Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 558/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 756/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 558
Ședința publică de la 14 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR I -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 1051 din data de 6.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin avocat, cu delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care curtea acordă cuvântul recurentei pe cereri prealabile și pe excepții.
Recurenta prin avocat, arată că nu are cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea acordă recurentei cuvântul pe probe.
Recurenta prin avocat, solicită proba cu înscrisuri.
Curtea, în urma deliberării, admite proba cu înscrisuri solicitată de recurentă, ca fiind pertinentă și utilă cauzei.
Recurenta, depune la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri, fotocopia confirmării de primire.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei pe cererea de recurs.
Recurenta prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, anularea sentinței pronunțată de Tribunalul București, și în consecință, să se constate declanșată procedura falimentului. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1051/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, s-a admis contestația debitoarei și drept urmare, s-a respins cererea formulată de creditoarea având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Bucureștia reținut că reclamanta-creditoare a invocat ca motiv al cererii de deschidere existența unei creanțe în valoare de 10.137,38 lei rezultată din livrare marfă pe bază de facturi însușite de către debitoare, precum și prin emiterea unor bilete la ordin, refuzate însă la plată pentru lipsă de disponibil. Debitoarea a formulat contestație prin care a invocat că factura nr.- din 17.05.2005 nu este însușită prin semnătură, că trei dintre biletele la ordin au fost achitate și că nu se află în situația de încetare a plăților, deoarece a efectuat plăți, astfel că valoarea creanței este de numai 6.281,85 lei.
Tribunalul Bucureștia reținut în baza înscrisurilor depuse la dosar de către debitoare că aceasta a făcut dovada achitării la data de 02.04.2007 a sumei de 2.500 lei către creditoare și ulterior, la 11.05.2005, a mai fost plătită suma de 2.026,79 lei, precum și la 04.04.2007, încă o plată de 337,07 lei.
S-a constatat de către instanță că la data înregistrării cererii, creanța este în valoare de 6.863,86 lei, m ai mică decât valoarea prag prevăzută la art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 și prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege (art.31 alin.1 lit.a și art.33 alin.5 din lege) instanța a admis contestația debitoarei și a respins cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței ca neîntemeiată.
Creditoarea a declarat recurs împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică. Recurenta a solicitat desființarea sentinței și pe cale de consecință, admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Criticile recurentei se referă la aprecierea eronată de către instanța de fond asupra cuantumului creanței neachitate precum și asupra stării de încetare a plăților.
În acest sens se susține de către recurentă în baza facturilor fiscale, a avizelor de însoțire a mărfii și a biletelor la ordin emise de către intimata-debitoare, existența unei creanțe față de debitoare în valoare de 22.685,87 lei în anul 2005, efectuarea pe parcursul anului 2006 unor plăți și de asemenea în anul 2007, astfel că în prezent creanța are o valoare de 10.137,38 lei.
Se mai arată că biletul la ordin emis la 24.11.2006 și scadent la 30.03.2007 în valoare de 2.500 lei, a fost acceptat la încasare pentru 337,07 lei, fiind refuzat pentru 2.162,93 lei și de asemenea, biletul la ordin emis la 24.11.2006, scadent la 30.03.2007 în valoare de 2.500 lei, a fost acceptat parțial la încasare pentru 2.026,79 lei, fiind refuzat pentru 473,21 lei, ceea ce arată că intimata-debitoare este în situația de a nu putea face față datoriilor sale certe, lichide și exigibile cu lichidități disponibile.
Nu s-au cerut alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor aduse de recurentă și ținând seama de probele dosarului precum și de prevederile legale aplicabile, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta în calitate de creditor a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de intimata-debitoare, arătând că are o creanță în sumă de 10.137,38 lei reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, conform facturilor fiscale enumerate.
art.31 alin.1 din Legea nr.85/2006, orice creditor care este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței împotriva unui debitor prezumat în insolvență în sensul definit la art.3 pct.1 și la art.3 pct.12, poate introduce o cerere în instanță.
Art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 defineștecreditorulîndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței ca fiind creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitoarei este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
De asemenea, art.3 pct.12 din lege defineștevaloarea-pragdrept cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditoarei și aceasta este de 10.000 lei (RON).
Așadar, prima instanță avea de verificat și de stabilit îndeplinirea următoarelor cerințe ale cereri creditorului:
- creanța este certă, lichidă și exigibilă și are cel puțin valoarea minimă de 10.000 lei;
- neplata datoriei este consecința stării de insolvență a debitoarei și această situație a debitoarei durează de cel puțin 30 de zile.
Prima condiție cercetată este cea a creanței din perspectiva certitudinii, lichidității, exigibilității și a cuantumului minim cerut de lege.
Creanța pretinsă de recurenta-creditoare este evident lichidă, constând în obligația de plată a unei sume de bani și exigibilă potrivit facturilor emise în 2005.
Însă, în ceea ce privește certitudinea, Curtea reține mai întâi că potrivit art.379 alin.3 Cod procedură civilă, "creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul".
Deși prin cererea introductivă creditoarea invocă o creanță de 10.137,38 RON, ulterior, printr-o cerere precizatoare (fila 125 dosar fond) recurenta-creditoare arată că la data de 31.01.2007 datoria intimatei era în sumă de 15.001,24 lei și că prin plățile efectuate în cursul anului, debitul final este de 10.137,38 lei.
În motivarea recursului face referire la o creanță de 22.685,87 lei la nivelul anului 2005 și la stornarea a două facturi (nr.-/14.05.2005 și nr.-/17.05.2005), incluse în cererea introductivă.
Această situație de fapt arată că recurenta-creditoare nu este sigură cu privire la creanța pretinsă, al cărei cuantum îl precizează succesiv și motivează șovăielnic modul de determinare al acesteia, fie invocând anumite plăți parțiale efectuate de către debitor, cunoscute la momentul cererii introductive, fie învederează că anumite facturi pe care și-a întemeiat inițial creanța au fost stornate și nu mai intră practic în calculul creanței.
Prin urmare, creanța nu este certă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță din analiza facturilor și extraselor de cont de la dosar.
Recurenta nu a dovedit nici în fața instanței de recurs că are o creanță certă, al cărei cuantum depășește valoarea prag de 10.000 lei.
În concluzie, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, temeinică, pe care urmează să o mențină și negăsind întemeiate criticile recurentei, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței comerciale nr.1051 din data de 06.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Nicoleta
I
Grefier,
Red.Jud. - 23.05.2008
Tehnored. - 5.06.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Iulia Nicoleta
