Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 669/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 669/
Ședința publică din data de 04 mai 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2068/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - SRL, lichidatorul debitoarei - SRL, EXPERT A și intervenienta în numele altei persoane - SA prin lichidator ACTIV GRUP, având ca obiect procedura insolvenței.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, se constată ca mersul dezbaterilor si concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.04.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru termenul de azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2068/15.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad a respins contestația formulată de debitoarea - Statd SRL A, la cererea de deschidere a procedurii, și în consecință: a admis cererea formulată de creditoarea - SRL împotriva debitoarei - Statd SRL A; a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - Statd SRL A; a numit administrator judiciar pe Expert A, pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege.
De asemenea, a stabilit la 60 de zile termenul maxim al perioadei de observație și un termen de 15 zile de la data comunicării notificării pentru formularea eventualelor obiecțiuni; a dispus publicarea acestei sentințe și a actelor de procedură ulterioare în Buletinul Insolvenței, iar în baza art. 37 din aceeași lege, a dispus băncilor la care debitoarea are conturi deschise să permită administratorului judiciar desemnat să dispună de sumele de bani din aceste conturi; a ridicat debitoarei dreptul de administrare a activității sale; a obligat debitoarea prin reprezentanții legali să depună la dosarul cauzei și la sediul administratorului judiciar desemnat actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și a atras atenția acestora cu privire la dispozițiile art. 143 din aceeași lege.
Tribunalul Arada mai dispus indisponibilizarea acțiunilor / părților sociale ale debitoarei și a atras atenția cu privire la prevederile art. 42 și 46 din aceeași lege.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată la ribunalul Arad la data de 24.04.2008, creditoarea - SRL Aac hemat în judecată debitoarea - Statd SRL A, solicitând în baza Legii nr. 85/2006, deschiderea procedurii prevăzută de această lege, motivat de faptul că între cele două societăți au existat raporturi comerciale în sensul că, în baza contractului de antrepriză generală de lucrări nr. 1/01.03.2007 creditoarea, în calitate de antreprenor, a executat și prestat lucrări de construcții pentru beneficiara debitoare în cuantum de 310.589,15 lei, dar debitoarea a achitat doar parțial prețul lucrărilor, respectiv suma de 175.000 lei.
Creditoarea a menționat că până la data introducerii acțiunii, debitoarea nu a achitat integral prețul lucrărilor, astfel încât la această dată are o restanță față de aceasta în sumă de 135.589,15 lei. În vederea recuperării acestei creanțe, a arătat creditoarea, a notificat-o și a formulat o propunere de conciliere directă prin care i-a adus la cunoștință debitoarei obligativitatea acesteia de a stinge creanța datorată, comunicându-i și invitația la conciliere directă pentru 25.01.2008 ora 12, însă debitoarea nu a dat curs invitației. Astfel, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, creanța sa fiind certă, lichidă și exigibilă, încetarea plăților depășind cu mult 30 de zile, sens în care a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
La filele 23-24 dosar primă instanță, debitoarea a formulat contestație la cererea creditoarei de deschidere a procedurii, prin care a solicitat admiterea acesteia și respingerea cererii introductive.
În susținerea contestației s-a arătat că, într-adevăr a încheiat cu creditoarea contractul de antrepriză generală de lucrări nr. 1/01.03.2007, dar acest contract stabilește doar cadrul contractual al raporturilor dintre antreprenor și beneficiar, nu stabilește o creanță certă, lichidă și exigibilă a creditoarei, iar celelalte înscrisuri anexe nu stabilesc nici ele o creanță certă, lichidă și exigibilă a creditoarei.
Prin adresa nr. 90/30.01.2008, debitoarea arată că a solicitat creditoarei anularea ori stornarea facturii fiscale nr. 338/17.12.2007, întrucât aceasta nu reflectă situația faptică a lucrărilor executate, însă această adresă a fost refuzată de către creditoare, care nu a semnat confirmarea de primire. Susține de asemenea că, situațiile de lucrări și procesele verbale de recepție nu sunt semnate de către persoanele autorizate ale acesteia și nu recunoaște semnăturile aplicate pe aceste acte. Ca atare, creditoarea nu are împotriva acesteia o creanță certă, lichidă și exigibilă. Pentru lucrările executate în mod defectuos invocă excepția de neexecutare a contractului.
S-a învederat de asemenea, că nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție pentru admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, respectiv nu se află în încetarea de plăți, iar din extrasele de cont pe care le-a anexat contestației rezultă că ulterior datei de 24.04.2008 și anterior acestei date a efectuat în contul deschis la Bank sucursala A, rulaje de peste 1.000.000 lei, iar în data de 22.04.2008 în contul acesteia a mai intrat suma de 3.047.660 lei, ceea ce înseamnă aproape 30 de ori așa zisa creanță pretinsă de reclamantă, fiind evident că deține mijloace bănești suficiente acoperirii creanței reclamantei, dar nu a achitat această creanță, întrucât nu este certă, lichidă și exigibilă.
Prin întâmpinarea din dosarul primei instanțe, filele 54-55, creditoarea a solicitat respingerea contestației, învederând că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, creanță rezultând din aceea că, contractul dintre părți, la art. 9 stabilește prețul, iar la art. 12 al. 1 lit. g stabilește că beneficiarul să plătească la termenele scadente prețurile lucrărilor executate în termen de 5 zile de la emiterea facturilor de către executant, situațiile de lucrări atestă că, are o creanță certă, lichidă și exigibilă prin determinarea atât a lucrărilor executate cât și a prețului la care s-a obligat beneficiarul, procesele verbale la terminarea lucrărilor care atestă că lucrările executate sunt acceptate și semnate fără obiecțiuni, iar factura fiscală care cuprinde prețul lucrărilor executate, are la bază situațiile de lucrări semnate și acceptate la plată de beneficiar.
Judecătorul sindic a reținut în fapt că în baza contractului de antrepriză generală de lucrări nr. 1 /01.03.2007 debitoarea în calitate de beneficiar și creditoarea în calitate de antreprenor general respectiv executant, au încheiat acest contract având ca obiect executarea de către antreprenorul general direct sau prin alți antreprenori de specialitate a lucrărilor conform anexei 1 la prezentul contract.
Durata contractului dintre părți a fost stabilită la 10 luni, iar prețul lucrărilor cuprinse în acest contract, inclusiv TVA, a fost stabilit la 60 Euro + TVA / mp, conform anexei nr. 1, potrivit cursului BNR din data facturării.
În baza situației de lucrări, aflată la fila 16 dosar fond, și semnată și de beneficiarul Statd SRL prin semnătura și ștampila numiților, și, rezultă că pentru lucrările efectuate s-a primit de către creditoare de la debitoare în data de 20.11.2007 suma de 175.000 lei rămânând un rest de plată de 48.567,68 lei. Din situația de lucrări - fila 17 dosar fond - semnată și ștampilată de asemenea de către debitoare și reprezentanții acesteia, pentru lucrările efectuate, debitoarea datorează creditoarei suma de 21.741,47 lei, iar potrivit situației de lucrări de la fila 18 dosar semnată și ștampilată de aceiași reprezentanți ai debitoarei, pentru lucrările efectuate, debitoarea îi datorează creditoarei și suma de 65.280 lei.
S-a mai reținut din procesul verbal pentru verificarea calității lucrărilor, nr. 1/2007 la rubrica "concluzii" există inserată mențiunea că, săpăturile corespund ca adâncime, cofrajele sunt executate corespunzător și se pot monta armăturile, iar acest proces verbal este semnat de reprezentanți ai debitoarei, fiind ștampilată de către aceasta. Prin procesele verbale de recepție la terminarea lucrărilor, filele 20-22 dosar fond, nu au fost formulate obiecțiuni la lucrările executate, acestea fiind însușite în întregime de către debitoare, prin ștampilă și în toate cele 3 procese verbale de recepție a existat și o comisie de recepție a lucrărilor, având calitatea de specialiști în domeniu.
În aceste condiții, judecătorul sindic a înlăturat apărarea debitoarei, că aceste procese verbale nu poată semnătura reprezentanților săi legali și ștampila, întrucât înscrisurile evidențiate mai sus dovedesc contrariul. Astfel, judecătorul sindic a considerat că, factura fiscală nr. 38/17.12.2007 a fost emisă avându-se în vedere situațiile de lucrări, precum și procesele verbale la care s-a făcut referire mai sus, de altfel în conținutul facturii există mențiunea că prețul de 135.509,15 lei reprezintă contravaloarea prestări servicii conform contractului nr. 1/01.03.2007 raportat la situația de lucrări emise la contract, și acest înscris poartă semnătura din partea debitoarei.
Față de aceste aspecte, judecătorul sindic a respins excepția de neexecutare a contractului invocată de debitoare prin contestație, întrucât procesele verbale de recepție au fost semnate de către aceasta, fără obiecțiuni.
Apreciind așadar că în fapt, creditoarea are calitatea de creditor îndreptățit în sensul art. 3 punctul 6 din Legea 85/2006 să solicite deschiderea procedurii, creanța sa fiind certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 135.589,15 lei, judecătorul sindic a procedat la deschiderea procedurii, reținând totodată și aspectul că această creanță este mai veche de 30 de zile și în cuantum superior creanței minime de 10.000 lei impusă la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, judecătorul sindic în baza art. 33((4) din Legea nr. 85/2006, a respins contestația formulată de către debitoare și pe cale de consecință, a admis cererea creditoarei de deschidere a procedurii împotriva acestei debitoare, văzând totodată lipsa oricărei opoziții la deschiderea procedurii insolvenței și constatând că sunt îndeplinite condițiile legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea - SRL, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației sale și respingerii cererii creditoarei - SRL de deschidere a procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este nelegală deoarece prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la unul din motivele contestației, în condițiile în care această contestației s-a fundamentat pe două apărări, respectiv: prevederile art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, susținând că întreaga creanță a creditoarei nu este certă, lichidă și exigibilă, și art. 3 pct. 1 din Legea 85/2006, în sensul că societatea recurentă nu se află în insolvență. Arată că prima dintre aceste apărări a fost respinsă prin sentința recurată și motivată de către instanța de fond, dar cu privire la cea de-a doua apărare instanța de fond nu a motivat în nici un fel respingerea ei, recurenta apreciind că prin documentele depuse la dosar a dovedit că la data formulării cererii de către creditoare avea în cont suficiente fonduri bănești prin care să acopere creanța creditoarei.
Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2007 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar potrivit art. 3 pct. 1 lit. a, insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori, fiind vorba de o prezumție relativă care poate fi răsturnată cu dovada contrară. Se arată că în speță, creditoarea - SRL a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței în data de 24 aprilie 2008, la dosar fiind depuse extrase de cont de la BANK (România) SA - Sucursala A, recurenta arătând că are deschise mai multe conturi, din care rezultă că la data depunerii cererii creditoarei și în zilele anterioare avea în cont suficiente disponibilități bănești cu care puteam acoperii creanța creditoarei. Astfel:
- extras de cont din 23 aprilie până în 24 aprilie 2008, s-a deschis cu un sold de 918.777,60 lei (de nouă ori creanța creditoarei), pe parcursul zilei a ajuns la un sold maxim de 1.585.199,5 lei (de cincisprezece ori creanța creditoarei) și a ajuns la un sold final de 267.067,55 lei (dublul creanței creditoarei).
- extras de cont din 22 aprilie 2008, s-a deschis cu un sold de 2.-,11 lei (de aproape douăzeci de ori creanța creditoarei) și a ajuns la un sold final de 918.737,60 lei (de nouă ori creanța creditoarei).
- extras de cont din 18 aprilie până în 22 aprilie 2008, s-a deschis cu un sold de 40.205,31 lei, pe parcursul zilei a ajuns la un sold maxim de 3.062.846,11 lei (de aproape treizeci de ori creanța creditoarei) și a ajuna la un sold final de 2.-,11 lei (de aproape douăzeci de ori creanța creditoarei).
Debitoarea recurentă susține că sumele existente în cont la data cererii creditoarei erau suficiente pentru acoperirea creanței acesteia însă ele nu au fost luate în considerare la pronunțarea sentinței recurate, deși prin extrasele de cont a răsturnat prezumția de insolvența prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Sentința recurată este criticată și pentru motive de netemeinicie, pe de o parte deoarece creanța creditoarei nu este certă, lichidă și exigibilă, iar pe de altă parte, societatea recurentă nu se află în insolvența, la data depunerii cererii creditoarei având suficiente disponibilități bănești pentru acoperirea creanței creditoarei.
Se mai arată că debitoarea a încheiat cu creditoarea contractul de antrepriză generală de lucrări nr. 1 din 01.03.2007, însă acest contract stabilește doar cadrul contractual al raporturilor dintre antreprenor și beneficiar și nu stabilește o creanța certă, lichidă si exigibila a reclamantei, iar celelalte documente anexate, respectiv factura fiscala nr. 38/17.12.2007, situațiile de lucrări si procese verbale de recepție nu stabilesc nici ele o creanța certa, lichida si exigibila a reclamantei. De altfel, prin adresa nr. 90/30.01.2008 debitoarea arată că a solicitat reclamantei anularea ori stornarea acestei facturi, deoarece ea nu reflecta situația faptica a lucrărilor executate de către creditoare. Aceasta adresa a fost refuzata de către reclamanta creditoare, care nu a semnat confirmarea de primire. De asemenea, situațiile de lucrări si procesele verbale de recepție nu sunt semnate de către persoanele autorizate ale societății debitoare, respectiv asociat unic sau administrator, recurenta precizând că nu cunoaște semnăturile aplicate pe aceste acte. De altfel la dosarul de fond al cauzei (filele 83, 84 și 85) arată că a depus specimenele de semnătură ale asociatului unic și ale administratorului unic, singurele semnături autorizate depuse la registrul comerțului, precum și statutul societății din care rezultă (fila 88 dosar) că administratorul societății nu poate face acte de dispoziție mai mari de 10.000 de euro. Ori, din moment ce administratorul societății nu poate face acte de dispoziție mai mari de 10.000 euro fără acordul asociatului unic, recurenta nu știe cum pot persoane a căror semnătură nu o recunoaște să semneze acte de recepție și situații de lucrări a căror valoare depășesc 10.000 euro.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 Cod procedură civilă, art. 1 pct. 1 lit. a și pct. 6, art. 8 din Legea nr. 85/2006.
Administratorul judiciar EXPERT, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - SRL,a formulat întâmpinare, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului cu care a fost învestită, arătând că debitoarea a solicitat pe cale de ordonanța președințială (cerere care a făcut obiectul dosarului -), suspendarea provizorie a executării sentinței 2068/15.10.2008, iar Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a pronunțat asupra acesteia prin încheierea nr. 36/04.12.2008, dispunând suspendarea provizorie a executării sentinței comerciale menționate până la soluționarea celei din cadrul recursului declarat împotriva acestei sentințe.
Ca urmare a suspendării vremelnice a executării sentinței de deschidere a procedurii:
- reprezentanții debitoarei nu au mai depus la dosar si respectiv la sediul administratorului judiciar actele prevăzute la art. 28 din Legea 85/2006.
- în această perioada administratorul judiciar nu a avut posibilitatea de a-și îndeplini atribuțiunile stabilite la art. 20 din Legea 85/2006 și nici pe cele stabilite în mod expres de judecătorul sindic
- administratorul judiciar nu a avut posibilitatea de a studia actele debitoarei, neputând astfel să-și formeze o opinie cu privire la starea actuala a acesteia - opinie care sa fie utilizata eventual de instanța la momentul judecării recursului.
În aceste condiții, administratorul judiciar consideră ca posibila menire a administratorul judiciar în recurs este limitată la exprimarea unei opinii proprii cu privire la dosarul de fond. Opinia administratorului judiciar este că sentința 2068/15.10.2008 pronunțata de Tribunalul Arad este temeinica si legala, întrucât:
- Judecătorul sindic, analizând cererea creditoarei si contestația formulata de debitor precum si actele depuse în probațiune, a respins excepția de neexecutare a contractului și a apreciat ca societatea creditoare deține o creanța care s-a dovedit a fi certa, lichida si exigibila împotriva debitoarei, în cuantum total de 135.589,15 lei,
- Judecătorul sindic a constatat ca aceasta creanța este mai veche de 30 zile, fiind intr-un cuantum superior sumei de 10.000 lei impusa de prevederile art. 3 pct. 12 din legea 85/2006
- Din analiza documentelor din dosar a rezultat faptul ca - SRL a cerut la plata suma in discuție, formulând in acest sens si o propunere de conciliere directa la care debitoarea nu a dat curs.
Astfel, judecătorul sindic a considerat ca sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 3 - pct.1, lit. a, pct. 6 si pct. 12, art. 31 si 32 din Legea 85/2006 și a procedat la respingerea contestației debitoarei, admiterea cererii creditoarei și deschiderea procedurii insolvenței împotriva acestei debitoare.
Administratorul judiciar precizează că urmare a analizei motivelor de recurs, nu a identificat susțineri noi față de cele care au fost formulate in dosarul de prima instanța, reținându-i atenția susținerea debitoarei cu privire la faptul ca prezumția de insolvență". poate fi răsturnata făcând dovada contrara, respectiv faptul ca debitoarea deține in cont suficiente fonduri bănești disponibile pentru acoperirea datoriilor exigibile.". astfel, opinează în sensul că nu este de acord cu aceasta susținere pentru 2 motive principale: nu i-a fost adusa la cunoștința de către recurent modalitatea prin care judecătorul sindic poate măsura si compara fondurile bănești deținute în cont de debitoare cu datoriile exigibile, in situația in care debitoarea nu depune la dosar decât extrasele de cont de pe o singura banca pe o perioada foarte limitata in timp (susținând insa ca are conturi deschise in mai multe banei) fără a depune pentru comparație si documente din care sa rezulte care erau datoriile exigibile totale la momentul înregistrării cererii. Consideră ca pentru transparență, fata de o asemenea susținere, debitoarea trebuia sa depună la dosar o balanța de verificare la luna înregistrării cererii însoțită de o lista a datoriilor exigibile si, pentru comparație o situație a fondurilor bănești disponibile. Pentru aceste motive consideră ca susținerea potrivit căreia sumele de bani din conturile debitoarei acopereau de câteva ori creanța creditoarei este necesar a fi înlăturate.
Pe de altă parte, cu privire la răsturnarea prezumției de insolvență - opinia administratorului judiciar, susținuta și de practica in materie, este ca pentru a putea răsturna prezumția de insolvență este necesar ca debitoarea sa probeze 2 lucruri, respectiv: că face plăți curente de salarii, impozite, taxe, utilități, furnizori si credite bancare - aceste plați necesitând a fi dovedite cu extrase de cont pe perioade suficient de îndelungate in timp pentru a se putea dovedi ca plățile sunt continue; debitoarea nu înregistrează sincope în efectuarea plaților către creditori, motiv pentru care administratorul judiciar consideră că nu este suficient ca debitorul sa arate ca a efectuat plăți sporadice către creditori chiar și în situația în care este vorba de un număr mare de plați de acest gen, deoarece sincopele în efectuarea plăților sunt in realitate dovezi ale insolvenței.
Creditoarea declanșatoare - a formulat întâmpinare - filele 74-75 dosar, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta - ca netemeinic si nelegal, în sensul de a menține ca temeinica si legala sentința comerciala nr. 2068 din 15 octombrie 2008 pronunțata de Tribunalul Arad în dosarul -, prin care s-a deschis procedura insolvenței prevăzuta de Legea nr.85/2006. A solicitat și cheltuieli de judecata.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că în fapt această societate deține o creanța certa, lichida si exigibila împotriva - în sumă de 135.589,15 lei, izvorul obligației rezultând din contractul de antrepriza de lucrări de construcții nr. 1 din 01.03.2007, încheiat in temeiul dispozițiilor art. 1413-1490 Cod civil, raportat la dispozițiile Legii nr. 469/2002 privind disciplina contractuala.
În ce privește legalitatea si temeinicia sentinței comerciale recurate, creditoarea intimată consideră că aceasta este legala, întrucât instanța de fond a apreciat corect probatoriul administrat în cauză raportat la condițiile imperative ale Legii nr. 85/2006, respectiv faptul că reclamanta - are o creanța: certă - întrucât rezulta din înscrisuri confirmate si acceptate la plata de către beneficiar, respectiv contractul nr. 1/01.03.2007, situațiile de lucrări, procesele-verbale de recepție si facturile fiscale, fiind aplicabile pe deplin drept dispozițiile art.379 alin. (3) Cod procedură civilă care prevăd: "Creanța certa este aceea a cărei existenta rezulta din însuși actul de creanța sa si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul"; lichidă - întrucât câtimea creanței este determinabila cu ajutorul înscrisurilor depuse în cauza și sunt opozabile beneficiarului prin însăși semnătura si stampila sa (art.379 alin. (3) Cod procedură civilă); exigibilă - conform contractului nr.1/01.03.2007, inclusiv din notificarea ce are ca obiect punerea in întârziere a debitoarei-parate, raportat la dispozițiile Legii nr. 462/2002 privind disciplina contractuala, coroborat cu dispozițiile art.1362 cod civil si cu dispozițiile art. 46 si urm. Cod comercial.
Se mai arată că în speță cuantumul creanței este determinat fiind in suma de 135.589,15 lei, depășind pragul minim de 10.000 lei prevăzut de Legea nr. 85/2006, iar termenul de plata al creanței în suma de 135.589,15 lei a depășit 30 de zile așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Referitor la susținerile debitoarei-falite, creditoarea apreciază ca acestea sunt nefondate atâta timp cât: debitoarea se află in incidența de plata din data de 02.06.2008, deci anterior pronunțării sentinței comerciale nr. 2068 din 15 octombrie 2008 și are restante de plata fata de bugetul de stat așa cum rezulta din bilanțul aferent anului 2007.
La data de 08.01.2009, - SRL a formulat cererea de intervenție în interes propriu - fila 15-17 dosar recurs - prin care a solicitat înscrierea sa pe creditorilor și obligarea societății debitoare la plata totală a debitului.
La data de 20.02.2009, - SRL a formulat cererea de intervenție în interes propriu - fila 302-303 dosar recurs - prin care a solicitat înscrierea creanței sale în cuantum de25.000 leipe tabelul de creanțe cu prioritatea dată de prevederile art. 123 teza 7 din Legea 85/2006.
Această din urmă intervenientă a formulat și o precizare de acțiune - fila 312, prin care a arătat căîși reduce pretențiile la suma de 66.100,32 lei RON.
La termenul de judecată din data de 23 martie 2009, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins ca inadmisibile aceste cereri de intervenția în interes propriu formulate de către - SRL și - SRL.
Administratorul judiciar EXPERT a formulat și note de ședință - fila 314, prin care a arătat că deși nu a notificat creditorii debitoarei, având în vedere suspendarea executării sentinței atacate, la dosar au fost înregistrate declarații de creanță însumând 1.221.066,22 lei, al creditorilor: Administrașia Finanțelor Publice A, - SRL, - SRL și - SRL.
La data de 02.03.2009 în dosarul de recurs a fost înregistrată și cererea de intervenție accesorie formulată de către - SA prin administrator judiciar ACTIV GRUP, în interesul creditoarei - SRL, prin care se solicită respingerea recursului debitoarei și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, precum și înscrierea sa în tabelul de creanțe al debitoarei cu suma de 14.760 lei, susținând poziția creditorului declanșator în sensul că societatea debitoare se află în insolvență, fiind în incapacitate de a-și achita debitele restante.
Administratorul judiciar EXPERT a formulat și concluzii scrise, prin care a reiterat susținerile din notele de ședință.
Debitoarea recurentă - SRL a formulat întâmpinare la cererea de intervenție accesorie a - SA, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arătând că între debitoare și intervenientă au existat relații comerciale de mai mulți ani, că împotriva intervenientei - SA s-a deschis procedura insolvenței, relațiile dintre aceste societăți continuând și existând datorii reciproce între părți. De asemenea, susține că datoria intervenientei către debitoare este mai mare decât datoria debitoarei, motiv pentru care în baza art. 1143 Cod civil, invocă compensația legală. Mai arată că în prezent față de această debitoare nu s-a deschis procedura falimentului, că factura depusă de către această intervenientă este ulterioară datei deschiderii procedurii pe seama debitoarei, or, conform art. 48 și 49 din Legea 85/2006, orice plată după data deschiderii procedurii se face cu autorizarea administratorului judiciar sau a judecătorului sindic, astfel că plata acestei facturi nu se putea face.
Intervenienta - SA prin administrator judiciar ACTIV GRUP a formulat note de ședință la întâmpinarea debitoarei, prin care a arătat că susținerile debitoarei că nu a avut cunoștință de deschiderea procedurii insolvenței - SA nu sunt adevărate, debitoarea fiind notificată de către administratorul judiciar pentru a depune declarația de creanță, motiv pentru care apreciază că debitoarea dă dovadă de rea-credință.
Cu privire la compensarea legală, arată că recurenta o invocă fără a avea depusă declarație de creanță în dosarul de insolvență al - SA, astfel că debitoarea nu este creditor al acestei societăți, deci nu poate opera niciun fel de compensare.
În ce privește creanța - față de - SA, consideră că aceasta s-a născut anterior deschiderii procedurii de insolvență a - SA.
Administratorul judiciar al - SA mai arată că debitoarea - SRL avea o creanță născută anterior deschiderii procedurii insolvenței - SA în dosarul nr- din data de 27.10.2008, că raportul obligațional a fost anterior deschiderii procedurii și din cauza recurentei, obligația de plată s-a născut doar ulterior deschiderii procedurii. Astfel, debitoarea - SRL avea obligația de a depune declarația de creanțe în dosarul nr- din moment ce dorea să participe la distribuiri de sume, în legea insolvenței fiind înscrise în tabelul preliminar creanțele născute anterior deschiderii procedurii.
Analizând recursul declarat în cauză, din prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 304/1 Cpc, Curtea constată că acesta este nefondat.
Din criticile aduse sentinței recurate de către debitoarea - SRL, redate mai sus, pe larg, ar rezulta că se contestă, pe de o parte, caracterul creanței și, pe de alta, starea de insolvență a debitoarei.
Față de primul aspect invocat, Curtea constată că, raportat la dispozițiile art. 3, pct. 1, lit. a) din nr. 85/2006, insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori. Pentru a răsturna prezumția legală, debitorului îi incumbă sarcina probei contrare, respectiv a justificării neplății, la termen, a unei datorii. Cu toate acestea, simpla susținere că parte din lucrările a căror contravaloare se cere a fi achitată nu este corespunzătoare, nu constituie o justificare.
Recurenta a depus la dosar dovada existenței disponibilităților în cont, însă, această probă, singură, nu justifică, de asemenea, refuzul la plată al datoriei scadente. cu situația incidentelor de plată depusă la dosar de către creditoarea intimată ( 27 și urm.) pretențiile formulate de interveniente, chiar dacă sunt inadmisibile pe calea urmată de cele două societăți, dovedesc că societatea recurentă are și alte sume semnificative scadente la plată.
Chiar recurenta afirmă că raporturile comerciale dintre aceste societăți, precum și cuantumul debitului nu pot fi stabilite pe calea cererii de deschidere a procedurii insolventei. Instanța nu este chemată, în acest cadru procesual, să aprecieze cuantumul sumelor achitate până in prezent, eventuale deficiențe in realizarea lucrărilor, etc. De aceea, ambelor părți le revine obligația, invocând faptul că lucrările realizate de reclamantă sunt de proastă calitate, au necesitat remedierea, iar sumele achitate acoperă valoarea reala a lucrărilor, înțelegând ca pentru partea de lucrări executate în mod defectuos să invoce excepția de neexecutare a contractului.
De asemenea, recurenta face precizarea că singurul motiv pentru care nu a achitat creanța creditoarei și pe care nici nu intenționează să o achite nu este acela că este în insolvență, ci acela că nu recunoaște creanța care, cât timp nu este pronunțată o sentință judecătorească definitivă și irevocabilă pe dreptul comun, din punctul său de vedere nu este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 85/2006 "orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă", prin creditor îndreptățit înțelegându-se "creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile" (art. 3 pct. 6).
Pe de altă parte, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori (art. 3 pct. 1 lit. a).
Dispozițiile legale privind procedura insolvenței sunt aplicabile dacă sunt îndeplinite cele două condiții de fond prevăzut de art. 1 din actul normativ amintit, respectiv debitorul să aibă calitatea de comerciant, să fie o societate cooperatistă, o organizație cooperatistă, o societate agricolă, un grup de interes economic sau orice altă persoană juridică de drept privat care desfășoară și activități economice, și acesta să se afle în insolvență.
Debitoarea recurentă este o societate comercială cu răspundere limitată având stabilită o durată de funcționare nelimitată, societățile constituite cu respectarea formalităților prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, având calitatea de comerciant de la data înmatriculării în registrul comerțului.
Insolvența debitorului, fiind o condiție a aplicării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cel care solicită declanșarea acestei proceduri trebuie să administreze dovezi din care să rezulte: neplata la scadență a datoriilor și lipsa lichidităților. În acest sens, sunt relevante înscrisurile depuse la dosar de creditoare care atestă neplata de către debitoare a diferitelor sume scadente contractului derulat între cele două societăți și pretențiile emise de interveniente care depășesc fiecare valoarea prag de 10.000 lei. În același sens, administratorul judiciar EXPERT a arătat că deși nu a notificat creditorii debitoarei, având în vedere suspendarea executării sentinței atacate, la dosar au fost înregistrate declarații de creanță însumând 1.221.066,22 lei, ale creditorilor: Administrația Finanțelor Publice A, - SRL, - SRL și - SRL.
Potrivit Legii insolvenței creditorul nu poate solicita declanșarea procedurii insolvenței decât pentru creanțe certe, lichide și exigibile. Caracterul cert al creanței vizează atât existența acesteia cât și cuantumul său, iar caracterul lichid al creanței presupune că întinderea acesteia, având ca obiect o sumă de bani, să fie determinată sau determinabilă. În plus, creanța trebuie să fie exigibilă, adică să fie ajunsă la scadență, toate aceste condiții fiind, fără nici un dubiu, îndeplinite în speță.
Cum, pe această cale, nu se stabilește cu certitudine dacă întreaga sumă solicitată de creditoare este justificată, această obligație revenind administratorului judiciar cu ocazia analizei ce o va face asupra declarației de creanță a creditoarei și a actelor doveditoare, nu sunt relevante nici argumentele aduse de debitoare privind refuzul la plată al unora dintre facturi.
Refuzul justificat ar fi trebuit să fie însoțit, de exemplu, de dovada promovării unei cereri în care, pe calea procedurii obișnuite să se discute eventuala nerealizare a obligațiilor contractuale de către creditoare. Cum o astfel de dovadă nu există în cauză, Curtea nu poate reține ca temeinic refuzul la plată și, ca urmare, recursul va fi respins ca nefondat, apreciindu-se că, în conformitate cu disp. art. 312 Cpc nu s-au invocat și probat motive de casare ori de modificare ale sentinței criticate.
În ceea ce privește cererile de intervenție principală, formulate de - SRL și - SRL D, au fost respinse având în vedere că raportat la disp. art. 50 Cpc ele nu pot fi formulate direct în recurs.
Cererea de intervenție accesorie formulată de - SA, prin administrator judiciar, de asemenea va fi respinsă, pentru considerentul că orice creanță pretinsă față de debitoare, va fi discutată în cadrul procedurii, în urma înscrierii la masa credală și a analizei ce va fi efectuată de către practician. În această fază procesuală nu se poate discuta nici asupra temeiniciei cererii de compensare legală, obiectul recursului fiind doar temeinicia sentinței atacate și, respectiv, a cererii de declanșare a procedurii.
Cele trei creditoare au la dispoziție calea prevăzută de Legea nr. 85/2006 și, ca urmare, pot depune declarațiile de creanță în procedură.
Față de aceste aspecte, se va respinge cererea de intervenție accesorie formulată de - SA prin administrator judiciar ACTIV GRUP A și recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2068/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de - SA prin administrator judiciar ACTIV GRUP
Respinge recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2068/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./26.05.2009
Dact./26.05.2009/2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător sindic -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
