Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 200/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 494
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
Grefier - -
********************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.5343/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC ROMANIAN INDUSTRIAL - SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta creditoare prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurenta creditoare prin apărător depune la dosar ordin de plată în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei reprezentând dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar dispuse prin rezoluție.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta creditoare prin apărător solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe fond anularea acțiunii ca netimbrată. Astfel, societatea a promovat acțiune, solicitând deschiderea procedurii insolvenței, acțiune trimisă prin poștă fără taxă de timbru. Temeiul de drept pentru casare sunt dispozițiile art.304 pct.5 raportat la art.105 alin.2 Cod procedură civilă. La interpelarea instanței cu privire la principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, arată că a promovat cererea și partea adversă a achitat debitul și era normal să nu își mai susțină acțiunea, iar societatea recurentă nu are culpă și nici nu invocă propria culpă. Partea adversă s-a prezentat și a solicitat cheltuieli de judecată iar vătămarea este produsă potrivit dispozițiilor art.304 pct.5 și art.105 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Față de aceste aspecte, solicită admitea recursului, casarea hotărârii recurate, anularea cererii ca netimbrată și anularea obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 5343 din 5 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de creditoarea SC SRL, cu sediul ales în B împotriva debitoarei SC ROMANIAN INDUSTRIAL - SA, cu sediul în În temeiul articolului 274 Cod procedură civilă, a obligat-o pe creditoare să plătească debitoarei 1539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut în esență că, la termenul de judecată din 5 decembrie 2008, societatea debitoare a făcut dovada achitării integrale a debitului, caz în care cererea creditoarei a rămas fără obiect și urmează a fi respinsă cu această motivare.
Privitor la cheltuielile de judecată, judecătorul - sindic le-a cenzurat în conformitate cu dispozițiile articolului 274 alineat 3 Cod procedură civilă, apreciind pe de o parte că societatea debitoare nu a făcut dovada achitării efective a onorariului avocațial, iar pe de altă parte că suma de 1.539,3 lei reflectă întocmai efortul depus de apărătorul ales pentru serviciul prestat în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat societatea creditoare, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 21 ianuarie 2009, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului a fost prezentată situația de fapt pe care s-a grefat litigiul părților, a fost subliniat faptul că între data trimiterii prin poștă a cererii de deschidere a procedurii și data înregistrării acesteia societatea debitoare a făcut plata debitului și s-a susținut că în atare situație culpa procesuală a recurentei-creditoare nu poate fi reținută.
A fost criticată hotărârea judecătorului - sindic în primul rând pentru că s-a intrat pe fondul cauzei, fără a se verifica legala învestire a instanței, sens în care recurenta-creditoare a arătat că judecătorul - sindic nu avea posibilitatea de a antama fondul cauzei în lipsa taxei judiciare de timbru. Au fost invocate dispozițiile articolului 20 alineatele 1 și 3 din legea nr. 146/1997 și s-a susținut că soluția legală era aceea de anulare a cererii ca netimbrată.
A doua critică vizează măsura de obligare a recurentei - creditoare la plata cheltuielilor de judecată, măsură apreciată ca eronată în raport de faptul că plata datoriei a fost făcută de intimata - debitoare după promovarea cererii de deschidere a procedurii, ceea ce exclude culpa procesuală a recurentei - creditoare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul anulării acțiunii ca netimbrată, cu consecința exonerării de la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă, pe dispozițiile articolului 1 alineat 1 punctul 1, raportat la articolul 26, la articolul 31 și la articolul 11 alineat 1 litera c din legea nr.85/2006.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca întemeiat și îl va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată și a fost înlăturată. Așa cum a invocat de altfel și recurenta - creditoare, dispozițiile articolului 20 alineat 1 din legea nr. 146/1996 instituie obligația primară și principală de plată anticipată a taxelor judiciare de timbruîn sarcina părților litiganteși numai în cazul nerespectării acestei dispoziții prevederile alineatului 2 ale aceluiași articol stabilescobligația instanțeide a informa partea cu privire la această obligație.
Se constată în speță că recurenta - creditoare nu și-a respectat obligația impusă de articolul 20 alineat 1 din legea nr.146/1997, întrucât a introdus o acțiune netimbrată, dar că instanța, prin citația emisă pentru termenul din 5 decembrie 2008 (fila 42 dosarului de fond), i-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru de 39,3 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei. În această situație, primul motiv de recurs apare ca fiind formulat cu încălcarea principiului general de drept nemo auditur propriam turpitudine, allegans și urmează a fi respins.
Aceeași soluție se impune și prin prisma prevederilor articolului 316, raportat la articolul 296 teza a II a Cod procedură civilă, ca și în considerarea principiului de drept non reformatio în pejus. Astfel, din analiza solicitării formulate în finalul recursului, Curtea reține că scopul promovării acestei căi de atac, deși nu subliniat expressis verbis, este nu acela de a schimba soluția pe cererea de deschidere a procedurii (întrucât finalitatea cererii a fost atinsă prin achitarea debitului), ci acela de a înlătura măsura obligării recurentei - creditoare la plata cheltuielilor de judecată.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că o soluție de anulare a cererii ca netimbrată nu ar putea avea niciodată ca efect exonerarea reclamantei de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât prin această soluție s-ar statua fără echivoc asupra culpei procesuale a părții care a promovat o cerere fără respectarea dispozițiilor legale relative la timbraj.
Dimpotrivă, o soluție de respingere a cererii ca rămasă fără obiect este de natură aoa păra pe titulara cererii de obligația de plată a cheltuielilor de judecată efectuate de chemata în judecată, în considerarea lipsei culpei procesuale a celei dintâi, așa cum se va arăta în cele ce urmează.
În consecință, această primă critică a fost înlăturată, cu atât mai mult cu cât omisiunea de verificare a taxei judiciare de timbru își găsește remediu în dispozițiile articolului 20 alineat 5 din legea nr.146/1997.
A doua critică este întemeiată. Făcând aplicarea dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă - așa cum a solicitat recurenta - creditoare în finalul recursului său -, Curtea reține pe de o parte că hotărârea judecătorului sindic este, sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, contradictorie, întrucât se reține inexistența dovezilor cu privirela documentele de platăjustificative, iar pe de altă parte se trece, totuși, la cenzurarea cheltuielilor de judecată ca și cum acestea ar fi fost dovedite ca plătite.
Pe de altă parte, se reține că judecătorul - sindic a aplicat în mod greșit dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, acordând intimatei - debitoare cheltuieli de judecată în condițiile în care recurenta-creditoare, deși formal a căzut în pretenții (cererea sa fiind respinsă), în realitate nu se află în culpă procesuală, întrucât plata s-a făcutdupă promovarea cereriiîntemeiată pe prevederile legii nr. 85/2006, în materie comercială prevederile articolului42Cod comercial prevăzând că debitorul obligației lichide și plătibile în bani, este de drept în întârziere de la data scadenței debitului.
Pe cale de consecință, fără a putea fi apărată de prevederile articolului 275 Cod procedură civilă, intimata debitoare se află în întârziere de drept pentru neplata la scadență a debitului, ceea ce exclude de plano culpa procesuală a recurentei - creditoare care s-a văzut nevoită să promoveze o acțiune în justiție pentru valorificarea dreptului propriu.
Pentru aceste motive, apreciind că hotărârea este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă, în temeiul articolului 304 punctul 9, raportat la articolul 312 alineatele 1-3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că va înlătura obligația recurentei - creditoare de plată a cheltuielilor de judecată în fond.
În temeiul articolului 20 alineat 5 din legea nr.146/1997, Curtea o va obliga pe recurenta-creditoare să plătească în favoarea bugetului statului taxa judiciară de timbru de 39,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, aferente cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta creditoare SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.5343/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC ROMANIAN INDUSTRIAL - SA.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că înlătură obligația recurentei de plată a cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Obligă pe recurentă la plata taxei judiciare de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 3 lei către bugetul de stat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
