Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 583/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 766/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.583R
Ședința publică de la 20.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisăcaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.6/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare prin lichidator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere faptul că recurenta a solicitat prin cererea de recurs soluționarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 alin.2 pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.6/14.01.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Teleormana dispus în baza prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC, radierea acesteia din evidența registrului comerțului, notificarea închiderii procedurii în condițiile reglementate prin art.135 în vederea efectuării mențiunilor necesare, precum și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, respectiv plata onorariului în sumă de 1400 lei către lichidatorul judiciar din fondul prevăzut de art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, a reținut în esență: că lichidatorul desemnat solicitat prin raportul final din data de 1 septembrie 2007 închiderea procedurii insolvenței ca urmare a lipsei de bunuri în averea debitoarei, din care să poată fi achitate creanțele și acoperite cheltuielile de lichidare; că au fost emise și comunicate notificările în condițiile art.61 din lege; că au fost formulate obiecțiuni la raportul final de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin care s-a solicitat examinarea de către lichidatorul judiciar a posibilității angajării răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, iar lichidatorul prin răspunsul la obiecțiuni a considerat că nu sunt elemente care să conducă la formularea cererii instituită prin art.138 din Legea nr.85/2006, situație în raport de care judecătorul sindic nu se poate sesiza din oficiu, în lipsa unei cereri legal formulate de către persoanele îndreptățite conform art.138 alin.1 și 3 din legea privind procedura insolvenței.
Împotriva sentinței fondului în termen legal a formulat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticile formulate privind nelegalitatea hotărârii fiind motivate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și 10.pr.civ.
Prin motivele dezvoltate în susținerea căii de atac, recurenta a învederat în esență, că se impune modificarea sentinței, întrucât judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate la raportul final, înserând numai în conținutul hotărârii punctul de vedere al lichidatorului judiciar privind respingerea acestor obiecțiuni.
În opinia recurentei obiecțiunile pe care le-a formulat erau întemeiate, în condițiile în care lichidatorul judiciar nu a întocmit raportul privind cauzele insolvenței și persoanele vinovate, nu a dovedit demersurile efectuate pentru a intra în posesia documentelor contabile ale societății debitoare și pentru identificarea domiciliului administratorului acesteia, în condițiile în care prin obiecțiunile respective, creditoarea a solicitat tocmai completarea, refacerea raportului final, pentru a fi create premisele necesare angajării răspunderii patrimoniale în condițiile art.138 din legea privind procedura insolvenței.
A mai arătat recurenta și faptul că prima instanță a ignorat intenția pe care a exprimat-o în sensul formulării acțiunii instituită prin prevederile art.138 alin.1 din lege independent de opinia lichidatorului judiciar, prin măsura închiderii procedurii fiind lipsită de posibilitatea recuperării creanței sale de la persoanele vinovate de starea de insolvență a societății debitoare.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, modificarea sentinței, în sensul de a se dispune continuarea procedurii de lichidare judiciară, al admiterii obiecțiunilor formulate la raportul final în scopul completării acestuia cu precizările referitoare la administratorii debitoarei, activitatea desfășurată de aceștia și cauzele care au determinat starea de insolvabilitate, pentru a i se acorda posibilitatea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate precum și în lumina dispozițiilor prevăzute de art.3041pr.civ. Curtea urmează a admite recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Actele și lucrările existente în dosarul de fond atestă faptul că, după pronunțarea sentinței de deschidere a procedurii simplificate împotriva societății debitoare, la data de 4.06.2007, lichidatorul judiciar desemnat a întocmit un prim raport la data de 03.09.2007, prin care a arătat că a notificat debitoarea pentru a-i pune la dispoziție documentele financiar - contabile pentru întocmirea "raportului privind situația de fapt a societății", notificare pe care a reluat-o, înscrisurile respective fiind însă restituite de organele poștale.
În următorul raport, intitulat "raport final", înregistrat la data de 01.10.2007, acesta relevă aceeași situație a notificărilor returnate și solicită închiderea procedurii, cu motivarea că Administrația Finanțelor Publice Aac omunicat că debitoarea nu are datorii la bugetul statului iar, Primăria Aat ransmis la rândul său că debitoarea nu figurează cu obligații fiscale neachitate și nici cu bunuri mobiliare sau imobiliare.
Imposibilitatea de a lua legătura cu administratorul unic al societății debitoare este menționată și prin "întâmpinarea", formulată de lichidatorul judiciar la data de 26.11.2007 cu privire la obiecțiunile la raportul final promovate de creditoarea S la data de 24.1o.2007, prin care înțelege să reitereze că datorită "neintrării în posesia documentelor contabile nu este posibilă analiza antrenării răspunderii membrilor organelor de conducere", întrucât "unicul asociat și administrator nu a putut fi găsit."
Curtea constată însă că, în dosarul primei instanțe nu există nici o dovadă care să confirme demersurile efectuate de lichidatorul judiciar către administratorul - asociat unic al debitoarei, în scopul depunerii actelor prevăzute de art.28 din lege, rezultatul acestor demersuri, nefiind probată nici măcar restituirea notificărilor pretins emise în acest scop.
Nu s-a dovedit nici efectuarea unor demersuri către organele financiare locale pentru transmiterea documentelor contabile existente în arhiva acestora.
Pe acest aspect, Curtea reține că, lichidatorul trebuia, în condițiile în care administratorul societății nu a îndeplinit obligația prevăzută de art.28 alin.1, să procedeze la înlocuirea, refacerea respectivelor acte, ori la completarea lor, apelând dacă era necesar și la persoane de specialitate potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 lit.c coroborate cu art.23 din Legea nr.85/2006.
Examinarea activității debitoarei și întocmirea unui raport complet asupra cauzelor insolvenței și persoanele vinovate, reglementate prin art.59 alin.1 din lege, constituie o obligație, iar nu o facultate pentru lichidatorul judiciar, indiferent dacă acesta este inițiatorul cererii de deschidere a procedurii în condițiile legiferate prin prevederile art.2701din Legea nr.31/1990 modificată și republicată.
Îndeplinirea acestor atribuții obligatorii de către practicianul în insolvență, trebuia a fi dispusă de către judecătorul sindic, în condițiile reglementate prin art.20 alin.2 din Legea nr.85/2006 și a rolului activ instituit prin dispozițiile art.129 alin.5 ale codului d e procedură civilă, neputându-se accepta ideea că rolul lichidatorului se rezumă numai la transmiterea unor adrese către organele financiare locale cu privire la existența unor bunuri în averea debitoarei, respectiv întocmirea tabelului referitor la unica creanță înscrisă la masa credală.
În considerarea celor expuse, Curtea apreciază ca fiind justificate obiecțiunile formulate de creditoarea S la raportul final înregistrat la data de 01.10.2007 al lichidatorului judiciar, criticile formulate în acest sens prin recursul dedus prezentei judecăți fiind întemeiate.
Curtea constată totodată că prin "notele scrise" înregistrate la dosarul fondului la data de 27.12.2007, creditoarea a solicitat expres "să fie autorizată în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii împotriva administratorului societății debitoare", uzând de posibilitatea reglementată prin art.138 alin.3 din lege în favoarea unicului creditor, cerere asupra căreia în mod nejustificat prima instanță nu s-a pronunțat.
Pentru considerentele expuse, Curtea va dispune în temeiul prev. art.312 alin.1, 2 și 3 pr.civ. admiterea recursului, casarea sentinței comerciale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul formulat de recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.6/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare prin lichidator judiciar.
Casează sentința comercială atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20.05.2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
-
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Fond: Tribunalul Teleorman -Secția Civilă
Judecător sindic:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisăcaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisăcaru, Elena Mincu
