Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 53/R-
Ședința publică din 23 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurenta-creditoare SC SA - PRIN Cabinet de Avocat, cu sediul în B, sector 1, b-dul -, nr.44,.2..2,.35,.3, împotriva sentinței comerciale nr.758/F din 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosar nr-, intimați fiind SC TRANS SRL cu sediul în B,-,.217,.A,.3 și SC GRUP SRL cu sediul în Pitești-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură la data de 21 ianuarie 2009, întâmpinare formulată de intimatata SC GRUP SRL.
Curtea având în vedere actele și lucrările dosarului constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 15.11.2007, creditorul SC SA B prin CLC ONSULTANTA & Las olicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței pentru debitorul SC SRL P, de la care are de recuperat o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 30.363,08 lei cu titlu de servicii de telecomunicație incluzând și penalitățile corespunzătoare în baza rapoartelor contabile.
În data de 30.10.2007, debitorul a formulat contestația prevăzută de 32 din Legea privind procedura insolvenței solicitând respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, societatea comercială nefiind în încetare de plată, creanța solicitată nu este certă, lichidă și exigibilă deoarece suma de 2.895,15 lei reprezintă debitul principal cu titlul de contravaloare servicii ce a fost achitat, suma de 12.164,58 lei reprezintă penalități de întârziere nu este determinată deoarece debitorul nu a primit facturile de la creditor pentru a-și exprima un punct de vedere cu privire la certitudinea acestora. În ce privește suma de 15.303,42 lei ce reprezintă echivalentul a 6600 USD solicitată de creditor și reprezintă penalitățile pentru rezilierea contractelor de furnizare servicii înainte de termen, nu au fost emise facturi de creditor și aceasta nu este o sumă certă, lichidă și exigibilă fiind calculate de creditor fără o bază reală.
Prin urmare, debitorul a considerat că din suma totală de 30.262,08 lei, numai suma de 2.895,15 lei reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care a achitat-o integral.
Prin sentința comercială nr. 758/F/06 Octombrie 2008 Tribunalul Comercial Argeșa admis contestația SC GRUP SRL (fosta SC SRL) cu sediul în Municipiul Pitești,-, a respins cererea formulată de creditorul SC TRANS SRL B, cu sediul în Mun. B, sector 2,-, Bl.217,. A,.3, a admis contestația SC GRUP SRL (fosta SC SRL) cu sediul în Municipiul Pitești,- și a respins cererea formulată de creditorul SC SA B, prin LL Consultanța recuperări debite SRL, cu sediul în sector 1, B, sr. nr.44,. 2..2,.3.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că expertiza contabilă efectuată în cauză, arată că debitorul a achitat debitul principal la data de 28.11.2007, cu ordinul de plată 1322, recunoscut și de creditor.
Debitele accesorii ce cuprind penalitățile de întârziere și penalitățile de nerespectare a perioadei obligatorii a contractului de prestări servicii nu au fost însușite de debitor și la promovarea acțiunii de insolvență creditorul are obligația să prezinte creanțe certe, lichide și exigibile. astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 31 coroborat cu art. 33 din Legea 85/2006 de admitere a cererii creditorului.
Pentru cererea de insolvență promovată de creditorul SC TRANS SRL B, în baza probelor administrate, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Creanța solicitată de creditor este de 104.712,51 lei cu titlu de sume datorate rezultând din executarea unor lucrări și în baza contractului de prestări servicii.
Debitorul contestă suma solicitată precizând că nu este în încetare de plată, fiind achitată suma de 40.000 lei cu ordinul de plată 1421/19.12.2007 și 1453/17.12.2007 ( 48). Creditorul a recunoscut prin actul din 14.01.2008 că debitorul mai datorează numai suma de 64.712,51 lei, deoarece s-a achitat suma de 40.000 lei cum rezultă din extrasul de cont ( 54 dosar -).
Impotriva acestei soluții a declarat recurs SC SA B solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței iar pe fond deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC GRUP SRL cu trimiterea dosarului judecătorului sindic pentru continuarea procedurii.
În motivarea s-a arătat că penalitățile în discuție au fost însușite și acceptate de debitoare prin semnarea contractului de abonament, respectiv art.16.2.1 și 16.2.2. ultimul alineat, ca sancțiuni contractuale pentru neachitarea la scadență a debitului principal.
Se susține că și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut executarea cu bună credință a contractelor și libertatea părților de a stabili în convenții rata dobânzii pentru întârziere conform art.969 civ.
Instanța de fond a ignorat aceste principii, astfel că deși creanța are caracter cert, lichid și exigibil s-a apreciat greșit că nu se impune deschiderea procedurii.
Se mai arată că debitoarea a achitat debitul principal în timpul desfășurării procesului recunoscând astfel culpa întârzierii în plata obligațiilor bănești, astfel că recunoașterea principalului echivalează și cu recunoașterea accesoriilor.
Sunt invocate disp.art.379 alin 3 și 4.pr.civ. susținându-se lichiditatea creanței și caracterul cert al acesteia determinat de clauzele contractuale.
SC GRUP SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursul ca nefondat, motivat de faptul că datoria a fost achitată în întregime iar creditoarea nu deține un titlu pentru a încasa alte sume de bani decât cele deja achitate.
Se mai arată în întâmpinare că respectiva clauză referitoare la penalități are caracter abuziv aducând prejudicii grave intimatei, motiv pentru care s-a și solicitat rezilierea contractului de către aceasta.
Este contestat caracterul lichid și exigibil al creanței, susținându-se că lipsește titlul executoriu și orice înscris care să justifice creanța creditoarei.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, care determină investirea instanței și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei întemeindu-și creanța pe contractul de prestări servicii telefonie mobilă, creanța constând în contravaloarea serviciilor de telecomunicații, precum și penalități aplicate conform contractului pe zi de întârziere, respectiv penalitate de nerespectare a perioadei obligatorii convenite de părți.
Contractul de prestării servicii telefonie mobilă, însușit prin semnătura reprezentantului debitoarei, menționează într-adevăr condițiile de plată a serviciilor de telefonie mobilă și consecințele nerespectării obligațiilor de plată, respectiv penalitatea de 1% pe zi de întârziere și penalitatea pentru nerespectarea perioadei obligatorii convenite (filele 27-29).
În același contract însă la art.5 din condițiile generale ale contractului de abonament, însușit prin semnătură de către debitor, se arată că plata serviciilor se face pe baza facturii emise de către telemobil, factură care cuprinde informații despre serviciile facturate și data scadenței de plată respectiv 14 zile de la data emiterii facturii.
Același text arată că factura cuprinde valoarea abonamentului plătit în avans, valoarea serviciilor prestate precum și penalități contractuale, iar sumele înscrise în factură se vor considera a fi asumate de abonat la data emiterii facturii chiar dacă factura a fost sau nu comunicată acestuia, deoarece s-a semnat contractul.
În baza textului au fost emise de către creditoare o serie de facturi pe care au fost menționate valorile convorbirilor cu reduceri și ajustări, fără a se preciza cuantumul penalităților de întârziere, pentru facturile precedente.
Pe facturile depuse în susținerea creanței este menționată clauza contractuală cu privire la penalități însă conținutul facturii nu se referă la cuantumul acestora, atrăgând concluzia că în realitate penalitățile nu au fost facturate.
De altfel, se constată că penalități sunt menționate pentru prima dată în facturile emise după formularea cererii de deschidere a procedurii împotriva debitoarei, aspect susținut de datele facturilor proforme de la filele 188-189, respectiv 8.05.2008.
Ca atare, creditoarea nu deținea la data formulării cererii o creanță împotriva debitoarei cu privire la penalități, concluzia întemeindu-se tocmai pe prevederile contractuale ale art.5 din contract, care au în vedere plata serviciilor de telefonie condiționat de emiterea facturilor atât pentru serviciile prestate cât și pentru penalități.
Neputând fi vorba despre nașterea obligației de plată, conform contractului, care impune emiterea facturii în aceleași condiții ale art. 969.civ. nu putea fi vorba nici despre întârzierea la plată și implicit despre îndeplinirea condițiilor legii insolvenței.
Totodată din raportul de expertiză contabilă judiciară rezultă că, pârâta a achitat debitul principal solicitat de reclamantă la data de 28.11.2007 plătindu-se în plus suma de 643,54 lei, iar pentru penalități nu au fost întocmite și transmise anterior datei de 7.11.2007 (data formulării cererii de insolvență) facturi fiscale în baza cărora să se efectueze plata.
Procedura insolvenței urmărește recuperarea creanțelor creditorilor, creanțe certe, lichide și exigibile neachitate în termen de 30 de zile de la scadență, condiție care premerge depunerii cererii de insolvență, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte facturile emise la 8.05.2008 de către creditoare pentru penalități în raport de art.9 pct.2 din contract nu arată perioada pentru care sunt calculate pentru a se cunoaște dacă acestea au fost emise cu respectarea dispozițiilor contractuale pentru perioada avută în vedere, anterioară depunerii cererii. Dimpotrivă acestea reflectă tocmai faptul că până la data emiterii lor, în contabilitatea creditoarei nu a fost înregistrată o atare creanță conform art. 6. nr. 82/1991.
Pentru aceste considerente, în temeiul dis part. 312.proc.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-creditoare SC SA - PRIN Cabinet de Avocat, cu sediul în B, sector 1, B-dul -, nr.44,.2..2,.35,.3, împotriva sentinței comerciale nr.758/F din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosar nr-, intimați fiind SC TRANS SRL cu sediul în B,-,.217,.A,.3 și SC GRUP SRL cu sediul în Pitești-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
28.01.2009
jud fond.Gh.
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
