Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 623/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.623/R-COM
Ședința publică din 29 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- --- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector1, împotriva sentinței nr.113 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția Comercială, în dosarul nr-, intimați fiind creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, județul V, debitoarea SC SRL cu sediul în Rm.V,-, județul V și lichidatorul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - din Rm.V,-, județul.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 31.07.2007, lichidatorul judiciar a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SRL Rm.V să se dispună deschiderea procedurii simplificate a insolvență, conform art.270(1) și (2) din Legea nr.31/1990, coroborată cu dispozițiile art.85/2006-
În motivarea cererii, s-a arătat că, urmare a nepreschimbării certificatului de înmatriculare în temeiul Legii nr.359/2004, art.30 alin.(1) și (2), prin încheierea nr.38699/2005, judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Vâlcea - a constatat dizolvarea de drept a acesteia.
În urma demersurilor sale, respectiv notificarea în scopul inventarierii patrimoniului și obținerii actelor contabile, nu s-a reușit realizarea operațiunilor de lichidare.
Ca atare, sunt îndeplinite dispozițiile art.32 din Legea nr.85/2006, care nu condiționează inițierea procedurii de existența unei limite a pragului valorii creanței.
Tribunalul Vâlcea - prin sentința comercială nr.984/C/7.11.2007 a admis cererea lichidatorului judiciar și, în temeiul art.32 din Legea nr.85/2006 și art.270 (1), (2) din Legea nr.31/1990 a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, a numit lichidator judiciar, cu atribuțiunile prevăzute de art.25 din lege, a dispus notificarea deschiderii procedurii și a fixat termen pentru efectuarea operațiunilor impuse de lege.
La data de 30.01.2008, s-a depus raportul lichidatorului (46), la care s-au formulat obiecțiuni de către V, sens în care s-a dispus refacerea raportului final și a tabelului definitiv consolidat.
Ulterior, la 7.05.2008, Vai niția acțiune în răspunderea față de fostul administrator al societății debitoare, pentru recuperarea creanței de 2.657 lei, ca urmare a comiterii faptelor prevăzute de art.138 alin.(1) lit.a) și d) din Legea nr.85/2006.
La aceeași dată s-au depus raportul final și tabelul definitiv consolidat al creanțelor, afișate la ușa instanței (60-62, 64).
Prin sentința nr.1269/3.11.2006, Tribunalul Vâlceaa admis cererea creditoarei și a obligat pârâtul la plata sumei de 2.657 lei, cu titlu de cotă parte din pasivul societății debitoare.
Același tribunal - judecător sindic - prin sentința nr.113/26.01.2009, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, a admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, radierea acesteia din Registrul comerțului, a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, a dispus notificarea hotărârii luate și plata onorariului lichidatorului judiciar.
Astfel, s-a reținut că, în cauză, până la termenul limită fixat prin sentință s-a înregistrat doar creanța creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice V, de 2.657 lei.
În patrimoniul debitoarei nu s-au descoperit bunuri urmăribile.
Prin sentința nr. 1269 din 3 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul de faliment a fost obligat administratorul debitoarei, la plata sumei de 2.657 lei către debitoare, cu titlu de cotă parte din pasivul social.
În aceste condiții, lichidatorul desemnat a propus închiderea procedurii, arătând că în lipsa bunurilor urmăribile nu se justifică continuarea procedurii.
Tribunalul a constatat că propunerea lichidatorului este întemeiată, deoarece potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Având în vedere lipsa bunurilor urmăribile în patrimoniul debitoarei, în speță sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 și, întrucât creditorul fiscal nu și-a manifestat disponibilitatea de a achita cheltuielile de lichidare efectuate până în prezent, tribunalul a dispus închiderea procedurii, a descărcat pe lichidator de orice îndatoriri și responsabilități, conform art.136 din Legea privind procedura insolvenței, iar onorariul în sumă de 620 lei va fi achitat din fondul de lichidare.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către AVAS B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.299-316 Cod pr.civilă, prin aceea că:
- în mod greșit, instanța de fond a dispus închiderea procedurii, încălcând normele privind formele de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă, aceasta nefiind citată pe parcursul procedurii în vederea depunerii declarației de creanță, așa cum prevăd dispozițiile art.61 alin.3 și art.62 din Legea nr.85/2006. Nici un act de procedură nu a fost publicat în, așa cum rezultă din însăși motivarea sentinței, astfel că recurenta nu a avut posibilitatea să-și susțină interesele. Or, conform art.85 Cod pr.civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înștiințarea părților, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat;
- nici principiul contradictorialității nu a fost asigurat în cauză, recurentei nedându-i-se posibilitate să ia cunoștință de toate actele din dosar, să discute și combată elementele de fapt și de drept ale procesului supus atenției judecătorului sindic;
- lichidatorul nu a verificat decât superficial activitatea debitoarei, astfel că nu a înscris creanța bugetară preluată de AVAS de la CAS V, prin Protocolul nr.36/3.03.2004, ca atare bugetul statului a fost prejudiciat prin nerecuperarea creanței de 3.396 lei, ce reprezintă 1.035,70 USD la cursul de la preluare.
În concluzie, se impune admiterea recursului și continuarea procedurii.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe care curtea le-a încadrat în temeiul prev.de art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, se reține că este inadmisibil, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, observând înscrisurile aflate la dosarul de fond, după data pronunțării sentinței de deschidere a procedurii simplificate de insolvență față de debitoare, când s-a desemnat administrator judiciar cu atribuțiunile prevăzute de art.24 din lege, în baza căruia acesta a efectuat notificările prevăzute de lege, rezultă că recurenta nu a avut calitate de parte, singura creditoare fiind
Susținerea recurentei legată de existența Protocolului nr.36/3.03.2004, prin care a preluat de la CAS V creanța debitoarei, înscris pe care instanța nu l-a luat în considerare, nu poate fi primită ca argument în casarea hotărârii, atâta vreme cât lichidatorul și instanța de judecată au îndeplinit corect atribuțiile prevăzute de lege sub aspectul publicității începerii procedurii insolvenței debitoarei, respectiv notificarea creditorilor acesteia.
Inexistența înscrisului menționat mai sus la dosarul cauzei, dimpreună cu lipsa declarației de creanță, duce la concluzia culpei înseși recurentei, care nu și-a urmărit realizarea dreptului său, iar nu a instanței în neaplicarea celor două principii, atâta vreme cât nu s-a cunoscut de existența pretenției recurentei.
Față de cele expuse, nu subzistă cerințele textului art.304 pct.5 Cod pr.civilă, coroborate cu dispozițiile art.105 alin.2 Cod pr.civilă, deoarece nimeni nu poate invoca neregularitatea prevăzută prin propriul său fapt (art.108 alin.4 Cod pr.civilă).
Ca atare, neavând calitatea de parte, aceasta nu are nici dreptul de a uza de calea de atac împotriva sentinței a cărei modificate o solicita și, prin urmare, este inutilă analiza motivului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.85/2006, urmează să respingă ca inadmisibil recursul AVAS.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector1, împotriva sentinței nr.113 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția Comercială, în dosarul nr-, intimați fiind creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, județul V, debitoarea SC SRL cu sediul în Rm.V,-, județul V și lichidatorul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - din Rm.V,-, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
05.06.2009
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.sindic.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
