Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 555/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 555/R-COM
Ședința publică din 15 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de debitoarea SC SRL RÂMNICU, cu sediul în-, -8/2,.B,.21, județul V, împotriva sentinței comerciale nr. 1567 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare LEASING SA, cu sediul în B,--22,.4, sector 1 și lichidatare BNP CONSULT, cu sediul în C, str. -,.2. parter, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-debitoare, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei potrivit chitanței nr. 8285 din 15.05.2009 (fila 16 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-debitoare depune la dosar notă cu înscrisuri, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Apărătorul recurentei-debitoare, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate cu consecința anulării măsurii deschiderii procedurii insolvenței și implicit constatării lipsei stării de insolvență.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 4 iunie 2008, creditoarea SC Leasing SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei sale SC SRL, motivat de faptul că are o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 33.055,21 lei față de aceasta, neachitată mai mult de 30 de zile.
Tribunalul Comercial Argeș prin sentința nr.1567/17 decembrie 2008 a admis cererea și în temeiul art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei cu consecințele ce decurg din conținutul art.34, 61 și următoarele, respectiv numirea lichidatorului judiciar, notificarea deschiderii procedurii debitoarei, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului și fixarea termenului pentru depunerea creanțelor, verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar etc.
Ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut că debitoarea se află în încetare de plăți potrivit contractelor de leasing financiar nr.4032 și 4035/22 din 2004, însușite de aceasta, facturilor emise în baza contractelor pe perioada 4 iulie 2007 - 4 aprilie 2008 și situației de calcul a penalităților de întârziere, calculate conform clauzei penale contractuale, pe perioada 4 iulie 2007 - 29 februarie 2008.
Creanța creditoarei atestată de înscrisurile evocate este certă, lichidă și exigibilă, având un cuantum de 33.055, 21 lei, constând în 23.424,6 lei rate leasing și alte obligații contractuale și 9630,61 lei, penalități de întârziere.
Așa fiind instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței și a admis drept consecință, cererea.
Debitoarea a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele încadrate din oficiu în dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, referitoare la aplicarea greșită și încălcarea legii și interpretarea eronată a probelor administrate.
În primul motiv de recurs, debitoarea a susținut că soluționarea cauzei s-a făcut cu procedura de citare a sa nelegal îndeplinită, deoarece a fost citată la fostul sediu în Orașul,- și nu la sediul declarat la Oficiul Registrului Comerțului.
De asemenea, citarea sa a fost realizată prin afișare cu încălcarea art.7 și următoarele din Legea nr.85/2006 și art.92 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În cel de-al doilea motiv de recurs a susținut că a apreciat greșit, contrar dispozițiilor art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 că se află în încetare de plăți, deoarece nu s-a făcut dovada că sunt îndeplinite cerințele textului menționat.
Dimpotrivă actele contabile ale societății evidențiază că societatea debitoare desfășoară o activitate normală și își plătește obligațiile către creditori, clienți și furnizori, cu excepția sumei în litigiu despre care nu are cunoștință.
În această ordine de idei a susținut că în momentul achiziționării părților sociale de către actualii asociați și administratori de la vechea conducere a societății, nu a avut cunoștință de această datorie, despre care a aflat abia la data de 23 ianuarie 2009, dintr-un dosar la tribunal.
În această situație urmează a discuta cu toate persoanele implicate și responsabile pentru a se găsi soluția în vederea rezolvării cauzei, însă până atunci, pretinsa creanță a creditoarei nu poate fi apreciată ca certă, lichidă și exigibilă.
Recursul este nefondat.
Critica potrivit căreia judecarea cauzei s-a făcut cu lipsă de procedură cu debitoarea care a fost citată la vechiul sediu prin afișare, nu se susține.
Este adevărat că prin acțiunea introductivă la instanță, la data de 4 iunie 2008, creditoarea a indicat sediul debitoarei în orașul,-, unde a fost citată la patru termene: 27 iunie 2008, 26 septembrie 2008, 5 noiembrie 2008 și 17 decembrie 2008, procedura realizându-se prin afișare deoarece nici o persoană nu a fost găsită la sediu.
La data de 4 februarie 2009, după pronunțarea sentinței, s-a depus la dosar un înscris emanând de la Oficiul Registrului Comerțului Rm. V din care rezultă că din data de 12 septembrie 2008, debitoarea și-a preschimbat sediul în Municipiul Rm. V,-, - 28/2,. B,.21.
Potrivit art.98 Cod procedură civilă, schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței, prin petiții la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează despre schimbarea domiciliului.
Rezultă că citarea debitoarei s-a făcut corect, la sediul pe care-l avea la data sesizării instanței, iar expedierea citației pentru primul termen, 27 iunie 2008 s-a înfăptuit la sediul din data respectivă, prin afișare.
Realizarea procedurii de citare prin afișare este permisă de Codul d e procedură civilă, iar art.7 din Legea nr.85/2006 trimite la regula generală, art.921din Codul d e procedură civilă, statuând astfel: comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor sau societăților, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.
În cauză, la termenul din data de 27 iunie 2008 procedura de citare s-a realizat corect, la vechiul sediu, prin afișare cu mențiunea că nu a fost găsită nici o persoană la sediul acesteia, ca de altfel și la termenele următoare.
Potrivit art.98 Cod procedură civilă mai sus citat, odată preschimbându-și sediul, din data de 12 septembrie 2008, debitoarea avea obligația sub sancțiunea ignorării acestei împrejurări, să anunțe instanța cu recipisa doveditoare a încunoștințării creditoarei, prin recomandată.
Ori, debitoarea care nu se poate prevala de necunoașterea legii nu a anunțat că are un nou sediu și cum la primul termen a fost citată legal, la sediul avut în data respectivă, critica ce face obiectul primului motiv de recurs în sensul că soluționarea cauzei s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor legale în materie de citare, este nefondată.
Nefondată este și critica din cel de-al doilea motiv de recurs, fiind inexact că nu sunt întrunite cerințele legale pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Din acest punct de vedere art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 definește insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Debitoarea - recurentă se află indiscutabil în această situație, pentru că după ce inițial a contestat datoria susținând că nu are cunoștință de ea, în recurs a afirmat și dovedit că a achitat o parte din aceasta, ceea ce echivalează cu o recunoaștere.
Prin urmare, creditoarea are o creanță certă, lichidă și exigibilă constatată prin două contracte de leasing și facturi fiscale, cum corect a reținut prima instanță, pe care debitoarea nu a putut să o plătească după 30 de zile de la scadență, fapt ce prezumă starea ei de insolvență.
de a-și achita datoriile este demonstrată prin însuși faptul că din suma totală de 33.055, 21 lei a plătit în lunile ianuarie și februarie 2009, aproximativ 8.000 lei și nu întreaga datorie, după care nu a mai achitat nici o sumă.
Așa fiind instanța a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, reținând îndreptățirea creditoarei de a solicita deschiderea procedurii insolvenței având o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei de mai mult de 30 de zile.
În consecință, recursul este nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea SC SRL RÂMNICU, cu sediul în-, -8/2,.B,.21, județul V, împotriva sentinței comerciale nr. 1567 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare LEASING SA, cu sediul în B,--22,.4, sector 1 și lichidatare BNP CONSULT, cu sediul în C, str. -,.2. parter, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
/2 ex./28.05.2009
Jud.sindic
Opinie concordantă exprimată de judecător - -
. soluția pronunțată, cu excepția argumentelor aduse primului motiv de recurs, în care se susține că debitoarea nu a fost citată la sediul menționat în registrul comerțului.
Astfel, la data la care s-a formulat cerere de deschidere a procedurii, potrivit mențiunilor din Registrul Comerțului (120 certificat nr. 14575/12.06.2008) debitoarea avea sediul în,- jud. V, la care a fost citată prin afișare (29 pentru 27.06.2008, 40 pentru 26.09.2008, 50 pentru 058.11.2008 și 65 pentru termenul din 17.12.2008).
La data de 12.09.2008 debitoarea a menționat în Registrul Comerțului schimbarea sediului la Râmnicu V,- -28/2. B,. 21 ( 83 certificat ORC).
Procedura a fost deschisă împotriva debitoarei la 17.12.2008 prin sentința comercială nr. 1567, dată pentru care aceasta a fost citată la adresa din,-, jud.
Ca atare pentru această dată debitoarea nu a fost citată corespunzător la sediul nou anunțat la Registrul Comerțului, într-adevăr în timpul procedurii de deschidere a procedurii insolvenței. Se reține că potrivit art. 7 alin. 3 din nr. 85/2006 rap. la art. 85 și urm. proc.civ. nu se putea proceda la soluționarea cererii creditorilor decât după corecta citare a debitoarei, care la termenele anterioare nu a fost prezentă.
Este cert că până la momentul la care s-a realizat mențiunea în Registrul Comerțului la 12.09.2008 privind schimbarea sediului, debitoarea a fost prezumată ca fiind legal citată, potrivit dovezilor de citare de la 29 și 40, însă ulterior acestui moment, inclusiv pentru deschiderea procedurii nu a fost citată la sediul menționat în registrul comerțului.
Ca atare, cele susținute în primul motiv sunt întemeiate, însă față de actele de procedură care s-au întocmit ulterior pronunțării sentinței atacate și față de atitudinea debitoarei, recursul nu poate fi admis.
Astfel, se constată că sentința de deschidere a procedurii a fost comunicată debitoarei la sediul nou ( 68 dosar fond) iar notificările privind actele pe care trebuie să le depună debitorul au fost întocmite de către administratorul judiciar la același sediu nou ( 88-89).
Dovadă că debitoarea a cunoscut deschiderea procedurii stă și declararea recursului la 27.01.2009.
Însă deși inițial debitoarea a înțeles să conteste starea de insolvență, în recurs a depus la dosar o serie de ordine de plată către creditor, toate ulterioare datei deschiderii procedurii împotriva sa. Rezultă așadar că cerințele deschiderii procedurii sunt îndeplinite, având în vedere pe de o parte faptul că nu se contestă creanța iar pe de altă parte că aceasta a fost numai parțial achitată de către debitoare prin ordinele de plată menționate. De altfel, aceste ordine de plată sunt emise atât în favoarea societății de leasing cât și către societatea de asigurare, ceea ce relevă faptul că recurenta este debitoare și față de alți creditori. În același sens stă și declarația de creanță depusă de către DGFP V la 73 dosar fond.
Ca atare, o eventuală desființare a sentinței atacate nu ar determina nici un efect benefic pentru debitoare, care se află în stare de insolvență în continuare, din creanța solicitată achitând numai o parte, respectiv aproximativ 8000 lei or, creanța totală invocată se ridică la 33.052,21 pentru SC Leasing SA. Pentru aceasta din urmă a fost depus la dosar contractul de leasing semnat de către reprezentantul debitoarei la 22.12.2004 și facturile emise în temeiul acestuia (32-53) precum și calculul penalităților în temeiul art. 4 din contract.
Așadar, cerințele art. 3 pct. 6 din nr. 85/2006 sunt îndeplinite, debitorul fiind în stare de insolvență, astfel că potrivit art. 8 din nr. 85/2006 rap. la art. 312.proc.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
Grefier,
Red AT-3.06.2009
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
