Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALA, MARITIMĂ ȘI FLUVIALA
DECIZIA NR.63/
Ședința publica din data de 28.01.2009
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
Judecător: dr.- -
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-creditoare B, cu sediul în B,--11, împotriva sentinței comerciale nr.823/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata-debitoare T, cu sediul în mun.T,- jud.G și prin lichidator judiciar G, cu sediul în G,- și intimații-pârâți, cu sediul în mun.T,-, -.5,.1 și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, cu sediul în G,-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxelor judiciare și că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin decizia nr.500/2008 Curtea de APEL GALAȚIa admis recursul declarat de creditoarea B împotriva sentinței comerciale nr. 343/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în contradictoriu cu intimații - SRL T și T și a dispus casarea sentinței comerciale nr.343/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că creditoarea a depus cererea privind antrenarea răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator în termen legal conform art.104 Cod pr.civ. însă a fost primită după pronunțare și nu a fost soluționată ceea ce echivalează conform art.129 Cod pr.civ. cu soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului.
Ori judecătorii au obligația de a soluționa toate cererile cu care au fost investiți inclusiv cererea în antrenarea răspunderii patrimoniale nesoluționată în speța de față.
Prin sentința comercială nr.823/2008 pronunțată de Tribunalul Galați în rejudecare a fost respinsă ca nefondată cererea de antrenare a răspunderii administratorului.
A fost admis raportul final întocmit de administratorul judiciar Gradual G în calitate de lichidator al debitoarei - SRL aflată în procedura de faliment.
S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - SRL G și radierea acesteia din registrul comerțului.
Sentința de închidere a procedurii falimentului debitoarei a fost notificată G și de pe lângă Tribunalul Galați pentru efectuarea mențiunilor și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
A fost aprobat decontul de cheltuieli și s-a dispus plata către lichidator a sumei de 1344,62 lei onorariu și cheltuieli de procedură.
S-a reținut că judecătorul sindic a autorizat B să introducă cererea de antrenare răspundere patrimonială a administratorului.
Bas olicitat ca în conformitate cu art.138 lit. C, e și f din Legea 85/2006 antrenarea răspunderii administratorului care a dispus un interes personal unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăți.
Considerând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 138 lit.c din Legea 85/2006.
De asemenea a considerat că a săvârșit și faptele menționate prin conținutul art.138 lit.d și 138 lit.f prin aceea că neplătind la termen contribuția de asigurări de sănătate și folosind sumele de bani pentru susținerea activității curente a deturnat și a ascuns o parte din activul societății și a motivat că sumele în discuție au fost utilizate în alte scopuri, determinând majorarea debitelor debitoarei și a contribuit la apariția insuficienței sumelor bănești disponibile prejudiciind creditorul.
Instanța în raport cu conținutul probelor administrate în cauză a considerat că nici una din faptele menționate nu există în cauza de față.
Referitor la art.138 lit.c din Legea 85/2006 s-a considerat că B nu a făcut dovada că administratorul societății a dispus în interes personal continuarea activității societății, ceea ce a condus în mod vădit la încetarea de plăți.
În cauză nu s-a probat că administratorul ar fi avut o strategie neviabilă prin demararea de activități comerciale riscante care au adus insolvența debitorului.
S-a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.138 lit. e din Legea 85/2006 întrucât prin faptul că în cauză nu s-a probat că administratorul a schimbat destinația unor bunuri care au aparținut debitoarei și nici că a mărit pasivul prin prezentarea unor obligații patrimoniale fictive.
Deturnarea unei plăți din activul societății constă în schimbarea destinației unor bunuri ce aparțin societății ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Cererea de antrenare răspundere patrimonială, conform art.138 lit.f din Legea 85/2006 a fost respinsă considerându-se că nu s-a stabilit vinovăția administratorului, în speța reaua credință, nefăcându-se dovada laturii subiective și anume aceea a folosirii mijloacelor încetării de plăți.
În cauza s-a considerat că nu s-a probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind răspunderea delictuală conform art.998-999 cod civil pentru niciuna din faptele pentru care s- cerut antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului administrator, starea de insolvență nefiind consecința directă și necesară a faptelor săvârșite de fostul administrator a determinat respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a acestuia.
Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs B criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente.
Soluția pronunțată nu este suficient motivată pentru a crea convingerea legalității și temeiniciei referitor la toate aspectele pe care le-a invocat recurenta.
. de a motiva hotărârea convingător și pertinent reprezintă pentru părți o garanție în respectarea drepturilor procesuale pe care le au acestea.
Prin neplata la termen a contribuției la Fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea sumelor de bani pentru susținerea activității curente a societății administratorii se fac vinovați de deturnarea sau ascunderea unei plăți din activul persoanei juridice, fapta prevăzută de art.138 lit.e din Legea 85/2006.
Fapta ilicită prevăzută de art. 138 lit.f din Lege a fost comisă prin nevirarea de către organele de conducere către a sumelor de bani reprezentând contribuția personală a salariaților debitoarei persoană juridică. Aceste sume au fost reținute din salariile asiguraților însă nu li s-a dat destinația legală fiind prejudiciată recurenta.
Au fost folosite în alte scopuri ceea ce semnifică înțelegerea de mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri bănești în scopul întârzierii încetării de plăți.
Prin schimbarea destinației sumelor de bani constată că s-a probat săvârșirea faptei prev. de art.138 lit.f din Legea 85/2006 ceea ce instanța nu a reținut.
Consideră că neplata la termen a contribuției la Fondul Național unic de asigurări de sănătate și folosirea banilor pentru activități curente s-a făcut cu bună știință, urmărindu-se ascunderea faptului că societatea este în încetare de plăți.
În cauză s-a probat că nu a fost ținută evidența contabilă conform legii 82/1991 - Legea contabilității, tocmai pentru a nu se putea descoperi încetarea de plăți și situația critică în care se află debitoarea.
În fine a constatat că în cauză nu au fost aplicate corect regulile răspunderii instituite de disp.art.138 din Legea - și nu au fost interpretate potrivit scopului urmărit de legiuitor, ceea ce impune admiterea cererii privind răspunderea patrimonială a fostei conduceri a debitoarei.
Recursul de față privit prin prisma motivelor invocate și conținutului probelor administrate și interpretate corect de către instanța de fond, este nefondat.
În cuprinsul raportului final întocmit de administratorul judiciar Gradual s-a precizat că societatea debitoare nu funcționează la sediul social și nu au fost identificate bunuri și nici disponibilități bănești în averea acesteia care să poată fi folosite la acoperirea pasivului exigibil.
Se menționează că debitoarea nu mai are și alte datorii în afară de care este mică și nu înțelege de ce fostul administrator nu procedat la încetarea legală a activității societății falite.
Gradual a arătat că nu poate stabili care au fost cauzele intrării debitoarei în insolvență și nici dacă această datorie reprezintă un prejudiciu adus societății de către fostul administrator de natură a determina insolvența.
Consideră că nedepunerea de către acesta a situației financiare nu reprezintă o faptă care prin ea însăși poate fi considerată cauzatoare de insolvență imputabilă fostului administrator și ca urmare nu înțelege să formuleze cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a acestuia.
Raportul final a fost aprobat și procedura a fost închisă în temeiul art.131 din Legea 85/2006.
Prin cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de împotriva fostului administrator al societății debitoare aceasta consideră fără să dovedească sau să indice probe pertinente că fostul administrator al societății debitoare a comis faptele prevăzute în disp.art.138 lit.c,e,f din Legea 85/2006 și solicită antrenarea răspunderii patrimoniale.
Instanța de fond folosind o motivare clară, juridică și exhaustivă a reținut în raport cu probele dosarului că în cauză nu rezultă combaterea faptelor menționate de art. 138 lit.c din Legea 85/2006 întrucât nu s-a probat că fostul administrator a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei care conducea în mod vădit societatea la încetare de plăți.
Societatea nu a avut o strategie neviabilă prin derulare de activități comerciale riscante care au adus la insolvența acesteia ci nu a făcut față concurenței existente pe piață ceea ce nu se încadrează în disp.art.138 lit.c,e,f din Legea 85/2006.
Probele administrate în cauză nu confirmă că fostul administrator ar fi schimbat destinația unor bunuri care au aparținut debitoarei și nici că a mărit pasivul prin prezentarea unor obligații patrimoniale fictive.
În cauză destinația bunurilor societății nu a fost stabilită și nici nu s-a deturnat activul acesteia pentru a reține ca neîndeplinite disp.art.138 lit.e din Legea 85/2006.
în conducerea unei societăți comerciale în condițiile în care nu s-a probat vinovăția administratorului ori reaua credință, și nici nu au fost folosite mijloace unitare în scopul întârzierii procesului de încetare de plăți nu se încadrează în disp.art.138 lit.f din Legea 95/2006.
Niciuna din faptele menționate în cuprinsul art.138 din Legea 85/2006 nu se regăsesc în speța de față așa cum motivat și convingător a reținut instanța de fond.
În cauză nefiind reținute cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale conform art.998-999 Cod civil s-a considerat corect că nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a fostului administrator.
Rezultă că în cauză niciunul din motivele de recurs nu au fost dovedite urmând a fi respinse conform art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea B, cu sediul în B,--11, împotriva sentinței comerciale nr.823/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure
- - - - dr.- -
GREFIER,
- -
Fond:
Red.
Tehnored:
24.02.2009/2 ex.
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Valentina Vrabie, Sarmisegetuza Tulbure
