Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 489/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.489/R-
Ședința publică din 02 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Corina Georgeta Nuță
- - - - judecător
- --- - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de debitoarea - prin administrator special cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr.71/F din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind creditorii AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, SA, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, BANK SA, SC FARM SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC CO SRL, SC SA, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC INTERNATIONAL CO SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC CARE INTERNATIONAL SRL, SC - SRL, SC SRL și lichidatorul judiciar, precum și cererea de suspendare a sentinței atacate.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta debitoare reprezentată de avocat și lichidatorul judiciar reprezentat de, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța pune în discuție părților excepția invocată prin încheierea de ședință din 04 aprilie 2008, respectiv calitatea de reprezentant a administratorului special, având în vedere dispozițiile art.3 pct.30 din Legea nr.85/2006, precum și încheierea de deschidere a procedurii insolvenței, prin care a fost dispusă ridicarea dreptului de administrare a societății.
Apărătorul recurentei debitoare, arată că potrivit dispozițiilor art.10, administratorul special are un mandat general și, așa cum a statuat Curtea de APEL PITEȘTI, poate exercita orice acțiune.
Instanța, față de dispozițiile art.3 pct.30 din Legea nr.85/2006 pune în discuție "puterile" administratorului special.
Apărătorul recurentei debitoare, precizează că administratorul special, față de dispozițiile art.19 din Legea nr.85/2006, reprezintă interesele acționariatului și poate exercita orice acțiuni, prin aceasta legiuitorul dorind să se realizeze un mandat general. Acțiunea din dosarul de față este formulată de debitoare prin administratorul special.
Instanța solicită părților să precizeze dacă administratorul special putea să formuleze planul de reorganizare, dacă avea dreptul acesta.
Apărătorul recurentei debitoare arată că fondul recursului nu poate fi soluționat întrucât în cadrul acestui recurs a fost invocată excepția de neconstituționalitate a art.33 al.4 din legea nr.85/2006, iar ca decizie de speță menționează Decizia nr.222 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reprezentantul lichidatorului judiciar consideră că recursul de față a fost formulat de o persoană fără calitate de reprezentare, întrucât la data de 02 octombrie i s-a ridicat această calitate. Planul de reorganizare nu a fost depus înainte de a i se ridica dreptul de administrare. Administratorul special nu avea calitatea de a depune acest plan de organizare și nici să reprezinte debitoarea.
Cu privire la sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art.33 al.4 din Legea nr.85/2006, apărătorul recurentei debitoare precizează că-și susține concluziile de la termenul anterior.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită respingerea excepției de neconstituționalitate precum și respingerea cererii de suspendare a sentinței atacate.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.71/F/22.01.2008 a Tribunalului Comercial Argeșa fost respins planul de reorganizare propus de debitor ca inadmisibil, iar în temeiul art.107 alin.1A litera b și caf ost decisă intrarea debitoarei SC SRL în faliment, prin procedura generală. Totodată a fost dispusă dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare, ca și alte măsuri specifice trecerii la faliment.
Pentru a decide astfel,judecătorul-sindica constatat că, la 11.01.2008, SC SRL, prin administrator special, a solicitat reorganizarea societății potrivit planului de reorganizare depus în acest sens.
Analizând cererea,judecătorul-sindica constatat că debitoarea a formulat contestație la cererea de deschiderea procedurii de insolvență, contestație respinsă, și rămasă irevocabilă, prin decizia nr.1214/R-C/30.11.2007 a Curții de APEL PITEȘTI și că, în consecință, potrivit art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006, debitorul căruia i-a fost respinsă contestația împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu mai poate propune plan de reorganizare.
În concluzie, judecătorul-sindic a constatat că cererea de reorganizare a societății, depusă de debitor, este inadmisibilă.
La 13.02.2008, SC SRL, prin administratorul special, a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca neîntemeiată.
1. Nelegalitatea sentinței deoarece judecătorul-sindic a dispus intrarea în faliment în temeiul art.107 alin.1A litera b și c din Legea nr.85/2006, însă în motivare acesta a reținut că planul de reorganizare a fost propus de debitor și nu de administratorul judiciar; în realitate susține recurentul, planul de reorganizare a fost conceput împreună cu administratorul judiciar. În consecință, susține recurentul nu se aplică dispozițiile art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006.
2. Soluția judecătorului-sindic este greșită deoarece este întemeiată pe dispozițiile literei b și a literei c din art.107 alin.1A din Legea nr.85/2006, texte care se exclud. Se arată că litera b din textul arătat se coroborează cu art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006, nu însă și textul de la litera
3. Soluția judecătorului-sindic este greșită, deoarece acesta a încălcat dispozițiile art.60 din Legea nr.85/2006. Se susține că judecătorul-sindic a invocat procesul-verbal al Adunării generale a creditorilor din 9.01.2008, însă nu a observat că această adunare a fost ținută fără cvorumul necesar.
4. Soluția judecătorului - sindic este greșită, deoarece administratorul judiciar a propus intrarea în faliment, în temeiul art.107 litera D însă, instanța a dispus trecerea la faliment în temeiul art.107 litera A din legea arătată.
5. Soluția judecătorului-sindic este greșită, deoarece "acesta nu a convocat ședință pentru a pune în discuție acest plan sub aspectul titularului dreptului de a-l depune și al conținutului acestui plan, cât și pentru a pune în discuție dreptul procentului de creanțe prevăzut de lege de a-și exprima intenția de a depune plan de reorganizare".
La 4.04.2008, SC SRL, prin administratorul special, a invocat excepția neconstituționalității art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006, text care este contrar dispozițiile art.21 alin.3 și a art.53 din Constituția României.
La termenul din 2.05.2008, din oficiu, a fost pusă în discuție puterea administratorului special de a reprezenta societatea debitoare, având în vedere dispozițiile art.3 pct.30 din Legea nr.85/2006 precum și a dispozițiilor sentinței de deschidere a procedurii insolvenței, prin care a fost dispusă ridicarea dreptului de administrare a societății.
1. Analizând excepția, curtea constată că aceasta este întemeiată.
Curtea constată că, prin sentința nr.906/F/2.10.2007 a fost respinsă contestația formulată de debitoarea SC SRL împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței și a fost admisă cererea creditoarei SC SA; a fost dispusă deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei arătate; a fost desemnat administrator judiciar; a fost dispusă ridicarea dreptului de administrare a societății; și au fost luate celelalte măsuri specifice deschiderii procedurii de insolvență. Prin decizia nr. 1214/RC/30.11.2007, această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de debitoare.
De asemenea, curtea constată că,în drept, textele incidente în speță sunt: art.3 pct. 26, potrivit căruia:administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, să efectueze în numele și pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să-și administreze activitatea și să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare..și pct.30 din același articol, potrivit căruia:ridicarea dreptului de administrare atrage suspendarea mandatului administratorului special sau al consiliului de administrație al debitorului. În cazul ridicării dreptului de administrare al debitorului, conducerea acestuia este preluată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz;
Textul art. 18, potrivit căruia:după deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce și activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților.
(2) Administratorul special are următoarele atribuții:
a) exprimă intenția debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);
b) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acțiunilor prevăzute la art. 79 și 80;
c) formulează contestații în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
d) propune un plan de reorganizare;
e) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului;
f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primește raportul final și bilanțul de închidere și participă la ședința convocată pentru soluționarea obiecțiunilor și aprobarea raportului;
g) primește notificarea închiderii procedurii.
Din textele arătate rezultă că, administratorul special are puterea de a reprezenta pe debitor în procedura insolvenței numai sub condiția ca judecătorul-sindic să nu fi ridicat debitorului dreptul de administrare. După ridicarea acestui drept, potrivit art.3 pct.28 și pct.30 și a art.18 alin.1 din Legea nr.85/2006, administratorul special are doar abilitarea legală de a reprezenta interesele acționarilor/asociaților. De asemenea, din textele arătate, completate cu textul art.18 alin.2, rezultă că până la ridicarea dreptului de administrare, administratorul special poate să exprime intenția de reorganizare a societății debitoare și să depună plan de reorganizare.
În speță însă, curtea constată că prin sentința nr.906/F/2.10.2007, încă din luna octombrie 2007 a fost ridicat dreptul de administrare al societății și prin aceasta a fost ridicat și dreptul administratorului special de a formula acțiuni în numele societății, inclusiv de a propune plan de reorganizare și de a formula cerere de reorganizare a societății pe temeiul planului de reorganizare propus de el.
De asemenea, curtea constată că, în speță, administratorul special este cel care a propus planul de reorganizare și a formulat cerere de reorganizare. Astfel, la 11.01.2008, - a depus cerere de reorganizare a societății pe temeiul planului de reorganizare propus și semnat de el (filele 300-311); așadar, la peste două luni de la ridicarea dreptului de reprezentare a societății și inclusiv a dreptului de propune plan de reorganizare și de a cere reorganizarea societății, invocând planul de reorganizare propus, administratorul special ignoră regulile de mai sus și depune cererea de reorganizare pe temeiul planului de reorganizare propus de el.
În concluzie, la data de 11.01.2008, administratorul special nu avea calitate procesuală de a sta în justiție în numele societății debitoare, pentru a propune plan de reorganizare și de a solicita reorganizarea societății, deoarece el nu mai avea puterea de a reprezenta societatea debitoare. Pe aceleași temeiuri juridice arătate mai sus, administratorul special nu putea să formuleze nici recurs, pentru aceeași lipsă de calitate procesuală întemeiată pe lipsa puterii de a reprezenta societatea pentru reorganizarea ei.
Judecătorul-sindic nu a observat că administratorul special nu are calitate procesuală de a sta în justiție în numele debitoarei; el a respins acțiunea de reorganizare ca inadmisibilă, pe temeiul art. 33 alin.4 din Legea insolvenței, observând că societatea debitoare nu mai poate formula acțiune de reorganizare prin administratorul special dat fiind că aceasta a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii. Această excepție este justă, însă prevalează lipsa puterii legale a administratorului special de a reprezenta societatea debitoare în cererea de reorganizare a societății în condițiile în care, încă din octombrie 2007, data deschiderii procedurii de insolvență, fusese ridicat dreptul de administrare al societății.
2. Nu este fondată prima critică, încadrată de recurentă în motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Curtea constată că, recurenta încearcă să susțină că judecătorul-sindic nu ar fi observat că, în realitate, planul ar fi fost întocmit împreună cu administratorul judiciar. Această critică nu poate fi primită întrucât, relevant din punct de vedere al exprimării voinței de reorganizare este semnarea planului doar de către administratorul special, ca și formularea cererii de reorganizare, pe temeiul planului, de aceeași persoană, respectiv administratorul special. Cum aceasta nu avea puterea legală de a reprezenta societatea sau de a formula cerere de reorganizare, soluția judecătorului-sindic este legală și temeinică.
3. Nu este fondată nici a doua și nici a patra critică, încadrate corect de recurentă în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că, trecerea la faliment a fost dispusă de judecătorul-sindic ca urmare a lipsei planului de reorganizare și a cererii de reorganizare propuse de persoanele abilitate legal. În concluzie, întemeierea soluției pe temeiul art.107 alin.1A litera b și c este legală, iar întemeierea cererii de trecere la faliment de către administratorul judiciar pe temeiul art.107 litera D nu are relevanță că judecătorul are abilitarea legală de a face încadrarea în drept.
4. Nu sunt fondate a treia și a cincea critică, încadrate de recurentă în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că, judecătorul-sindic a respins cererea de reorganizare și a dispus trecerea la faliment pentru că nu a existat un plan de reorganizare propus de persoana abilitată legal să îl propună și să formuleze cerere de reorganizare. De aceea, nu poate fi primită critica prin care este legată această soluție de ținerea sau de neținerea ședinței adunării generale a creditorilor, aspecte care de altfel nu sunt incidente în cauză. Judecătorul-sindic nu este ținut de nici un text legal să supună dezbaterii adunării generale a creditorilor un plan de reorganizare propus de persoana lipsită de abilitarea legală de a îl propune. Acest demers trebuia să-l facă administratorul special sau administratorul social, convingând pe creditori că planul este viabil și să îl însușească aceștia, luând ei inițiativa de a propune planul de reorganizare.
Având în vedere și lipsa puterii de reprezentare a administratorului special de a formula cerere de reorganizare în numele debitoarei, recursul formulat de acesta este nefondat.
De asemenea, având în vedere lipsa puterii administratorului special de reprezentare a societății debitoare, curtea constată că ea nu poate fi investită nici cu excepția de neconstituționalitate a art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006. Pe de altă parte, curtea consideră că, această excepție nu poate fi primită și pentru că textul art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006 nu are legătură cu soluționarea prezentului recurs. Și dacă ar fi admisă neconstituționalitatea textului arătat soluția de respingere a cererii de reorganizare ar rămâne în vigoare, pentru motivele expuse mai sus de curte.
Cu privire la cererea de suspendare a sentinței de intrare în faliment, formulată de recurent, se constată că aceasta a rămas fără obiect prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea - prin administrator special cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr.71/F din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind creditorii AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, SA, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, BANK SA, SC FARM SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC CO SRL, SC SA, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC INTERNATIONAL CO SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC CARE INTERNATIONAL SRL, SC - SRL, SC SRL și lichidatorul judiciar, precum și cererea de suspendare a sentinței atacate.
Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/22.05.2008
Jud. sindic
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Corina Georgeta Nuță
