Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 595/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 595/
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul în sector 1,--11, sentinței comerciale nr. 491/16.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimata debitoare T, prin lichidator judiciar G, intimata pârâtă, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. lipsește întâmpinarea, după care:
Curtea constată procedura completă, lipsa părților și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 491/16.04.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, s-a respins cererea de antrenare răspundere patrimonială formulată de creditoarea B în contradictoriu cu pârâta, ca nefondată.
S-a aprobat raportul final și, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului T și radierea acestuia din registrul comerțului.
S-a făcut aplicarea disp. art. 135 și art. 136 din Legea privind procedura insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a motivat că, potrivit raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, nu s-au identificat bunuri în patrimoniul societății pentru a putea fi valorificate în vederea acoperirii pasivului societății debitoare, fiind incidente prev. art. 131 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea de antrenare a răspunderii fostului administrator al societății debitoare, a motivat că, în cauză, creditoarea nu a administrat nici un fel de dovezi din care să rezulte existența raportului de cauzalitate între culpa pârâtei, ca administrator al societății debitoare, cu privire la neținerea contabilității conform legii, nevirarea sumelor reprezentând contribuție personală a acestora la Fondul național unic de asigurări de sănătate sau folosirea acestor sume în interes personal sau fapta de a nu solicita declanșarea procedurii speciale a Legii nr. 85/2006 și starea de încetare de plăți a societății, în cererea de antrenare a răspunderii, creditoarea invocând doar disp. art. 138 lit. c, f și e din Legea nr. 85/2006 fără a argumenta și a proba faptele săvârșite de pârât.
Reținând că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, nu rezultă fapte culpabile prin care să se fi ajuns la starea de insolvență, nefiind dovedită culpa directă a pârâtei la incapacitatea de plată, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea, criticând hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluției date cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a societății debitoare.
În motivarea recursului a arătat următoarele:
Prin sentința recurată, judecătorul-sindic a respins cererea de angajare a răspunderii patrimoniale formulată de împotriva administratorului societății, neținând cont de situația de fapt și de drept care au adus în stare de insolvență societatea debitoare, fiind ignorate actele depuse la dosarul cauzei.
Recurenta-creditoare a arătat că nu este de acord cu concluziile Tribunalului Galați care a considerat că împrejurările care au determinat insolvența debitoarei nu sunt imputabile administratorului social.
Reiese cu claritate din probatoriul administrat faptul că administratorul societății a desfășurat o activitate nocivă societății, fapt dovedit prin neîndestularea creditorilor la momentul închiderii procedurii.
Faptul că, în calitatea sa de creditor, este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, constituie o premisă suficientă pentru a determina instanța să oblige persoanele responsabile la plată.
A solicitat să se constate că, în cauză, sunt aplicabile disp. art. 138 lit. d, deoarece din informațiile obținute de lichidatorul judiciar rezultă că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația păstrării documentelor contabile conform prevederilor legale în materie.
Consideră că rapoartele lichidatorului judiciar dovedesc cu prisosință legătura dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
Falimentul declarat este dovada raportului de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorilor, constând în nerespectarea și aplicarea legii și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății al cărei administrator a fost.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către Tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
A precizat că din raportul lichidatorului judiciar al debitoarei rezultă că administratorul a contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți, prin săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1, lit. c, d, e și f din Legea nr. 85/2006.
Societatea debitoare înregistra la data deschiderii procedurii datorii față de Parte din această sumă reprezintă contribuția personală a angajaților societății în calitate de asigurați pe care, potrivit art. 55 din nr.OUG 150/2002 modificată, pârâta avea obligația să o rețină din salariile acestora și să o vireze lunar către
A făcut precizarea că această sumă nu aparținea societății, fiind contribuția personală a angajaților la.
Creanța bugetară preluată de de la. constituită prin nereținerea sau nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la fondul național unic de asigurări de sănătate subliniază neregulile din contabilitatea debitoarei, făcând posibilă atragerea răspunderii conducerii debitoarei în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin neplata la termen a contribuției la Fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, fostul administrator de face vinovat de folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, fapta prevăzută de art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006.
Indiferent de faptul că pârâtul, în calitate de administrator, a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii, situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Având în vedere faptul că, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, va trebui să se țină seama și de prev. art. 1540 Cod civil, potrivit cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și pentru culpa comisă în executarea mandatului.
Faptul că intimatul-pârât, în exercitarea funcției de administrator cu puteri nelimitate, a încălcat dispoziții legale imperative, prin aceasta contribuind nemijlocit la inducerea falimentului debitoarei, conform disp. art. 138 lit. c, d, e și f din Legea nr. 85/2006, ar trebui să fie angajată răspunderea patrimonială a acestuia.
Față de motivele invocate, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și obligarea intimatului pârât să răspundă cu bunurile proprii pentru creanțele înscrise în de creanțe.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
acțiunii reglementată de dip. art. 138 din Legea nr. 85/2006 se află în raportul administratorului sau lichidatorului judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți, raport care conține și informații privind eventuala răspundere a oricărui administrator, director, cenzor, asociat salariat sau a altei persoane.
Pe baza acestui raport și a altor informații și documente, judecătorul-sindic poate fi sesizat pentru a dispune angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
În cauză, raportul lichidatorului judiciar nu relevă existența vreuneia din faptele expres prevăzute de art. 138 din Lege, iar creditorii nu au dovedit prin alte mijloace de probă că intimata-pârâtă ar fi vinovată de săvârșirea vreuneia din aceste fapte.
Este adevărat că, potrivit nr.OUG 95/2003, modificată, utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la salariați, constituie infracțiunea de deturnare de fonduri, așa cum s-a arătat prin cererea de recurs.
În cauză, însă, nu s-a dovedit că această contribuție a fost într-adevăr reținută de la salariați și ulterior utilizată în alte scopuri.
În fapt, de la data apariției stării de insolvență nu s-au mai făcut plăți cu titlu de salarii pentru a se putea reține contribuțiile personale ale asiguraților, astfel că în cauză nu pot fi reținute a fi incidente disp. art. 138 lit. f și c din Legea nr. 85/2006.
Nu pot fi primite nici criticile potrivit cărora pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere nu este necesar a se stabili existența vinovăției, precum și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs creditorilor.
Oricare s-ar considera a fi temeiurile răspunderii întemeiate pe disp. art. 138 (răspunderea contractuală, născută din contractul de mandat comercial dintre administrator și persoana juridică debitoare sau răspunderea civilă delictuală) reglementată de art. 998 - 999 Cod civil, o atare răspundere nu se poate antrena decât pe baza existenței faptei descrise de lege și a stabilirii vinovăției persoanei chemate să răspundă (intenție sau culpă). Din conținutul textului de lege (art. 138) nu rezultă posibilitatea unei răspunderi obiective, independente de existența sau nu a vinovăției.
De asemenea, este necesar a se stabili o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu (ajungerea debitoarei în insolvență și imposibilitatea acoperirii pasivului din activul patrimonial al acesteia).
Cum toate aceste elemente constitutive ale răspunderii pârâtei nu au putut fi reținute pe bază de probe, în mod corect judecătorul sindic a respins cererea creditoarei arătând și considerentele care au stat la baza hotărârii adoptate.
Față de cele ce preced, potrivit art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la art. 3041.pr.civ. va respinge recursul declarat de creditoarea ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul în sector 1,--11, sentinței comerciale nr. 491/16.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
RD//7 ex/11.12.2009
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Sarmisegetuza Tulbure, Rodica Dorin
