Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 647/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 647/COM
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurentul pârât -, domiciliat în C,-, împotrivaSentinței civile nr. 6442/com/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR INSOLVENȚĂ, cu sediul în C,-, intimata creditoare - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, str. -.-, nr. 18, intimatul pârât -, domiciliat în comuna, sat, județul P, intimatul chemat în garanție -, domiciliat în C,-,.7 și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurent av. în baza delegației de substituire nr. 5/2008 dată de avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârât este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform chitanței nr. -/17.06.2008 depusă la dosar, timbru judiciar de 0,15 lei.
Pentru recurentul pârât av. depune la dosar un set de înscrisuri, reprezentând extrase de cont. Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat con stată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurentul pârât av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii cererii formulată de creditoare.
Susține motivele de recurs arătând în esență că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 138 alin.1 lit.d din Legea nr. 85/2006. Nu s-a probat că, în calitatea sa de administrator la SC SRL a ținut o contabilitate fictivă, că a făcut să dispară unele documente contabile sau că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Simplul fapt de a nu fi depus bilanțurile contabile și celelalte situații financiare periodice nu conduce automat la atragerea răspunderii administratorului la plata pasivului societății, în situația în care nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Reclamanta nu a făcut dovada raportului de cauzalitate între fapta sa și prejudiciul cauzat. Singura probă solicitată de reclamantă în dovedirea faptelor prevăzute de art. 138 lit."a","d", o constituie raportul final întocmit de lichidatorul judiciar. Din raportul final rezultă că suma de 580.000.000 rol a fost împrumutată de către SC SRL în perioada în care administratori erau, și. Nu rezultă din nici un act că acest împrumut a existat în realitate, nu a fost identificată cu certitudine persoana care a efectuat împrumutul și momentul ridicării banilor.
Mai mult arată că din extrasele de cont rezultă că toți administratorii au extras sume destul de mari de bani.
Față de motivele expuse pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față:
În cadrul procedurii insolvenței deschisă față de debitoarea SC" "SRL reclamanta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Cac hemat în judecată pe pârâții, și solicitând antrenarea răspunderii patrimoniale a acestora, în calitate de administratori ai debitoarei.
În motivarea acțiunii, reclamanta creditoare a susținut, în esență că sunt incidente prevederile art.138 lit.a, c, d și e din Legea nr.85/2006.
Ca urmare a notificărilor comunicate de lichidatorul judiciar, administratorii aveau obligația de a depune documentele și informațiile prevăzute de lege, respectiv bilanțul, copiile registrelor contabile curente, lista completă a tuturor bunurilor, lista creditorilor cu indicarea sediilor lor și a felului creanțelor.
Întrucât lichidatorul nu a intrat în posesia actelor și documentelor contabile ale societății, s-a aflat în imposibilitate de a verifica sau reface evidența contabilă, pe perioada celor trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Pârâții au încălcat prevederile Legii nr.82/1991 și ale Legii nr.31/1990 republicată.
Pârâții au ridicat, cu titlu de împrumut, suma de 580.000.000 lei, utilizând astfel, în interes personal, bunurile debitoarei și împiedicând achitarea furnizorilor.
Deși societatea debitoare acumulase datorii, pârâții au continuat activitatea, ajungându-se astfel la starea de încetare de plăți.
La data de 20.04.2006, reclamanta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Caî nvederat instanței că înțelege să cheme în judecată numai pe pârâții și, iar la data de 10.05.2006, aceasta a formulat precizări asupra acțiunii, din perspectiva întrunirii condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale a pârâților administratori.
Pe calea întâmpinării, pârâtul a învederat că a fost administrator al SC" "SRL, până la data de 09.10.2002 când, alături de, a cesionat părțile sociale către, care a devenit unic asociat și administrator.
Imediat după încheierea actului de cesiune, sarcina depunerii acestuia la Registrul Comerțului revenea pârâtului, care a intrat în posesia întregii arhive a societății.
Pârâtul a efectuat demersurile necesare înscrierii mențiunilor, în baza Actului adițional din 09.10.2002 abia la 12.02.2003.
A apreciat pârâtul că nu a mai fost administrator de fapt al debitoarei din 09.10.2002 și, de drept, din 12.02.2003.
Nu rezultă din raportul lichidatorului judiciar că, în perioada martie 2002-octombrie 2002, s-ar fi produs prin faptele sale un prejudiciu în dauna societății sau a creditorilor. Dimpotrivă, practicianul a arătat că în perioada 2002-2003 debitoarea a realizat profit și că împrumutul în valoare de 580.000.000 lei s-a contractat în anul 2004.
A mai susținut pârâtul că din actele dosarului, nu se poate desprinde concluzia că starea de insolvență a fost contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-a exercitat mandatul.
În dovedirea susținerilor sale, pârâtul a propus proba cu înscrisuri.
La data de 22.01.2007, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a lui arătând că, potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, răspunderea administratorilor este solidară.
Pârâtul și chematul în garanție nu au formulat întâmpinare și nici nu au arătat în instanță excepțiile, dovezile și toate mijloacele lor de apărare.
Prin Sentința civilă nr. 6442/com/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de reclamanta creditoare în contradictoriu cu pârâtul și a dispus ca suma de 52.206,23 lei reprezentând parte din pasivul debitoarei SC" "SRL să fie suportată de acesta, în calitate de administrator. Sumele depuse conform art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 vor intra în averea debitoarei falite și vor fi destinate acoperirii pasivului acesteia.
S-a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta creditoare în contradictoriu cu pârâtul și ca lipsită de interes, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul în contradictoriu cu chematul în garanție.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că prin Sentința civilă nr.967/COM/22.03.2005 Tribunalul Constanța prin judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea SC""SA și a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea SC SRL, iar prin Încheierea nr.3120/COM/18.10.2005 s-a dispus intrarea debitoarei în faliment și dizolvarea acesteia.
Raportul întocmit și depus de către practicianul în insolvență la data de 21.02.2006 (fila 264) a reținut, în ceea ce privește cauzele apariției stării de insolvență, următoarele:
Lichidatorului judiciar i-a fost predată numai o parte a evidenței contabile a societății debitoare întocmită până în luna septembrie 2003. Pentru anul 2004, nu au fost identificate documente contabile.
Potrivit balanței aferentă lunii septembrie 2003 - contul debitori, foștii administratori ai debitoarei au ridicat suma de 580.000.000 ROL, cu titlul de împrumut, ceea ce a condus la imposibilitatea achitării furnizorilor.
Împrumutul a fost efectuat în perioada în care administratori ai societății erau, și.
Deși societatea avea datorii, fostul administrator a continuat activitatea, concluzionându-se că a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit pe debitoare la încetarea de plăți.
Din documentele predate rezultă că SC" "SRL nu a ținut evidența analitică a conturilor, deci contabilitatea nu a fost ținută în conformitate cu legea.
Fostul administrator nu a răspuns solicitărilor practicianului de a-i preda activele societății, concluzionându-se că acesta a ascuns o parte din activul persoanei juridice.
A precizat lichidatorul judiciar că și au administrat societatea în perioada martie 2002-octombrie 2002, iar a exercitat funcția de administrator în perioada martie 2002-martie 2005.
Art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevede că judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns în stare de in solvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, prin una dintre faptele reglementate la literele a)-g) din același alineat.
Prin Actul adițional la Actul constitutiv al SC" "SRL din data de9 octombrie 2002,asociații, și au hotărât retragerea primilor doi din funcția de administrator și asigurarea administrării societății de către.
În raport de data încetării mandatului pârâtului, de împrejurarea învederată de lichidatorul judiciar potrivit căreia, ulterior acestei date, în anul 2003, societatea a înregistrat profit, dar și față de momentul deschiderii procedurii insolvenței față de SC" "SRL - 22.03.2005, nu se poate reține că, în calitate de administrator, cel dintâi a cauzat insolvența debitoarei prin vreuna dintre faptele indicate de art.138 alin.1 lit.a, c, d și
În ceea ce îl privește pe pârâtul, instanța a ținut că acesta a îndeplinit funcția de administrator al SC" "SRL în perioadamartie 2002 - martie 2005.
Art.138 lit.a din Legea nr.85/2006 sancționează utilizarea bunurilor sau creditelor societății, în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Deși lichidatorul judiciar reține, în raport, că administratorii au ridicat suma de 580.000.000 Rol cu titlul de împrumut, precizează că informația este cuprinsă în balanța aferentă luniiseptembrie 2003.
Datele contradictorii și insuficiente nu permit identificarea cu certitudine a persoanei care a efectuat împrumutul și a momentului ridicării banilor.
A mai arătat judecătorul sindic că nu se pot reține, cu certitudine, nici continuarea, în interes personal, de către pârâtul a activității debitoarei și nici ascunderea unei părți din activul debitoarei, dedusă de către lichidator din faptul că acesta nu a răspuns solicitărilor practicianului de a-i preda activele SC" "SRL.
Rezultă însă săvârșirea de către pârât a faptei consacrate prin art.138 alin.1 lit.d, în forma nesocotirii obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, analizată de către practician ca una dintre cauzele apariției insolvenței.
Astfel cum s-a arătat mai sus, la SC" "SRL nu există documente contabile aferente anului 2004; iar documentele contabile anterioare acestui an au relevat inexistența unei evidențe analitice a conturilor, prin urmare, judecătorul sindic a reținut că în cauză au fost întrunite condițiile antrenării răspunderii pârâtului pentru fapta reglementată prin norma art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâtul, care a criticat-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
Recurentul a arătat că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, din considerente și practicaua hotărârii rezultă că reclamanta a solicitat numai obligarea administratorului la plata debitului datorat bugetului de stat - 21.812 lei însă în dispozitiv s-a dispus ca suma de 52.206,23 lei să fie suportată de pârât, deși nu s-a formulat de către reclamantă un asemenea capăt de cerere.
A mai arătat recurentul că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 138 alin.1 lit."d"din Legea 85/2006. Nu s-a probat că, în calitatea sa de administrator la SC SRL a ținut o contabilitate fictivă, că a făcut să dispară unele documente contabile sau că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Simplul fapt de a nu fi depus bilanțurile contabile și celelalte situații financiare periodice nu conduce automat la atragerea răspunderii administratorului la plata pasivului societății, în situația în care nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Prin urmare nesocotirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea este o faptă omisivă, nefiind suficientă pentru lămurirea legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență a societății.
S-a mai susținut că reclamanta nu a făcut dovada raportului de cauzalitate între fapta sa și prejudiciul cauzat. Singura probă solicitată de reclamantă în dovedirea faptelor prevăzute de art. 138 lit."a","d", o constituie raportul final întocmit de lichidatorul judiciar. Din raportul final rezultă că suma de 580.000.000 rol a fost împrumutată de către SC SRL în perioada în care administratori erau, și. Nu rezultă din nici un act că acest împrumut a existat în realitate, nu a fost identificată cu certitudine persoana care a efectuat împrumutul și momentul ridicării banilor.
Intimata creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Caf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.6 și pct.9 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Conform art.304 pct.6 pr.civ. se poate cere modificarea unei hotărâri dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut,ori ceea ce nu s-a cerut.
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.6 pr.civ. recurentul a invocat faptul că reclamanta a solicitat numai obligarea administratorului la plata debitului datorat bugetului de stat - 21.812 lei însă în dispozitiv s-a dispus ca suma de 52.206,23 lei să fie suportată de pârât, deși nu s-a formulat de către reclamantă un asemenea capăt de cerere.
Nu va fi reținută această critică formulată de recurent, pentru următoarele considerente.
Art. 138 din Legea nr.85/2006 prevede că
(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului,
(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
Conform art. 140 din Lege, sumele depuse potrivit dispozițiilorart. 138alin. (1) vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.
Potrivit art. 142 din Lege,
(1) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute laart. 138alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conformCodului d e procedură civilă.
(2) După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
În speță creditoarea DGFP Cas olicitat judecătorului sindic să dispună antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ai debitoarei, cu consecința obligării acestora la plata sumei cu care s-a înscris la masa credală.
Judecătorul sindic, analizând incidența în speță a dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d din Lege a constatat că pârâtul trebuie să suporte suma de 52.206,23 lei, sumă ce va intra în averea debitoarei falite și va fi destinată acoperirii pasivului acesteia.
Aceasta nu înseamnă că vreunul dintre creditori ar avea dreptul la executare la o sumă mai mare decât cea stabilită în tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Prin urmare nu se poate considera că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, aceasta pronunțându-se asupra cererii de antrenare a răspunderii, a apreciat că pârâtul trebuie să suporte pasivul debitoarei, în cuantumul trecut în tabelul definitiv consolidat al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar, ca urmare a săvârșirii faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Nefondate sunt toate celelalte critici aduse hotărârii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
În susținerea acestui motiv de recurs, respectiv că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, recurentul a invocat mai multe argumente, Curtea urmând să procedeze la gruparea acestora, pentru a răspunde printr-un considerent comun, în acest sens fiind și opinia Curții în interpretarea art.6 alin.1 din Convenție ( cazul Torija vs. Spania - 09.12.1994).
Un prim aspect ce trebuie subliniat este acela că urmează ca instanța de recurs să analizeze doar critica referitoare la reținerea săvârșirii faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 în sarcina pârâtului, criticile privind faptele de la lit.a și c nu vor fi examinate întrucât potrivit art.316 raportat la art.296 pr.civ. recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată.
Potrivit art. 138 din Legea nr.85/2006
(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
Debitorul avea obligația să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii(art.35 din Lege).
Dispozițiile art.1 al.1 din Legea nr.82/1991 instituie obligația pentru societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
rt.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 stabilește în sarcina administratorilor răspunderea solidară față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și pentru corecta lor ținere.
În speță, din raportul depus de lichidator a rezultat că nu există documente contabile pentru anul 2004 iar documentele anterioare acestui an au relevat inexistența unei evidențe analitice a conturilor.
Nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către administratorul judiciar creează prezumția că acestea lipsesc, sau că nu sunt întocmite conform legii, iar cum această prezumție simplă nu a fost răsturnată de către pârât se reține în sarcina acestuia săvârșirea unei fapte ilicite ce a avut drept consecință aducerea societății în stare de insolvență și prejudicierea creditorilor.
Vinovăția pârâtului sub forma intenției directe sau indirecte, rezultă din însăși încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că, deși avea anumite obligații stabilite de Legea nr.31/1990 și Legea contabilității nr.82/1991, acesta a exercitat atribuțiile de administrator social fără respectarea acestor obligații, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind prezumat cât timp există starea de insolvență.
Prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile.
În această situație, condițiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite în sarcina pârâtului, soluția judecătorului sindic fiind legală și temeinică.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul comercial dclarat de recurentul pârât -, domiciliat în C,-, împotrivaSentinței civile nr. 6442/com/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR INSOLVENȚĂ, cu sediul în C,-, intimata creditoare - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, str. -.-, nr. 18, intimatul pârât -, domiciliat în comuna, sat, județul P, intimatul chemat în garanție -, domiciliat în C,-,.7 și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședințăpublicăastăzi, 15 Octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
Tehnored.dec.jud. - -
2 ex./ 28.11.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma
