Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 622/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.622/R-COM
Ședința publică din 29 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva sentinței nr.3 din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea SC V SA cu sediul în D,-, județul A și lichidatorul SC SRL cu sediul în C, Calea B nr.2.-B, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-contestator, lipsă fiind intimații.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19 lei, potrivit chitanței nr.-/28.05.2009 și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care recurentul-contestator precizează că nu are de formulat cereri prealabile.
Instanța, analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul-contestator G, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței tribunalului, în sensul admiterii în totalitate a contestației formulată împotriva raportului lichidatorului
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 16 octombrie 2008, contestatorul G, în calitate de creditor al debitoarei SC V SA-fila 29 vol.X dosar, a formulat contestație împotriva raportului lichidatorului C, depus la termenul de judecată din data de 8.10.2008-fila 24 vol.X dosar.
În motivarea contestației, se arată că lichidatorul trebuia să-i achite suma lunară de 100 lei, conform sentinței irevocabile nr.1249/26.05.2005 a Judecătoriei Drăgășani, despăgubiri acordate până la încetarea stării de invaliditate.
Lichidatorul a încetat plata acestor drepturi, pe motiv că nu mai dispune de resursele necesare, cu toate că aceste drepturi sunt prioritare, deoarece invaliditatea s-a produs ca urmare a unui accident de muncă.
Contestatorul menționează, în final, că drepturile i-au fost achitate până în luna mai 2007, dar lichidatorul a refuzat, în mod nejustificat, plata acestor drepturi, după această dată.
Referitor la contestația formulată, lichidatorul a depus un raport, în care se arată că acesta a virat către contestator suma de 3.523 lei, în mai multe etape, în perioada 26.01-7.12.2007, conform mandatelor poștale depuse la termenul din 7.01.2009.
Prin sentința nr.3 din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul G, împotriva raportului lichidatorului C, în cadrul procedurii insolvenței privind pe debitoarea SC V SA. S-a dispus achitarea sumei de 400 lei, către contestator de către lichidator, din fondurile debitoarei, contravaloare drepturi bănești pe perioada mai-august 2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajat al debitoarei, până în anul 1986, când, fără vreo culpă din partea sa, s-a produs un accident de muncă, în urma căruia i-a fost amputat un picior, infirmitate ce a condus la pensionarea acestuia.
Ca urmare, prin sentința civilă nr.204/21.02.1992 a Judecătoriei Drăgășani, s-au stabilit inițial despăgubiri lunare de 185.622 lei vechi, majorate succesiv, până la data de 18.03.2004, când, prin sentința nr.1249/26 mai 2004, s-a dispus majorarea despăgubirilor civile periodice stabilite în sarcina debitoarei, prin sentința nr.2659/1998, de la 543.000 lei vechi lunar, la 1.000.000 lei vechi lunar, începând cu data de 18.03.2004, până la încetarea stării de nevoie.
Ulterior, debitoarea a intrat în procedura insolvenței, potrivit dispozițiilor sentinței nr.418/27 iunie 2005, condiții în care, la data de 1.08.2005, contestatorul G s-a înscris la masa credală a debitoarei SC V SA, invocând ca titlu executoriu sentința nr.1249/26 mai 2004 Judecătoriei Drăgășani.
Contestatorul a fost înscris în creditorilor, și așa cum precizează chiar prin contestația formulată, acesta a primit drepturile bănești, până în luna mai 2007, împrejurare confirmată de către lichidator, prin mandate poștale anexate raportului depus la termenul din 7.01.2009.
Sumele virate către contestator, provin din vânzările bunurilor debitoarei, ultimele licitații având loc în luna august 2007, când s-au vândut ultimele bunuri ale debitoarei, așa cum rezultă din Raportul depus la data de 18.09.2007.
Ultima distribuție către contestator a fost realizată la data de 6.12.2007, conform planului de distribuție depus la fila 32 vol.IX dosar, distribuție în valoare de 500 lei.
Față de situația de fapt descrisă mai sus, instanța a constatat ca parțial întemeiată contestația formulată, pentru considerentele expuse în continuare:
Prezenta contestație a fost formulată în temeiul dispozițiilor art.21 alin.2) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, în care se arată că "Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar."
Ea privește drepturi bănești ce nu au fost plătite de către lichidator contestatorului, prin distribuirea fondurilor obținute din vânzarea bunurilor debitoarei.
Aceste drepturi se încadrează în categoria creanțelor izvorâte din raportul de muncă, cuprinse de art.123 pct.2 din lege, creanțe ce se plătesc cu prioritate, potrivit ordinii stabilite de legiuitor, prin acest text de lege.
În aceste condiții, distribuirea sumei lunare de câte 100 lei, către contestator, trebuia să fie raportată la sumele încasate din vânzarea fondurilor, adică până în luna august 2007, când s-au realizat ultimele venituri din valorificarea bunurilor debitoarei.
După această dată, având în vedere că suma obținută a fost integral distribuită pentru acoperirea cheltuielilor de procedură și a creanțelor înscrise la masa credală, încetează obligația lichidatorului de a distribui sume către creditori, plata creanțelor înscrise în tabelul creditorilor efectuându-se numai din sumele realizate ca urmare a valorificării patrimoniului debitoarei.
Prin urmare, contestatorul trebuia să primească în total suma de 3.900 lei, sumă aferentă perioadei mai 2004 - august 2007, drepturi bănești ce constau în 100 lei lunar, cu titlu de despăgubiri periodice, ce decurg din raporturi de muncă, așa cum sunt definite de art.123 pct.2 din lege.
Cum contestatorul a primit numai suma de 3.500 lei, cu acest titlu, sumă aferentă perioadei mai 2004-aprilie 2007, urmează ca lichidatorul să achite suma de 400 lei, ce reprezintă drepturi bănești aferente perioadei mai-august 2007.
Împotriva sentinței nr.3 din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în termen legal, a formulat recurs contestatorul G, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul contestatorului nu este motivat în drept, dar după modul cum este formulat, poate fi încadrat în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, se susține că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că după luna august 2007, încetează obligația lichidatorului de a distribui sume către creditori, întrucât sumele obținute din valorificarea bunurilor debitoarei, au fost integral distribuite pentru acoperirea cheltuielilor de procedură și a creanțelor înscrise la masa credală, deși debitoarea mai deține încă anumite bunuri ce ar putea fi valorificate, fie prin vânzare directă, fie prin transmiterea lor către creditori, în vederea stingerii creanțelor înscrise la masa credală. respectiv băuturi alcoolice degradate, rămase la dispoziția lichidatorului.
Recurentul - contestator solicită transmiterea către el a unei cantități de produs alcoolic degradat, în natură, iar prin atribuirea unei cantități mai mare de produs, există posibilitatea ca dreptul său de creanță să fie stins definitiv.
Recursul formulat de contestator nu este fondat.
Din raportul lichidatorului nr.1475/04.09.2008 ( 16 din dosarul de fond), rezultă că băuturile alcoolice din patrimoniul debitoarei, existente pe stoc, sunt depreciate, după cum reiese din documentele de analiză din dosar, astfel că acestea nu pot fi valorificate prin vânzare directă și nici atribuite creditorilor, în vederea stingerii creanțelor înscrise la masa credală.
Față de aceste considerente, hotărârea atacată este legală, urmând ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva sentinței nr.3 din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea SC V SA cu sediul în D,-, județul A și lichidatorul SC SRL cu sediul în C, Calea B nr.2.-B, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
16.06.2009
Jud fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
