Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 575/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.575
Ședința publică din 13 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea recurentă A împotriva sentinței comerciale nr.282/23.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar - - AR Management A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică pentru lichidatorul judiciar, administratorul și avocat, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că lichidator judiciar - - AR Management a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare și acte anexe.
Reprezentanta lichidatorului, av. depune la dosar împuternicirea avocațială nr.73/13.04.2009.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta lichidatorului judiciar, av. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, arătând că lichidatorul judiciar a făcut toate demersurile prevăzute în mod imperativ de Legea nr.85/2006, respectiv a notificat fostul administrator al debitoarei pentru a depune actele contabile, dar acesta nu s-a prezentat și nu a depus nici un act al societății, au fost notificate băncile în vederea blocării conturilor, dar nici acest demers nu a avut nici un rezultat deoarece nu s-au identificat conturi cu disponibilități bănești și a convocat Adunarea creditorilor pentru data de 31.01.2009 iar, conform procesului verbal întocmit, nu s-a prezentat nici un creditor, astfel că ședința nu a fost statutară. Astfel, lichidatorul judiciar, față de faptul că debitoarea nu are sediu, nu au fost identificate bunuri în averea debitoarei și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, a solicitat închiderea procedurii în baza art.131 din Legea insolvenței.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.282/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a dispus: în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvențe, închiderea procedurii insolvenței debitorului - SRL A și radierea acestei debitoare din registrul comerțului; în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități; în baza disp. art. 4, alin. 4 din Legea nr. 85/2006, plata onorariului lichidatorului judiciar -Ar Management A în cuantum de 3500 lei plus TVA pentru toată perioada derulării procedurii, din fondul unic de lichidare, iar în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 20.10.2008, a fost deschisă procedura generală a insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006, față de debitoarea - SRL A, fiind desemnat ca și administrator judiciar -Ar Management A să administreze procedura insolvenței debitoarei, iar prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței, judecătorul sindic a pus în sarcina fostului administrator al societății obligația de predare a documentelor prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006, obligație neîndeplinită de acesta, motiv pentru care, împotriva sa a fost formulată o plângere penală de către lichidatorul judiciar, plângere fără rezultat concret.
Din acest motiv, administratorul judiciar a fost în imposibilitate să întocmească raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus debitoarea în starea de insolvență, bilanțurile aferente anilor 2006, 2007 nefiind depuse la organele în drept.
În ciuda eforturilor depuse de administratorul judiciar nu au fost identificate bunuri sau alte resurse pentru a putea fi plătite datoriile societății, după cum nu au fost identificate cauze de atragere a răspunderii fostului administrator al - SRL A cu care a fost imposibil să se ia legătura, în prezent necunoscându-se reședința acestuia.
Judecătorul sindic a mai constatat că - SRL nu are înregistrate bunuri supuse impozitării, conform adresei nr.-/44643/08.12.2008 emisă de Direcția Fiscală a Primăriei
Față de lipsa totală a actelor și documentelor prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, precum și imposibilitatea identificării uneia dintre cauzele de atragere a răspunderii fostului administrator al societății debitoare, judecătorul sindic a pus în vedere creditorilor să-și exprime poziția față de o eventuală avansare a cheltuielilor necesare continuării procedurii, potrivit Încheierii dată în ședința publică din 12 ianuarie 2009, însă creditorii nu au răspuns pozitiv acestei solicitări.
Ca urmare a imposibilității identificării de bunuri sau resurse necesare continuării procedurii și stingerii pasivului societății insolvente, administratorul judiciar a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Față de considerentele mai sus arătate și în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul continuării procedurii de lichidare judiciară și dispunerii lichidatorului judiciar să formuleze o acțiune de atragere a răspunderii administrative față de foștii membrii de conducere ai societății, conform art.138 din Legea nr.64/1995, republicată.
În motivarea recursului, creditoarea arată că, în conformitate cu art.2 din Legea nr.85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii scopului propus al legii, iar, dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și numai dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, numai atunci judecătorul sindic poate dispune închiderea procedurii potrivit art.131 din Legea nr.85/2006.
Creditoarea recurentă arată că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art.138 din Legea nr.85/2006 și că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a procedurii falimentului cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 din Legea insolvenței.
De asemenea, creditoarea recurentă arată că, lipsa actelor societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment, precum și faptul că nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva electronică de gajuri mobiliare și la bănci, pentru eventuale conturi bancare
Recurenta creditoare susține că lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății.
Creditoarea susține că în ședința publică din 12.01.2009 a solicitat ca lichidatorul să promoveze o acțiune în atragerea răspunderii membrilor conducerii, solicitare întemeiată pe prevederile art.5 din Legea nr.85/2006, dar acre nu a fost dusă la îndeplinire.
În final, recurenta arată că în derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special, de către adunarea generală a acționarilor, care să poată primi raportul final și situațiile financiare ale procedurii și care trebuiau comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final (art.129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii.
- - AR Management, în calitate de lichidator judiciar la debitoarei - SRL formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, arătând că făcut toate demersurile prevăzute în mod imperativ de Legea nr.85/2006, respectiv a notificat fostul administrator al debitoarei pentru a depune actele contabile, dar acesta nu s-a prezentat și nu a depus nici un act al societății; a fost notificată Primăria Mun. A, Direcția fiscală, pentru comunicarea eventualelor bunuri mobile și imobile ale debitoarei, din evidențele fiscale rezultând că debitoarea nu figurează cu bunuri; au fost notificate băncile în vederea blocării conturilor, dar nici acest demers nu a avut nici un rezultat deoarece nu s-au identificat conturi cu disponibilități bănești și a convocat Adunarea creditorilor pentru data de 31.01.2009 iar, conform procesului verbal întocmit, nu s-a prezentat nici un creditor, astfel că ședința nu a fost statutară. Astfel, lichidatorul judiciar, față de faptul că debitoarea nu are sediu, nu au fost identificate bunuri în averea debitoarei și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, a solicitat închiderea procedurii în baza art.131 din Legea insolvenței.
Lichidatorul judiciar arată că, față de faptul că debitoarea nu are sediu, nu au fost identificate bunuri în averea debitoarei și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, a solicitat închiderea procedurii în baza art.131 din Legea insolvenței, propunere care a fost pusă în discuție de către judecătorul sindic în ședința publică din data de 23.02.2009, dar nici un creditor nu s-a prezentat și nu a formulat obiecțiuni la această propunere de închidere a procedurii insolvenței.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență, iar atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei nu poate fi probată, lichidatorul judiciar nefiind în posesia actelor contabile ale debitoarei.
Potrivit Raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, raport întocmit de lichidatorul judiciar pe baza actelor recuperate de la organele fiscale, nu au fost identificate bunuri sau alte resurse pentru a putea fi plătite datoriile societății, după cum nu au fost identificate cauze de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei.
Astfel, Curtea constată că, având în vedere faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării coroborat cu faptul că au putut fi identificate nici un fel de bunuri în averea sa, precum și că creditoarea nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în mod corect s-a dispus închiderea procedurii întemeiată pe prevederile art.131 din Legea insolvenței, situație în care nu poate fi vorba de un raport final ce necesită a fi comunicat părților din proces.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea A împotriva sentinței comerciale nr.282/23.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./23.04.2009
tehn./ 2 ex./23.04.2009
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Maria Ofelia
