Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 526/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.526/
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
Judecător- dr. - -
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -S, cu sediul in B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.119 din 06.02.2008 pronunțată de judecătorul sindic,în contradictoriu cu intimații - SRL G- prin lichidator judiciar Expert AM G, - România SA B, -, și ORC Tribunalul Galați, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimații - și avocat Potrivit in baza împuternicirii avocatiale pe care o depune la dosar,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită potrivit Buletinul procedurilor de insolvență și conform Codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta-creditoare prin motivele de recurs, a solicitat judecarea în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. având cuvântul pentru intimații pârâti - și solicită respingerea recursului ca nefondat și mentinerea hotărârii pronunțată, ca fiind temeinică și legală. Susține că în mod corect instanța de fond, în baza înscrisurilor aflate la dosar, a retinut că nu există fapte culpabile, prin care s-a ajuns la starea de insolvență, nefiind dovedită culpa directă a administratorilor la incapacitatea de plată și că nu sunt indeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Precizează că intimatul - nu a îndeplinit nici un act de administrare la - SRL, de activitatea acesteia ocupându-se efectiv administratorul. Sustine că recurenta nu a administrat nici un fel de dovezi din care să rezulte existența raportului de cauzalitate intre culpa pârâtilor, ca administratori ai societății debitoare și starea de incetare de plăți a societății, în cererea de antrenare a răspunderii acestora. Depune la dosar note de concluzii scrise.
Curtea:
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.119/06.02.2008,pronunțată de JUDECĂTOR 3: Valentina Vrabie l-sindic în dosar nr- al Tribunalului Galațis -a respins cererea de antrenare răspundere patrimonială formulată de creditoarea în contradictoriu cu pârâții și, ca nefondată.
S-a aprobat plata sumei de 5.503,86 lei cheltuieli de procedură către lichidatorul judiciar Expert AM din fondul special constituit.
S-a aprobat raportul final și, în temeiul disp.art.131 din Legea nr.85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL și radierea acesteia din registrul comerțului.
S-a făcut aplicarea disp.art.136 și art.135 din Legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a reținut în ceea ce privește cererea lichidatorului pentru închiderea procedurii insolvenței că, societatea debitoare nu are bunuri de valorificat în vederea acoperirii pasivului.
În ceea ce privește cererea pentru antrenarea răspunderii patrimoniale s-a motivat că creditoarea nu a administrat nici o dovadă din care să rezulte raportul de cauzalitate dintre faptele pârâților ca administratori de fapt ai societății debitoare și starea de încetare de plăți, invocându-se doar disp.art.138 lit. a-g din Legea nr.85/2006, fără a se argumenta și proba vreuna dintre faptele incriminate de textele de lege, ca fiind săvârșite de pârâți.
S-a concluzionat că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă fapte culpabile, prin care s-a ajuns la starea de insolvență, nefiind dovedită culpa directă a acestora în cauzarea incapacității de plată astfel că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs creditoarea, înregistrat sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Judecătorul-sindic a respins cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, neținând cont de situația de fapt și de drept care a dus la starea de insolvență a debitoarei, fiind ignorate actele depuse la dosarul cauzei.
Judecătorul-sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de disp.art.138 și următoarele. Aceste fapte trebuie primite în contextul stării de insolvență a debitoarei ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată.
Arată că formularea unei cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr.64/1995 pentru stabilirea stării de insolvență nu este o opțiune a debitorului ci o obligație pe care administratorii nu o pot încălca.
În acest context, recurenta-creditoare consideră că disp.art.137 lit. c din Legea nr.64/1995 republicată, în care se stipulează răspunderea "administratorilor care, au dispus, în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți" apar ca o sancțiune aplicată organelor de conducere pentru încălcarea obligației prev. de art.32 alin.2 din Legea nr.64/1995 republicată.
În această situație, interesul personal al administratorilor în cadrul unei societăți comerciale, este prezumat, deoarece mandatul comercial este prezumat a fi cu titlu oneros.
A precizat că societatea debitoare înregistra la data deschiderii procedurii instituită de Legea nr.64/1995 datorii față de SS iar parte din această sumă reprezintă contribuția personală a angajaților societății, în calitate de asigurați pe care, potrivit art.55 din nr.OUG150/2002 modificată, pârâții aveau obligația să o rețină din salariile acestora și să o vireze lunar către
Această sumă de bani nu aparținea societății fiind contribuția personală a angajaților la. SS iar utilizarea acesteia în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri.
Prin neplata la termen a contribuției la Fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, recurenta creditoare consideră că fosta conducere se face vinovată de folosirea unor mijloace pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prev. de art.137 lit. f din Legea nr.64/1995 republicată.
S-a mai criticat hotărârea prin aceea că instanța de fond nu a făcut o motivare temeinică în ceea ce privește toate aspectele invocate.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către Tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Faptul că nu s-ar fi putut stabili o legătură de cauzalitate între activitatea administratorului și starea de insolvență nu este relevantă în speța dedusă judecății, atât timp cât legea nu face referire expresă la aceasta.
Față de motivele expuse solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de AVAS și obligarea fostei conduceri la suportarea din averea proprie a sumei reprezentând creanța nerecuperată în cadrul procedurii.
În drept, a invocat disp.art.299-316 Cod procedură civilă, art.137 din Legea nr.64/1995 republicată.
Recursul este nefundat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
acțiunii reglementate de disp.art.138 din Legea nr.85/2006 se află în raportul administratorului sau lichidatorului judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți, raport care conține și informații privind eventuala răspundere a oricărui administrator, director, cenzor, asociat salariat sau a altei persoane.
Pe baza acestui raport și a altor informații și documente judecătorul-sindic poate fi sesizat pentru a dispune angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
În cauză, raportul lichidatorului judiciar nu relevă existența vreunei dintre faptele expres prevăzute de art.138 din Lege iar creditorii nu au dovedit prin alte mijloace de probă că intimații-pârâți ar fi vinovați de săvârșirea vreuneia din aceste fapte.
Este adevărat că, potrivit nr.OUG95/2003, modificată, utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la salariați, constituie infracțiunea de deturnare de fonduri, așa cum s-a arătat prin cererea de recurs.
În cauză însă nu s-a dovedit că această contribuție a fost într-adevăr reținută de la salariați și ulterior utilizată în alte scopuri.
În fapt, de la data apariției stării de insolvență nu s-au mai făcut plăți cu titlu de salarii pentru a se putea reține contribuțiile personale ale asiguraților, astfel că în cauză nu pot fi reținute a fi incidente disp.art.137 alin.1 lit. f și c din Legea nr.64/1995 republicată și modificată.
Nu pot fi primite nici criticile potrivit cărora pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere nu este necesar a se stabili existența vinovăției precum și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs creditorilor.
Oricare s-ar considera a fi temeiurile răspunderii întemeiate pe disp.art.137 (răspundere contractuală, născută din contractul de mandat comercial dintre administrator și persoana juridică debitoare sau răspunderea civilă delictuală) reglementată de art.998-999 Cod civil, o atare răspundere nu se poate antrena decât pe baza existenței faptei descrise delege și a stabilirii vinovăției persoanei chemate să răspundă (intenție sau culpă). Din conținutul textului de lege (art.137, actual art.138) nu rezultă posibilitatea unei răspunderi obiective, independente de existența sau nu a vinovăției.
De asemenea, este necesar a se stabili o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu (ajungerea debitoarei în insolvență și imposibilitatea acoperirii pasivului din activul patrimonial al acesteia).
Cum toate aceste elemente constitutive ale răspunderii pârâților nu au putut fi reținute pe bază de probe, în mod corect judecătorul-sindic a respins cererea creditoarei AVAS, arătând și considerentele care au stat la baza hotărârii adoptate.
Față de cele ce preced, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.3041Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de creditoarea AVAS ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -S, cu sediul in B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.119 din 06.02.2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.06.2008.
PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, Pt.JUDECĂTOR,
- - dr.- - - -
Aflată în concediu de odihnă, Aflată în concediu de odihnă,
Conf.disp.art.261 alin.2 pr.civ. Conf.disp.art.261 alin.2 pr.civ.
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Fond:
.
Tehnored.
23.07.2008/2 ex.
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Alexandrina Zaharia, Valentina Vrabie
