primită susținerea creditoarei de a interpreta dispozițiile art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006 în sensul de a delimita competența lichidatorului judiciar de cea a executorului judecătoresc și că în interpretarea alineatului 2 al aceluiași articol trebuie acceptată ideea că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență, putând fi continuată executarea,după închiderea procedurii de faliment, de către creditori.
Conținutul dispozițiilor art.142 din Lege trebuie interpretat în sensul aplicării sale și nu în sensul în care să nu se aplice.
Astfel, din cuprinsul acestei prevederi legale rezultă că dacă executarea silită se efectuează după închiderea procedurii repartizarea sumelor se va face de către executorul judecătoresc, conform prevederilor legii privind procedura insolvenței, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către creditor.
Posibilitatea că executarea silită să se realizeze și după închiderea procedurii rezultă fără echivoc din cuprinsul alin.2 al art.142 din lege, pentru că repartizarea sumelor, în această situație, se efectuează de executorul judecătoresc spre deosebire de situația în care procedura nu ar fi fost închisă și când legea instituie în sarcina lichidatorului judiciar atribuția repartizării sumelor.
Faptul că lichidatorul judiciar pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat nu poate aduce atingere efectului constând în descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități, efect produs de închiderea procedurii.
Punerea la dispoziția executorului judecătoresc a tabelului definitiv consolidat o pot face și creditorii care sunt interesați în executarea silită și în repartizarea sumelor obținute în urma executării silite, și prin ea însăși, comunicarea acestui tabel nu implică nici o sarcină și responsabilitate pentru lichidator.
Sumele ce se vor repartiza pe baza tabelului definitiv consolidat al creanțelor sunt menite să acopere creanțele creditorilor astfel că, executarea silită după închiderea procedurii falimentului nu contravine scopului prevăzut de art.2 din Lege, pentru care s-a instituit procedura.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- S, cu sediul în B, cpt. Av.,nr.50, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.171 din 18.02.2008 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2008.
Președinte, - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehno.O/3.067.2008/2 ex.
Fond-
Președinte:Elena RomilăJudecători:Elena Romilă, Alexandrina Zaharia, Rodica Dorin
