Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 644/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 644/
Ședința publică din data de 15 septembrie 2007
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 820/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - CASA DE SRL L prin lichidator judiciar MANAGEMENT, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 25.08.2008, adresa nr. C 13549/2008 emisă de către ORC T, prin care se arată că societatea debitoare a fost radiată din registru la data de 06.06.2008, urmare a celor dispuse prin sentința nr. 820/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, adresa fiind însoțită de copia sentinței la care se face referire; iar la data de 04.09.2008 s-au depus concluzii scrise de către lichidatorul debitoarei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 820/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS cu privire la raportul prin care s-a propus închiderea procedurii; s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - de SRL și radierea acesteia din registrul comerțului, fiind descărcat lichidatorul judiciar IT Management de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea nr. 467 din data de 13.09.2007, iar în cauză au fost întocmite și comunicate notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței; de asemenea a fost întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe. La data de 01.02.2008 lichidatorul judiciar IT Management, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - de SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului și neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare, iar împotriva raportului prin care se propune închiderea procedurii a formulat obiecțiuni creditoarea AVAS. Această creditoare a solicitat continuarea procedurii pentru ca lichidatorul, conform art. 138 alin. 1 din Lg.85/2006 să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele care au cauzat insolvența debitoarei, iar în cazul în care lichidatorul nu apelează la prerogativa conferită de textul de lege arătat, creditoarea a solicitat judecătorului sindic să autorizeze creditorul să formuleze această cerere.
Față de aceste obiecțiuni, Tribunalul Timiș prin judecător sindic a constatat că ele sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, în cauză s-au finalizat toate demersurile procedurale prevăzute de legea insolvenței, debitoarea nu deține în averea sa bunuri care să poată fi valorificate pentru acoperirea cheltuielilor ce se efectuează și a creanțelor, iar pe de altă parte, lichidatorul nu a omis (pentru a fi aplicabile dispozițiile alin. 3 al art. 138) să indice persoanele ce ar putea răspunde patrimonial pentru modul în care au condus societatea, ci dimpotrivă a arătat că nu se poate reține în conduita acestora vreuna din faptele prevăzute de lege, de natură să ducă la atragerea răspunderii patrimoniale în condițiile art. 138. În plus, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului social se impune îndeplinirea condițiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și culpa. Creditorul trebuie să facă dovada că administratorul social a fost culpă de a nu fi folosit mijloacele adecvate și nu a desfășurat o activitate diligentă pentru realizarea scopului societății. Faptul că notificările trimise de lichidator administratorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire i-au fost returnate, nu poate conduce la prezumția ca a fost ținută o contabilitate fictivă, că acesta a făcut să dispară unele documente contabile sau că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, prima instanță apreciind că suma pe care debitoarea o datorează către AVAS T nu denotă că neregulile au fost provocate cu vreo intenție de a eluda obligațiile fiscale, motiv pentru care a respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS cu privire la raportul final de activitate.
Tribunalul Timiș constatând incidente în cauză dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006 și văzând că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare, a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare, creditoarea recurenta a invocat faptul că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, respectiv când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de proceură prevăzute sub sancțiunea nulității (art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă), când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă); când judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
AVAS consideră că judecătorul sindic a analizat eronat cererea sa, prin care a solicitat ca în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, să autorizeze creditorii să formuleze o asemenea cerere, întrucât în speță nu s-a putut constitui Comitetul creditorilor, existând doar 2 creditori. Apreciază că cererea sa este legală și conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006, legea dând posibilitatea ca în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, Comitetul creditorilor să o formuleze, cu autorizarea judecătorului sindic. Consideră că această cerere este premergătoare cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, prevăzută de Legea 85/2006 și nu are legătură cu fondul dreptului.
Astfel, creditoarea consideră că judecătorul sindic a fost investit cu o cerere premergătoare cererii prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, care nu are legătură cu fondul, fiind o etapă procesuală, impusă de Legea 85/2006, pe care judecătorul sindic și lichidatorul judiciar erau obligați să îi dea curs, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 138 alin. 3, teza finală, respectiv "dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie". Se susține că răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie, având în vedere că prin închiderea procedurii falimentului debitoarei, nu mai există nici o posibilitate reală de angajare a răspunderii patrimoniale.
Lichidatorul a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu motivarea că împotriva tabelului de creanțe nu a fost formulată nicio contestație, astfel că a procedat la definitivarea acestuia. Arată că nu a intrat în posesia documentelor contabile, deși societatea debitoare a fost notificată atât la sediu, cât și la domiciliul administratorilor săi, notificările fiind returnate.
Lichidatorul judiciar IT Management arată că nu a identificat nici un fel de bun în patrimoniul societății falite, că a notificat creditorii pentru avansarea fondurilor necesare continuării procedurii insolvenței conform art. 131 din Legea 85/2006, precum și intenția de închidere a procedurii în cazul în care creditorii nu își vor exprima opinia până la data de 06.02.2008. Față de acestea, luând în considerare și faptul că în speță creditorii nu au prezentat nicio dovadă că societatea ar deține bunuri în patrimoniu, lichidatorul a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 131 din Legea 85/2006.
Cu privire la aplicarea prevederilor art. 138 din Legea 85/2006, lichidatorul consideră că nu se impune atragerea răspunderii administratorilor societății falite întrucât nu a identificat fapte de natura celor prevăzute de lege în acest sens. Raportat la art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, invocat în speță de catre recurentă, arată că doar Comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută de alin. 1, în speță nefiind sub incidența acestui text legal, întrucât lichidatorul a specificat în curpinsul raportului că nu înțelege să formuleze acțiunea.
IT Management consideră că recurenta este lipsită de calitate procesuală activă în acest sens, că aceasta nu indică nicio dovadă din care să rezulte săvârșirea de catre membri organelor de conducere a faptelor prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006. Consideră că nu se poate susține că nepredarea actelor contabile catre lichidator echivalează cu aplicarea art. 138 lit. c față de administratorii debitoarei, deoarece nu se poate susține îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale față de aceste persoane. Arată că în speță recurenta creditoare nu înțelege să avanseze cheltuielile necesare continuării procedurii, astfel că nu se justifică costuri suplimentare din fondul de lichidare pentru continuarea procedurii. Mai consideră că art. 129 din Legea 85/2006 este aplicabil numai în cazul închiderii procedurii insolvenței în temeiul art. 132 din lege, adică după distribuirea de sume din cadrul lichidării, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, conform dispozițiilor art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Dar, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Cum, în speță nu există o astfel de autorizare iar creditoarea nu poate formula in mume propriu o astfel de cerere, Curtea reține lipsa calității procesuale active în promovarea prezentului recurs, indiferent fiind faptul că a formulat obiecțiuni, în dosarul de fond și că, în recursul de față criticile par a fi îndreptate împotriva soluției prin care acestea au fost respinse.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței ți că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 820/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./03.10.2008
Dact./03.10.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
