Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 629/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 629
Ședința publică din 28 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței civile nr. 2448 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentată prin lichidator judiciar Expert
La apelul nominal se prezintă, pentru lichidatorul judiciar al debitoarei intimate EXPERT A, lipsă fiind creditoarele recurente.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul lichidatorului judiciar arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Reprezentantul lichidatorului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, menținerea hotărârii recurate, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă în dosarul de fond (filele 4241-4242), fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2448 din 3 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada respins obiecțiunile formulate de creditoarea la Raportul final privind principalele operațiuni în procedura lichidării judiciare a creditoarei A, întocmit de lichidatorul judiciar Expert
A aprobat Raportul final și a admis cererea lichidatorului judiciar în sensul că a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, înregistrată la. de pe lângă Tribunalul Arad și radierea ei din Registrul Comerțului.
A descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui.
A dispus notificarea sentinței, debitoarei, creditorilor, a Județului A și de pe lângă Tribunalul Arad și publicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin cererea înregistrată la ribunalul Arad la data de 20 martie 2000, creditorul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat declanșarea procedurii insolvenței față de debitoarea SA.
Prin sentința civilă nr. 105 din 8 februarie 2001, fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea, Expert fiind desemnat administrator judiciar al debitoarei.
Prin încheierea nr. 352 din 26.04.2001 judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar Expert.
Prin cererea înregistrată în ședința publică din 29 septembrie 2008, lichidatorul judiciar Expert a depus la dosarul cauzei Raportul final privind principalele operațiuni în procedura lichidării judiciare a debitoarei și a solicitat închiderea procedurii falimentului acesteia, în condițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că toate operațiunile lichidării s-au încheiat, în sensul că toate bunurile debitoarei au fost vândute și sumele obținute distribuite creditorilor în baza unor planuri de distribuție aprobate de judecătorul sindic, ultimul plan de distribuție fiind depus la dosarul instanței și aprobat la termenul de judecată din 22 aprilie 2008.
De asemenea, au fost predate arhivele debitoarei, o parte Direcției Județene Aa A rhivelor Naționale, iar o parte unor operatori autorizați pentru ținerea în continuare a acestora.
În data de 29 septembrie 2008, Raportul final a fost afișat la ușa Tribunalului Arad, iar lichidatorul judiciar a comunicat copii după acesta celor 47 de creditori.
Totodată, în data de 10 octombrie 2008, creditoarea a formulat obiecțiuni la raportul final, prin care a solicitat judecătorului sindic să îl restituie lichidatorului judiciar, în vederea refacerii lui, în sensul continuării procedurii de lichidarea debitoarei SA, până la recuperarea totală a sumelor datorate de acesta.
În motivarea obiecțiunilor creditoarea a arătat că deși au fost vândute toate bunurile societății și sumele obținute distribuite creditorilor, Raportul final a fost formulat prematur, având în vedere că în el nu se specifică cauzele și împrejurările care au determinat intrarea debitoarei în insolvență și nici nu se arată dacă se impune sau nu formularea de cereri pentru atragerea răspunderii foștilor administratori, conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și că lichidatorul judiciar nu a convocat Comitetul creditorilor pentru a analiza oportunitatea formulării unor astfel de cereri. Raportul final a fost formulat deși lichidatorul judiciar nu a întocmit un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au determinat intrarea societății în insolvență, conform art. 20 alin. 1 lit. b și art. 25 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, în care să se menționeze persoanele din conducerea debitoarei din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la CAS, de la care a preluat creanța neachitată.
Prin întâmpinarea formulată, lichidatorul judiciar Expert a solicitat respingerea obiecțiunilor formulate de creditoarea B, cu motivarea că Raportul privind cauzele care au condus la insolvență debitoarei a fost depus la dosarul cauzei în ședința publică din 14 februarie 2002. la pagina 15, Capitolul 2.1.5 din Raport, menționându-se că din datele culese până la depunerea Raportului nu s-au putut stabili împrejurări sau situații care să justifice atragerea răspunderii unor membrii ai conducerii debitoarei, iar la pagina 17, Capitolul 2.1.6 - Răspunderea acționarilor, s-a menționat, în schimb, că nu poate fi negată răspunderea (antecesoarea creditoarei) care la data de 8 februarie 1999, cunoscând starea de insolvență notorie a debitoarei și nereușita planurilor de restructurarea propuse pe linie administrativă, a cerut totuși Ministerul Economiei și Finanțelor să renunțe la cerere introductivă inițial depusă, întrucât societatea debitoare se găsea într-un stadiu avansat al privatizării.
S-a arătat că în urma acestei cereri, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost de acord cu amânarea cererii introductive cu 6 luni.
Din examinarea obiecțiunile formulate de creditoarea la Raportul final al lichidatorului judiciar și cererea acestuia din urmă cu privire la aprobarea Raportului și închiderea procedurii falimentului debitoarei, instanța a reținut în fapt următoarele:
Obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS sunt neîntemeiate. Contrar susținerilor creditoarei, lichidatorul judiciar a întocmit și a depus la dosarul cauzei, în ședința publică din 14 februarie 2002, Raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat intrarea societății în stare de insolvență, întocmit în condițiile Legii nr. 64/1995, în baza căreia a fost deschisă procedura și s-au desfășurat o parte din operațiunile falimentului debitoarei.
S-a menționat că în obiecțiuni, creditoarea nu a indicat în concret fapte dintre cele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, sau din fosta lege a insolvenței, săvârșite de organele de conducere sau supraveghere ale debitoarei care să fi putut constitui motive pentru promovarea unor acțiuni în atragerea răspunderii, acțiuni pe care le putea promova și ea, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, în baza art. 129 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 instanța a respins obiecțiunile creditoarei și a aprobat Raportul final privind principalele operațiuni în procedura lichidării judiciare a creditoarei A, având în vedere că toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite, dovada plăților fiind făcută potrivit înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În conformitate cu art. 132 alin. 2, instanța a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea ei din Registrul Comerțului de la. de pe lângă Tribunalul Arad.
De asemenea, în conformitate cu art. 136 din lege, judecătorul sindic a dispus descărcarea de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, a lichidatorului judiciar, precum și notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, a Județului A și de pe lângă Tribunalul Arad și publicarea ei în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, au declarat recurs creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -
Prin recursul formulat creditoarea recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Aas olicitat admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul continuării procedurii insolvenței, cu motivarea că prin sentința comercială nr. 2448/03.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada dispus închiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat că potrivit art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006: "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
Având în vedere conținutul dispozițiilor exprese arătate, creditoarea recurentă consideră că nu se află în situația prevăzută de lege, care ar justifica închiderea procedurii de lichidare.
De asemenea, recurenta consideră că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul A, pentru a se putea proceda la recuperarea totală a sumelor datorate de către debitoare. În acest sens, s-a solicitat instanței de recurs să aibă în vedere faptul că lichidatorul judiciar nu a procedat la formularea de cereri pentru atragerea răspunderii foștilor administratori, respectiv a organelor de conducere fie sub incidența Legii nr. 64/1995, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
Având în vedere faptul că instanța a dispus închiderea procedurii falimentului conform art. 132 din Legea nr. 85/2006, se consideră de către recurentă că nu sunt incidente în cauză prevederile acestui articol.
În drept, creditoarea recurentă a invocat dispozițiile art. 132 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Bas olicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor sale și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care le are de achitat creditorilor.
În motivare, creditoarea recurentă arată că instanța de fond a respins obiecțiunile sale formulate împotriva raportului final, reținându-se faptul că în raportul privind cauzele care au dus la situația de insolvență, formulat de lichidator și depus la dosarul cauzei în anul 2002, nu s-au putut stabili eventualii răspunzători care, prin fapte culpabile, au generat starea de insolvență.
De asemenea, recurenta arată că în opinia sa, pornind de la însuși izvorul creanței, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS A, se constată că o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 reprezintă de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS.
S-a susținut că lichidatorul judiciar avea datoria de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, pornind chiar de la aspectul prezentat.
Creditoarea recurentă consideră că, lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006, deoarece aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art.25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Creditoarea recurentă mai arată că Statul Român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
În drept, creditoarea recurentă a invocat dispozițiile art. 304 pct.9 coroborate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, cu privire la recurs, precum și dispozițiile art. 2, art.5 alin.1, art. 136, art. 138 art. 140, precum și art. 142 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță, judecător sindic a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoarea, în baza dispozițiilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței cât și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
nefondate susținerile creditoarei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, în sensul că în speță nu ne aflăm în situația prevăzută de art. 132 alin. 2 din lege care ar justifica închiderea procedurii de faliment.
Astfel, prin hotărârea recurată prima instanță - judecător sindic a aprobat Raportul întocmit de către lichidatorul judiciar Expert A, având în vedere că toate operațiunile lichidării s-au încheiat, respectiv toate bunurile debitoarei au fost vândute și sumele obținute au fost distribuite către creditori în baza unor planuri de distribuție aprobate de către judecătorul sindic.
Din înscrisurile de la dosar, rezultă că lichidatorul judiciar Expert a făcut demersurile necesare identificării bunurilor mobile aflate în patrimoniul debitoarei, luând măsurile specificate în Rapoartele de activitate întocmite.
Toate operațiunile lichidării au fost consemnate în documentele întocmite de către lichidator care au fost depuse la dosarul instanței pe tot parcursul procedurii față de debitoare.
În ceea ce privește neformularea de către lichidatorul judiciar a unei cereri privind atragerea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei, se reține că recurenta A avea posibilitatea să procedeze în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, în sensul de a solicita să fie autorizată să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, autorizare care nu a fost însă cerută de către creditoare.
Față de cele reținute în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea a jud. A împotriva sentinței civile nr. 2448 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
În ceea ce privește recursul declarat de B se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță - judecător sindic a respins obiecțiunile formulate de creditoarea B la Raportul privind principalele operațiuni în procedura lichidării judiciare a debitoarei.
Se reține că lichidatorul judiciar a întocmit și depus la dosar în ședința publică din data de 14 februarie 2002, Raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
În raportul întocmit s-a menționat că nu s-au identificat împrejurări sau situații care să justifice atragerea răspunderii unor membri ai conducerii debitoarei.
Ca și în cazul recurentei a jud. A, creditoarea B avea posibilitatea de a solicita în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 autorizarea în vederea introducerii acțiunii prevăzută la alin. 1 al art. 138, cerere care însă nu a fost formulată nici de această creditoare.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea B împotriva sentinței civile nr. 2448 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței civile nr. 2448 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /27.05.2009
Dact. /27.05.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător-sindic - G
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
