Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 629/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA629/
Ședința publică de la 08 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de creditoarea "", cu sediul social în B, sector 1, str. - nr. 44, bloc 11B,. 2,. 35, împotriva sentinței comerciale nr. 100/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL și ORC TRIBUNALUL GALAȚI, cauza având ca obiect procedura insolvenței 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru intimata debitoare avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind recurenta creditoare și intimatul ORC de pe lângă Tribunalul Galați.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citare prin Buletinul Procedurilor de Insolvență cât și conform Codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată, motivat și timbrat corespunzător, cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care;
Apărătorul intimatei debitoare precizează că în cauză nu are cereri de formulat.
Față de precizarea făcută, taxa de timbru fiind legal satisfăcută, Curtea constată cauza în stare de judecată.
Apărătorul intimatei debitoare solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Susține că motivele de recurs astfel formulate sunt nefondate, recurenta dovedind și prin acestea că pretențiile solicitate au un caracter litigios, că cererea reclamantei nu întrunește condițiile Legii nr. 31/1990, datoria nefiind certă, lichidă și exigibilă.
În atare situație reclamanta are calea procedurii de drept comun, unde pe calea unei acțiuni în pretenții se va analiza dacă acestea sunt sau nu întemeiate. Susține că pretențiile bănești solicitate de recurentă nu sunt recunoscute de intimata debitoare întrucât societatea are bani în cont și funcționează în mod curent nefiind îndeplinite condițiile intrării acesteia în insolvență. Prin cererea de deschidere a procedurii recurenta a pretins o sumă pe care intimata a achitat-o cu ordin de plată din 2007.
În sensul celor menționate depune și concluzii scrise și copia unei acțiuni de chemare în judecată formulată de recurenta înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B și citația. din care rezultă că are termen de judecată la data de 17 septembrie 2008.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.100/30.01.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, s-a admis contestația formulată de debitoarea " " G și, pe cale de consecință, s-a respins cererea de deschidere procedură formulată de creditoarea "", împotriva debitoarei, ca fiind nefondată.
S-a dispus obligarea creditoarei "", la plata către pârâta " " G, a sumei de 2.039,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a avut în vedere următoarele considerente:
Pentru contravaloare servicii de telefonice în sumă de 315,54 lei aferente contului client - s-au indicat 18 facturi fiscale care se referă la perioada de facturare 10.08.2004 - 19.08.2005, facturi cu o valoare mult mai mare decât cea solicitată în cerere de 315,54 lei.
În ceea ce privește acest debit s-a reținut că nu a fost dovedit modul de clacul a sumei solicitate cu atât mai mult cu cât conform adresei nr.471/02.02.2007 creditoarea a notificat pe debitoare cu o restanță de 537,35 lei reprezentând servicii de telecomunicații facturate și neachitate până la aceeași dată, debit achitat la data de 02.02.2007 cu nr.738.
A mai reținut că relațiile contractuale între părți au încetat la data de 18.08.2005 ca urmare a denunțării unilaterale a contractului de către debitoarea " " G, prin adresa înregistrată la creditoare cu nr.11/18.08.2005, denunțare însușită tacit de creditoare. În aceste condiții nici penalitățile solicitate de creditoare nu au fost corect calculate ținând cont de încetarea raporturilor contractuale și față de plata făcută ca urmare a notificării din 12.02.2007.
Condiția impusă de lege privind certitudinea creanței nu este îndeplinită iar la calculul penalităților nu s-a avut în vedere denunțarea contractului, sumele fiind contestate și având caracter litigios.
S-a mai motivat că debitoarea nu este insolvență pentru că deține fonduri bănești cu mult mai mari decât creanța solicitată de creditoare, situație care rezultă din extrasele de cont depuse la doar și care se referă la perioada 26.03.2007- 13.09.2007.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, a obligat creditoarea la plata cheltuielilor de judecată către debitoare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs creditoarea "", înregistrat sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Instanța de fond interpretând greșit actele depuse la dosar a reținut în considerentele sentinței recurate că "pentru contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă, în sumă de 315,54 lei reține a fi indicate de către creditoare 18 facturi. cu o valoare mult mai mare decât cea solicitată în cerere de 315,54 lei".
Arată că aceste facturi au fost achitate cu întârziere de către intimata-debitoare și pentru acestea s-au achitat penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere, facturi care au fost depuse de către creditoare, precizând că scopul depunerii acestora este acela de a dovedi caracterul cert, lichid și exigibil al penalităților și modul lor de calcul.
Instanța de fond a interpretat eronat facturile depuse la dosar în sensul că a considerat că aceste facturi fac parte din creanța pe care a solicitat-o recurenta-creditoare și ca o consecință a acestei interpretări a reținut în mod neîntemeiat că nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă.
A precizat că nu a solicitat, cu titlu de creanță suma de 537,35 lei reprezentând valoarea a două facturi fiscale( seria - nr.- și seria - nr.-) achitate de intimata debitoare la data de 02.02.2007.
Motivul pentru care acestea au fost incluse în modul de calcul al penalităților este acela al achitării lor după data scadentă, mai precis după aproximativ 500 de zile, așa cum s-a arătat în anexa modul de calcul al penalităților.
Faptul că recurenta a calculat penalități de întârziere pentru aceste două facturi și pentru restul de 16 facturi fiscale nu poate fi interpretat în sensul că a solicitat contravaloarea fiecărei facturi.
Arată că factura fiscală în valoare de 315,54 lei nu a fost achitată nici până în prezent de către intimata-debitoare,care nu a negat acest lucru. Aceasta este factura fiscală pe care a solicitat-o ca făcând parte din creanță.
În ceea ce privește suma pretinsă cu titlu de penalități a arătat că aceasta a fost calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării, pentru facturile achitate iar pentru facturile fiscale neachitate, calculul penalităților s-a realizat de la data scadenței facturii și până la data formulării cererii introductive.
A prezentat un tabel privind modul de calcul al penalităților de întârziere.
Instanța de fond a aplicat eronat dispozițiile legale în materie reținând că penalitățile de întârziere nu au caracter cert, lichid și exigibil atâta timp cât facturile fiscale asupra cărora au fost calculate au fost recunoscute și asumate de intimata-debitoare prin achitarea acestora.
În ceea ce privește starea de insolvență a arătat pe de o parte că nu i-au fost comunicate înscrisurile depuse de debitoare privind existența de disponibil bănesc în conturile intimatei-debitoare iar pe de altă parte, consideră că nu are relevanță situația financiară, a intimatei-debitoare, ci situația financiară a acesteia față de creditorul care a introdus cererea de insolvență.
Arată că informațiile obținute de la Ministerul Finanțelor atestă că intimata-debitoare înregistrează datorii foarte mari către bugetul de stat și asigurările sociale de stat.
Insolvabilitatea debitoarei se prezumă prin simpla întârziere a plăților scadente către creditor mai mult de 30 de zile, dând dreptul acestuia să prezume că debitorul este în stare de insolvență vădită.
În stabilirea stării de insolvență a unui debitor nu interesează situația sa financiară în general, ci situația sa financiară față de un anume creditor.
S-a mai motivat că sentința recurată este netemeinică, motiv prevăzut de art.3041Cod procedură civilă, deoarece creanța este certă, lichidă și exigibilă și rezultă din actele semnate de debitoare.
Sub acest aspect a arătat că suma pretinsă cu titlu de creanță este certă, documentul justificativ care determină cu exactitate cuantumul creanței creditoarei este actul sub semnătură privată reprezentat de contractul de abonament din 09.07.2004, seria G, nr.28090 și de facturile fiscale asumate de către debitoare prin semnarea contractului.
Susține că debitoarea a recunoscut facturile fiscale emise de creditoare prin plata acestora, plăți efectuate în multe cazuri la mult timp de la data scadenței prevăzută pe fiecare factură.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, caracterul cert al acestora este dat de contractul de prestări servicii telecomunicații seria G, nr.28090 din 09.07.2004 semnat de părți și de faptul achitării cu întârziere de către debitoare a facturilor fiscale emise, fapt ce echivalează cu recunoașterea sumei facturate și achitate și asumarea consecințelor achitării acestor facturi cu întârziere.
Atât penalitățile de întârziere cât și penalitatea pentru nerespectarea perioadei contractuale obligatorii, au temeiul legal în baza aceluiași contract comercial semnat de părți.
Creanța este lichidă, în sensul prevăzut de art.379 alin.4 Cod procedură civilă, cuantumul acesteia este determinabil, și îndeplinește cerința privind valoarea prag pentru a putea fi valorificată pe calea procedurii insolvenței, creanța totală fiind în cuantum de 16.330,56 lei.
Creanța este exigibilă întrucât au trecut mai mult de 30 de zile de la data scadenței, intimata-debitoare neîndeplinindu-și obligația de plată exclusiv din culpa proprie.
Față de motivele expuse a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței nr.100/30.01.2008 ca fiind nelegală și netemeinică, reținerea cauzei spre rejudecare și dispunerea deschiderii procedurii insolvenței împotriva intimatei-debitoare.
În drept, a invocat disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, art.3041Cod procedură civilă, art.312 alin.3 Cod procedură civilă, art.379 Cod procedură civilă, art.969 raportat la art.970, art.1073 și 1079 Cod civil, art.43 Cod comercial, art.8, art.31 și art.33 din Legea nr.85/2006.
În dovedirea recursului a invocat înscrisurile depuse în fața instanței de fond.
Legal citată, intimata debitoare prin avocat a solicitat respingerea recursului formulat de creditoare și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
A susținut că pretențiile recurentei creditoare au caracter litigios pentru că aceasta omite cu bună știință să ia în considerare efectele juridice ale denunțării unilaterale a contractului iar raportat la această denunțare recurenta nu dovedește o creanță certă, lichidă și exigibilă.
A precizat că a achitat suma de 537,35 lei cu titlu de contravaloare servicii de telecomunicații facturate și, prin această plată, consideră că a achitat toate facturile emise de recurentă până la data denunțării contractului.
Celelalte sume pretinse au caracter litigios iar recurenta are calea procedurii unei acțiuni de drept comun pentru a se stabili dacă acestea sunt sau nu întemeiate.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Recurenta-creditoare "" a solicitat declanșarea procedurii generale a insolvenței asupra debitoarei " " pentru realizarea unei creanțe în sumă de 19.004,08 lei compusă din suma de 315,54 lei reprezentând servicii de telefonie furnizate scadente și neachitate, suma de 6.097,78 lei reprezentând penalități de 1% pe zi de întârziere calculate conform art. 91 din Contract, suma de 12.590,76 lei ( echivalentul în lei al sumei de 5200 USD la data de 22.08.2007) reprezentând penalitate pentru nerespectarea perioadei obligatorii de menținere a abonamentului conform art.92 din Contract și 42,9 lei cheltuieli de judecată.
Intimata-debitoare a contestat suma pretinsă de creditoare cu titlu de creanță susținând că această sumă nu este datorată pentru că a denunțat în mod unilateral contractul de furnizare a serviciului de telefonie și a achitat ultima factură emisă de creditoare.
Proba cu înscrisuri administrată în cauză relevă faptul că ambele părți și-au notificat încetarea contractului.
Creditoarea a invocat neplata facturilor la termenul scadent arătând în notificarea emisă sub nr.471/02.02.2007 că a încetat de drept contractul conform art.11.2 din contract și că debitul înregistrat se compune din suma de 537,35 lei reprezentând servicii de telecomunicații facturate și neachitate la termen, suma de 3.892,83 lei reprezentând penalități de 1% pe zi de întârziere și suma de 4000 USD reprezentând penalitate de 200 USD/telefon pentru nerespectarea perioadei minime obligatorii conform contractului.
Intimata-debitoare a făcut dovada plății sumei de 537,35 lei reprezentând servicii de telefonie furnizate, plată confirmată și de către creditoare.
Cu toate că recurenta-creditoare în notificarea nr.47/02.02.2007 a pretins doar această sumă ca debit principial, rămasă neachitată la constatarea încetării contractului totuși, prin cererea de declanșare a procedurii se solicită o altă sumă cu titlu de contravaloare servicii telefonie, în cuantum de 315,54 lei.
În cauză este necesară analiza raportului fundamental existent între părți pentru a se stabili momentul la care contractul de furnizare servicii a încetat și apoi să se stabilească modul în care pârâta și-a respectat obligația de plată pentru serviciile furnizate și facturate de creditoare, scadența fiecărei facturi și data plății acestora, pentru ca în funcție de determinarea momentului scadenței și al plății să se stabilească numărul de zile de întârziere precum și cuantumul sumei pretins cu titlu de penalități de întârziere.
De asemenea și suma de 5200 USD reprezentând penalități pentru nerespectarea perioadei obligatorii de menținere a abonamentului este necesar a fi lămurită prin prisma faptului că aceasta nu este în concordanță cu suma pretinsă cu același titlu prin notificarea nr.471/02.02.2007 iar debitoarea susține că această sumă este abuzivă.
Fiind necesară analiza clauzelor contractului existent între părți precum și prestațiile fiecăreia dintre părți în executarea contractului, creanța nu are caracter cert sub aspectul cuantumului pretins.
În aceste condiții cererea recurentei-creditoare bazată pe o creanță al cărei caracter nu este cert și care, pe cale de consecință, nu îndeplinește cumulativ toate condițiile prevăzute de art.3 pct.6 și pct. 12 din Legea nr.85/2006 nu poate fi aptă să conducă la declanșarea prezumției de insolvență pentru neplata sumei de către intimata-debitoare.
Refuzul acesteia pentru neplata sumelor este justificat până la lămurirea aspectelor mai sus relevate, decurgând din raportul juridic fundamental.
Față de considerentele reținute în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civilă și art.3041Cod procedură civilă, va respinge recursul ca fiind nefondat.
Ca parte căzută în pretenții recurenta-creditoare va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata-debitoare, reprezentând onorariu avocat, în temeiul art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către creditoarea SC SA, cu sediul social în B, sector 1, str. - nr. 44, bloc 11B,. 2,. 35, împotriva sentinței comerciale nr. 100/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă la 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - dr. - -
Grefier,
- -
Red.RD/01.10.2008
Tehno:MD/3 ex./02.10.2008
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Valentina Vrabie, Sarmisegetuza Tulbure
