Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 568/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 211/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 568
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
Grefier - -
*******************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții creditori, și, împotriva sentinței comerciale nr.5431/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC TRANSPORT & INTERNAȚIONAL SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 26 martie 2009 și 02 aprilie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Curtea asupra recursului comercial d e față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 5431 din 10 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a societății debitoare SC TRANSPORT & INTERNATIONALE SRL, cu consecința respingerii cererii creditoarei SC LEASING SA, împotriva acestei debitoare ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins excepția prematurității formulării cererii de către creditorii, și.
A respins cererea formulată de acești creditori împotriva societății debitoare SC TRANSPORT & INTERNATIONALE SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că excepția prematurității formulării cererii de către creditorii persoane fizice vizează în realitate netemeinicia acestei cereri, în raport de condițiile impuse de articolul 31 din legea insolvenței, impunându-se astfel respingerea excepției în raport de dreptul oricărui creditor de a solicita declanșarea procedurii de insolvență, necondiționat de respectarea vreunui termen.
Pe fondul acestei cereri, a reținut că prin sentința civilă nr. 5585 din 10 septembrie 2008, Tribunalul București - Secția a VIII aaa dmis cererea formulată, precizată și restrânsă a celor 4 creditori salariați, obligând-o pe societatea debitoare să plătească următoarele sume de bani: 2.613 lei către, 7.392 lei către și 6.336 lei către. A mai dispus ca pârâții să vireze către bugetul asigurărilor sociale de stat și către fondurile speciale contribuțiile aferente acestor sume.
Judecătorul - sindic a reținut, în funcție de comunicatul publicat de Institutul Național de Statistică, că în luna mai salariul mediu brut pe economie a fost de 1.704 lei, iar salariu mediu net pe economie a fost 1.248 lei, astfel încât, față de condiția impusă de articolul 3 punctul 12 din legea nr.85/2006, fiecare dintre creditorii salariați trebuia să aibă o creanță individuală rezultată din drepturile salariale în valoare minimă de 10.224 lei (1.740 lei x 6), nu o creanță însumată, așa cum în mod eronat susțin creditorii.
În raport de cererile creditorilor salariați și de sentința menționată, a reținut că drepturile salariale invocate sunt mai mici decât valoarea prag prevăzută de legea nr.85/2006, că aceste sume sunt drepturi salariale brute, nescăzându-se sumele către bugetul asigurărilor sociale de stat și către fondurile speciale, iar pentru accesorii neprezentându-se înscrisuri care să probeze creanța. Ca urmare, cererea a fost apreciată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs motivat creditorii, și, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 21 ianuarie 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea primei instanțe cu motivarea de esență că, în situația în care există mai multe cereri formulate de către mai mulți creditori, nu este necesar ca fiecare creanță în parte să aibă valoarea minimă de 10.000 lei sau de 6 salarii medii pe economie, ci este necesar ca valoarea însumată a creanțelor să depășească valoarea prag prevăzută de lege. Sub acest aspect au fost invocate prevederile articolului 31 alineat 3 din legea nr.85/2006 și s-a susținut că în speță cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată de către creditoarea SC LEASING la 17 ianuarie 2008, că recurenții creditori au intervenit în proces ulterior pentru creanțele arătate în cerere, creanțele acestora însumate reprezentând peste 13 salarii medii pe economie.
Au criticat hotărârea primei instanțe și pentru aprecierea cuantumului creanțelor, susținându-se că instanța de fond cenzurează sumele de bani menționate în sentința respectivă, reluând susținerile debitoarei din motivele de recurs formulate împotriva acesteia.
Au criticat hotărârea și pentru că au fost reținute apărările creditoarei, care inițial a contestat existența creanțelor, deși aceste apărări au fost infirmate chiar de către înscrisurile depuse de debitoare, înscrisuri din care rezultă că există peste 30 de salariați cărora nu li s-au achitat drepturile salariale.
Intimata debitoare nu a depus întâmpinare, ci doar note scrise.
În susținerea recursului au fost depuse înscrisuri, printre care și un certificat de grefă cu privire la soluția pronunțată în recursul declarat împotriva hotărârii pe care recurenții creditori și-au întemeiat cererea de deschidere a procedurii.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca întemeiat și urmează să-l admită pentru următoarele considerente, grupând argumentele aduse în dezvoltarea acestuia.
La stabilirea valorii prag a creanței, în funcție de dispozițiile articolului 3 punctul 12 teza a doua din legea nr.85/2006, instanța de fond a făcut o interpretare greșită și o aplicare eronată a dispozițiilor articolului 31 alineat 3 din același act normativ.
Astfel, prima instanță a nesocotit împrejurarea că cererea de deschidere a procedurii a fost formulată de SC LEASING SA, iar în acest dosar au intervenit cei patru recurenți prin cererea formulată la 20 martie 2008 (fila 82 dosarului de fond).
În această situație, judecătorul - sindic avea obligația de a stabili valoarea prag prevăzută de articolul 3 punctul 12 din legea nr.85/2006 în funcție de valoarea însumată a creanțelor tuturor creditorilor, nu de valoarea individuală a fiecărei creanțe.
Reținând ca motiv al respingerii cererii formulate de acești creditori doar nerespectarea condiției referitoare la valoarea prag, iar acest aspect fiind greșit stabilit, judecătorul - sindic nu a analizat și celelalte condiții prevăzute de articolul 31 din Legea nr.85/2006, iar o astfel de analiză nu poate fi făcută pentru prima oară în calea de atac a recursului, întrucât ar priva părțile de beneficiul dublului grad de jurisdicție.
Pe cale de consecință, hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor articolului 31 alineat 3, raportat la articolul 3 punctul 12 din legea nr.85/2006, în cauză se impune admiterea recursului în conformitate cu dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Soluția care se impune este aceea de casare a hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare în condițiile articolului 312 alineatele 1-3 și alineat 5 teza I Cod procedură civilă, pentru ca judecătorul - sindic să analizeze cuantumul creanței pe de o parte în funcție de valoarea cumulată a creanțelor celor 4 creditori, iar pe de altă parte și în funcție de titlul executoriu astfel cum a fost modificat prin decizia nr.1467/R din 9 martie 2009 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, dispunând la nevoie, dacă recurenta-creditoare nu uzează de procedura prevăzută de articolul 2811Cod procedură civilă și în condițiile în care titlul executoriu nu precizează sumele datorate de intimata debitoare, chiar și o expertiză pentru stabilirea sumelor nete cuvenite cu titlu de drepturi salariale.
De asemenea, casarea cu trimitere a cauzei se impune și pentru ca judecătorul - sindic, dacă ar reține că este respectată cerința valorii prag în funcție de sumele nou determinate, să analizeze și celelalte condiții referitoare la deschiderea procedurii, respectiv existența stării de insolvență a intimatei debitoare, precum și existența creanței recurentului creditor, care nu figurează în titlul executoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții creditori, și, împotriva sentinței comerciale nr.5431/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC TRANSPORT & INTERNAȚIONAL SRL.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic: -
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
