Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 635/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr.635/
Ședința publică de la 08 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 629/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, - 2 SRL B, BANK G, - SRL G prin lichidator judiciar & C și DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, cauza având ca obiect procedura insolvenței - atragere răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, iar prin motivele de recurs recurenta a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă.
După verificare, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 629/17.06.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - " " SRL în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
S-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.135 și art. 136 din Lege.
S-a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune, ca fiind nefondată.
S-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS, ca fiind nefondate.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar a depus raportul final prin care a solicitat închiderea procedurii insolvenței, iar prin concluziile la raportul final a arătat că nu înțelege să formuleze cerere de antrenare răspundere patrimonială față de fosta conducere a debitoarei.
Judecătorul sindic a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 3 din Lege, deoarece lichidatorul judiciar a menționat expres că nu înțelege să formuleze cerere de antrenare răspundere.
Ținând seama de conținutul raportului final depus de lichidatorul judiciar, în temeiul art. 131 din Lege, a dispus închiderea procedurii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs creditoarea AVAS, înregistrat sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Urmare a comunicării raportului final instituția creditoare AVAS a formulat obiecțiuni considerând că nu sunt îndeplinite în totalitate condițiile impuse de legiuitor prin prisma dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006.
Arată că în cuprinsul obiecțiunilor formulate AVAS a solicitat să se constate prematur închisă procedura falimentului, cu obligarea lichidatorului, în conformitate cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006 la întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți.
Lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la.
Simplele afirmații ale lichidatorului judiciar referitoare la faptul că fosta conducere a debitoarei a comis sau nu a comis una dintre faptele prevăzute de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, fără a fi însoțite de o analiză complexă și pertinentă activității debitoarei și a cauzelor care au generat încetarea de plăți, nu pot constitui raportul "amănunțit" prevăzut de lege.
Totodată, în cuprinsul acelorași obiecțiuni, AVAS Bas olicitat instanței să autorizeze creditorii ca în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 să promoveze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a debitoarei, având în vedere că în sarcina fostei conduceri au fost identificate fapte care fac incidente prevederile legale anterior menționate.
Deoarece lichidatorul a omis să acționeze în instanță persoanele care se fac vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, a solicitat autorizarea din partea instanței de judecată de a se permite creditorilor să formuleze cererea întemeiată pe prevederile art. 138 din Lege. Legiuitorul a stabilit expres ceastă posibilitate, în sensul de a se permite oricărui creditor, cu autorizarea judecătorului sindic, să solicite angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, tocmai pentru a nu se omite parcurgerea unei etape importante în lichidarea judiciară a debitorilor supuși dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
Modificarea adusă de Legea nr. 85/2006 nu presupune o limitare a drepturilor creditorilor de a formula cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138, știut fiind faptul că practica a demonstrat imposibilitatea în unele cazuri de a putea fi constituit un comitet al creditorilor, nefiind înregistrați un număr suficient de mare de creditori.
Dacă s-ar consacra această opinie s-ar crea un precedent periculos, în sensul că s-ar crea un dezechilibru între debitorii supuși unei proceduri de lichidare judiciară, cei cu un număr mai mic de creditori înscriși la masa credală fiind favorizați prin imposibilitatea formulării unei cereri împotriva organelor de conducere statutare, în lipsa unui comitet al creditorilor.
Recurenta creditoare consideră că singura condiție înainte de a se formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale privește autorizarea, din partea judecătorului sindic, a creditorilor să o formuleze, în lipsa demersurilor întreprinse în acest sens de lichidatorul judiciar.
Prin neparcurgerea acestei etape esențiale în cadrul unei lichidări judiciare au fost grav prejudiciate drepturile și interesele creditorilor.
Creditoarea a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către Tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, privind ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți.
Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii neputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată.
Faptul că nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate între activitatea administratorului și starea de insolvență nu este relevant în cauză, atâta timp cât legea nu face referire expresă la aceasta.
Față de motivele arătate a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul de a se respinge cererea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului și admiterea cererii AVAS de a fi autorizată să formuleze cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a societății aflate în faliment.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, art. 3041Cod procedură civilă, art. 131 și art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
S-au citat legal părțile implicate în procedură.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Conform dispozițiile art. 138 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/2006, pe baza raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți, raport care conține și informații privind eventuala răspundere a oricărei persoane menționate de lege, judecătorul-sindic poate fi sesizat de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar și, în subsidiar, de comitetul creditorilor.
Din reglementarea prevăzută de art. 138 din Lege rezultă că sfera persoanelor abilitate să învestească judecătorul-sindic cu o cerere în antrenare răspundere este limitată la administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar și la comitetul creditorilor, în cazul în care sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de alin. 3 al art. 138 din Lege.
Astfel, nu orice creditor poate formula o cerere față de limitarea impusă de textul art. 138 alin. 1 și 3 din Lege.
În cauză, recurenta-creditoare AVAS nu face parte din compunerea comitetului creditorilor. La solicitarea AVAS, lichidatorul judiciar a convocat comitetul creditorilor compus din Administrația Finanțelor Publice, - " 2" SRL, Bank G, Consiliul Local în vederea discutării aspectelor legate de incidența aplicării dispozițiilor art. 138 din Lege. Comitetul creditorilor, în acord cu punctul de vedere exprimat de lichidatorul judiciar, a apreciat că în cauză nu este necesar a se declanșa procedura pentru promovarea cererii de antrenare răspundere patrimonială.
Cu toate acestea, creditoarea AVAS a formulat cerere pentru autorizarea comitetului creditorilor să introducă acțiunea prevăzută la art. 138 alin. 2 din Lege.
Cum legiuitorul a stabilit în mod expres că, în afara lichidatorului judiciar, acțiunea în angajarea răspunderii patrimoniale poate fi promovată doar de către comitetul creditorilor, în absența acestui participant la procedură, se poate considera că doar adunarea creditorilor poate iniția acest demers.
În cauză cererea unui singur creditor pentru autorizarea promovării cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Lege nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 138 alin.3 din Lege, fiind făcută de o persoană căreia legea nu îi conferă legitimare procesuală activă.
Respingerea cererii în aceste condiții nu constituie o limitare a dreptului creditorilor de a promova acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Lege ci respectă textul Legii, instituit cu scopul de a asigura atât celeritatea procedurii cât și creșterea transparenței acesteia prin extinderea rolului și atribuțiilor ce revin adunării creditorilor cât și comitetului creditorilor.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond sub aspectul soluționării cererii de autorizare a creditoarei AVAS, în vederea promovării cererii în antrenare răspundere patrimonială va fi menținută chiar dacă a fost necesară complinirea motivării.
Criticile recurentei-creditoare referitoare la conținutul raportului final sunt neîntemeiate. Din economia legii nu rezultă că raportul final ar trebui să aibă o anumită structură sau că ar trebui să conțină o sinteză a procedurii în ansamblul său.
De altfel, pe parcursul derulării procedurii, la fiecare termen de continuare a procedurii, administratorul sau după caz, lichidatorul judiciar prezintă un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit Atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii. De asemenea, nu este obligatorie menționarea în raportul final a cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitorului și nici a persoanelor responsabile în condițiile art. 138 din Lege.
Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul este obligat să întocmească un astfel de raport în termenul stabilit de judecătorul-sindic dar nu mai mult de 60 de zile de la desemnarea sa (art. 20 lit. b și art. 25 lit. b din Legea nr. 85/2006).
Creditorii au posibilitatea să conteste rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 iar în condițiile în care nu au exercitat calea de atac prevăzută de lege, nu pot cere ca raportul final să cuprindă informații care au fost prezentate în rapoartele întocmite pe parcursul desfășurării procedurii.
Nici motivul de recurs referitor la împrejurarea că judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile instituite de dispozițiile art. 138 și urm. nu este întemeiat.
Aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 2 din Lege de către judecătorul-sindic presupune ca o condiție prealabilă învestirea judecătorului-sindic cu o cerere în condițiile art. 138 alin. 1 și 3 din Lege.
În cauză judecătorul-sindic nu a fost învestit în condițiile art. 138 cu o atare cerere, situație în care criticile recurentei -creditoare referitoare la greșita aplicare a art. 138 din Lege și la existența condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere nu au legătură cu hotărârea ce face obiectul cererii de recurs.
Față de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 629/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, dr. - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno: 3 ex./03.10.2008
Fond:
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Valentina Vrabie, Sarmisegetuza Tulbure
