Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 625/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.625/R-COM
Ședința publică din 29 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Pitești,-, județul A, precum și recursul declarat de AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.199/F din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea SC SRL cu sediul în Pitești, str.- -,.43,.B,.6, județul A și lichidatorul judiciar din Pitești, -bis,.A,.15, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța analizând înscrisurile de la dosar, constată recursurile în stare de judecată și se retrage pentru deliberare, pronunțând următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 2.02.2001, creditoarea SC VE AS a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare, împotriva debitoarei SC. SRL.
Prin încheierea din data de 23.04.2001, a fost admisă cererea, deschisă procedura reorganizării judiciare și numit administrator judiciar. Prin sentința nr. 280/C/25.02.2002, fost confirmat planul de organizare. Întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin plan, prin sentința nr. 161/F/2008, s-a dispus trecerea la procedura falimentului și a fost numit lichidator judiciar, care notificat trecerea la faliment. fost definitivată masa credală.
Prin sentința comercială nr.199/F din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus închiderea procedurii privind pe debitoarea SRL, notificarea sentinței, precum și radierea debitoarei de la OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Din raportul lichidatorului rezultă că societatea nu mai are resurse pentru achitarea diferenței de 4221 lei, către Direcția Generală a Finanțelor Publice A și nu are nici bunuri care pot să fie valorificate.
În consecință, în baza art. 132 alin.2 din L 85/2006, a fosti dispusă închiderea procedurii și radierea debitoarei de la Registrul Comerțului.
Împotriva ultimei sentințe, a formulat recurs creditoarea A, motivat în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, și a susținut că, în cauză nu s-a respectat principiul maximizării valorii bunurilor din averea debitoarei și nici nu s-a realizat scopul prevăzut de lege, respectiv acoperirea pasivului, continuarea procedurii fiind posibilă prin utilizarea fondului de lichidare.
Examinând critica formulată se constată că ea este nefondată pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Susținerile recurentei la nivel de principiu sunt valabile, însă aplicarea lor nu poate fi făcută dincolo de aspectele specifice ale fiecărei cauze.
În speță, prin încheierea din data de 23.04.2001, a fost deschisă procedura reorganizării judiciare împotriva debitoarei și numit administrator judiciar. Prin sentința nr. 280/C/25.02.2002, fost confirmat planul de organizare. Întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin plan, prin sentința nr. 161/F/2008, s-a dispus trecerea la procedura falimentului și a fost numit lichidator judiciar, care notificat trecerea la faliment. fost definitivată masa credală. Din raportul lichidatorului rezultă că societatea nu mai are resurse pentru achitarea diferenței de 4221 lei, către Direcția Generală a Finanțelor Publice A și nu are nici bunuri care pot să fie valorificate, astfel că în mod legal judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, în conformitate cu disp. art.132 (2) din Legea nr.85/2006.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, a formulat recurs AVAS B, criticând-o pentru nelegalitate.
Creditoarea AVAS Bai nvocat critici încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:
- judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii făcând în mod greșit aplicarea art.131 din lege, deși nu au fost epuizate toate modalitățile legale de recuperare a creanțelor, una dintre acestea fiind reprezentată de atragerea răspunderii în temeiul art.138 - răspundere delictuală și fără a convoca comitetul creditori;
- date fiind dispozițiile legale cuprinse în prevederile art.72 din Legea nr.31/1990, art.1540, 1080 și 1600 din Codul civil și art.374 din Codul comercial se impunea să se rețină că fostul administrator avea calitatea unui mandatar, care, de principiu, este remunerat și activitatea sa se apreciază în raport de a unei persoane diligente. În ceea ce privește prejudiciul acesta este cert, nu a fost recuperat de către creditor, iar raportul de cauzalitate este prezumat.
Criticile formulate de B nu pot fi reținute ca fiind întemeiate, urmând să se observe, în principal, faptul că ele realizează o combinație între răspunderea contractuală și răspunderea delictuală.
Deși se pretinde că natura răspunderii ce revine organelor de conducere ale societăților aflate în faliment este una de natură delictuală, recurenta face trimitere la dispoziții legale care reglementează contractul de mandat, atât în dreptul civil cât și în materie comercială.
Este de principiu că cele două categorii de răspunderi nu se suprapun, iar din modul de redactare al art.138 din Legea nr.85/2006 se impune aprecierea că legiuitorul a avut în vedere posibilitatea stabilirii în sarcina organelor de conducere a unei răspunderi de natură delictuală.
Nimic nu se opune ca administratorul unui agent economic să răspundă și pe tărâm contractual, însă o astfel de răspundere nu-și are temeiul în prevederile art.138 din Legea insolvenței.
Potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, legitimare procesuală activă în formularea unei acțiuni de această natură are, de principiu, lichidatorul, însă, " Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Așadar, s-a prevăzut la îndemâna creditorilor un mijloc juridic prin care să-și valorifice drepturile în măsura în care practicianul în lichidare nu exercită - sau o face necorespunzător - drepturile recunoscute de lege.
Creditoarele-recurente, nu au înțeles să facă nici un demers prin care să valorifice drepturile procedurale recunoscute de lege, în măsura în care ar fi apreciat că el ar fi fost util.
Starea de pasivitate a acestora sau faptul că la acel moment au apreciat că nu se impune formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii fostului administrator, nu le îndreptățește pe acestea să formuleze critici privind activitatea altor organe, în măsura în care dreptul putea fi valorificat într-o altă modalitate.
Așa cum s-a reținut și la analizarea recursului formulat de DGFP A, în condițiile în care o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisă în conformitate cu disp.art.132 (2) din Legea nr.85/2006.
În speță, debitoarea nu și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin planul de reorganizare, iar prin sentința nr. 161/F/2008, s-a dispus trecerea la procedura falimentului. Din raportul lichidatorului, rezultă că societatea nu mai are resurse pentru achitarea diferenței de 4221 lei, către Direcția Generală a Finanțelor Publice A și nu are nici alte bunuri care să fie valorificate, astfel că în mod legal judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, în conformitate cu disp. art.132 (2) din Legea nr.85/2006.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, să se respingă ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Pitești,-, județul A, precum și de creditoarea AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.199/F din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea SC SRL cu sediul în Pitești, str.- -,.43,.B,.6, județul A și lichidatorul judiciar din Pitești, -bis,.A,.15, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
9.06.2009
Jud fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
