Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 694/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 588/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 694
Ședința publică de la 11 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR I -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - PRIMA SRL împotriva sentinței comerciale nr. 381 din data de 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - -B-92 SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică făcut în ședință publică au răspuns recurenta prin avocat și intimata prin avocat, cu delegații la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimata a depus la dosar o cerere prin care solicită comunicarea motivelor de recurs la sediul ales.
Intimata prin avocat, arată că au luat cunoștință de motivele de recurs din dosar și depune la dosar întâmpinare însoțită de un set de acte, comunică și recurentei un exemplar.
Recurenta prin avocat, arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua la cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, având în vedere că art. 379. dispune existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar recurenta are o astfel de creanță, debitoarea a înțeles să achite doar debitul principal și cheltuielile de judecată. Apreciază că nu s-a făcut dovada ieșirii din starea de insolvență. În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul București, respingerea contestației și în consecință deschiderea procedurii de insolvență. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în tot a sentinței pronunțată de Tribunalul București. Suma nu este certă în totalitate și nici exigibilă în tot, penalitățile nu pot depăși cuantumul debitului decât dacă prin contract s-a specificat acest lucru, ori în contract nu este această mențiune. Solicită să se constate că societatea intimată nu se află în stare de insolvență. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.381/29.01.2008 s-a admis contestația debitoarei - -B-92 și s-a respins ca nefondată cererea creditoarei - Prima SRL având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că cererea de deschidere a procedurii insolvenței se întemeiază pe o creanță în sumă de 117.093,65 lei, compusă din contravaloare lucrări conform facturii nr.-/18 08 2005; penalități de întârziere în sumă de 91.996,52 lei, precum și cheltuielile de judecată acordate prin decizia civilă nr.1015/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj.
S-a considerat de către Tribunal că dispoziția din decizia civilă de obligare debitoarei la plata penalităților în procent de 0,5% pe fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturii și până la achitarea integrală a debitului, nu este coroborată cu dispozițiile art.4 alin.3 din Legea nr.469/2002. S-a reținut că debitoarea a contestat creanța atât în ceea ce privește existența ei, cât și în ceea ce privește întinderea acesteia, referitor la calculul penalităților, apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3 alin.1 pct.6 și 12 din Legea nr.85/2006, nefiind certă. Cererea a fost respinsă ca nefondată și pentru că debitoarea a făcut dovada cu înscrisurile depuse că are disponibilități în conturi, respectiv că după introducerea cererii a achitat creditoarei suma de 22.999,13 lei - contravaloare lucrări executate și suma de 2098 lei - cheltuieli de judecată, ceea ce înseamnă că a răsturnat prezumția de insolvență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea - Prima SRL care a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și în rejudecare, să se respingă contestația debitoarei și să se admită cererea de deschidere a procedurii insolvenței. În drept au fost invocate dispozițiile art.312 alin.3 proc.civ.și 3041Cod procedură civilă.
Recurenta consideră hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică pentru că în mod greșit prima instanță a apreciat că nu există o creanță certă, deoarece titlul de creanță îl reprezintă decizia civilă nr.1015/30 10 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj, prin care debitoarea a fost obligată la plata sumei de 22.999,13 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, la plata penalităților în procent de 0,5% pe fiecare zi de întârziere calculate de la data scadenței facturii, 9.09.2005 și până la achitarea integrală a debitului, inclusiv a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.098 lei. Se susține că achitarea parțială de către debitoare a debitului principal și a cheltuielilor de judecată, fără a achita penalitățile de întârziere nu poate atrage concluzia că o astfel de creanță nu este certă. Existența creanței rezultă din actul de creanță, iar întinderea acesteia poate fi determinată potrivit aceluiași act de creanță. Recurenta arată că instanța avea obligația să constate că penalitățile de întârziere nu port depăși cuantumul debitului principal și să rețină existența unei creanțe certe cu titlu de penalități de întârziere în sumă de 22.999,13 lei, egală cu debitul principal. Se mai învederează că interpretarea instanței de fond este greșită, fiind restrictivă și ar însemna că orice achitare parțială a unei creanțe ar conduce la constatarea incertitudinii acesteia, și pe de altă parte, decizia civilă nr.1015/2007 definitivă și irevocabilă ar fi lipsită de efect în opinia primei instanțe, deși dispozitivul acesteia cuprinde modul de evaluare a creanței.
Prin întâmpinare, intimata - 92 SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că suma ce trebuia plătită potrivit deciziei civile invocate, nu este certă și exigibilă, pentru că în cuprinsul dispozitivului se precizează doar procentul de 0,5% pe fiecare zi de întârziere calculat de la data scadenței facturii și până la achitarea integrală a debitului, fără să se stabilească și suma asupra căreia se vor calcula penalitățile. Se susține că suma solicitată nu este exigibilă pentru că prin contract nu se stipulează nici un termen de plată concret, astfel că scadența nu poate fi raportată la contract. Intimata a mai arătat că nu se află în insolvență pentru că în ultimele 30 de zile a făcut încasări și plăți și a avut în cont sume de bani cu care ar fi putut achita creanța dacă aceasta ar fi îndeplinit condițiile legale. Au fost atașate înscrisuri reprezentând extrase de cont ale intimatei debitoare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă și ținând seama de prevederile legale aplicabile, Curtea a reținut următoarele:
Recurenta-creditoare a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de intimata-debitoare pentru o creanță compusă din: suma de 22.999,13 lei reprezentând contravaloare lucrări conform facturii nr.-/18 08 2005, penalități de întârziere în cuantum de 91.996,52 lei și 2098 lei reprezentând cheltuieli de judecată acordate prin decizia civilă nr.1015/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj. Tribunalul Bucureștia respins cererea ca nefondată, considerând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de 3.1 pct.6 și 12 din Legea nr.85/2006, respectiv creanța nu este certă, a fost achitată suma de 22.999,13 lei de către debitoare, apreciindu-se că s-a făcut dovada că aceasta deține disponibilități bănești. Pentru a se admite cererea, Tribunalul București avea de analizat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:dacă creditorul este titularul unei creanțe în cuantumul prevăzut de lege,creanța să fie certă, lichidă și exigibilă, neplata datoriei este consecința stării de insolvență a debitorului și această situație a debitorului durează de cel puțin 30 de zile.
În speță, titlul de creanță al recurentei invocat ca temei al cererii de deschidere a procedurii este decizia civilă nr.1015/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj,definitivă și irevocabilă, prin care intimata-debitoare a fost obligată să plătească recurentei suma de 22.999,13 lei cu titlu de contravaloare lucrări executate, la plata penalităților de întârziere în procent de 0,5% pe fiecare zi de întârziere calculate de la data scadenței facturii, 9.09.2005 și până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2098 lei. Potrivit art.379 alin.3 proc.civ. creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Or, creanța exhibată de recurentă rezultă din titlul executoriu reprezentat de hotărârea evocată anterior. Nu pot fi primite apărările intimatei referitoare la incertitudinea creanței cauzată de lipsa datei scadenței din dispozitivul hotărârii și neîndeplinirea condiției exigibilității motivată de o lipsă în contractul părților a termenului de plată, fiind total neîntemeiate. Astfel, decizia civilă nr.1015/30.10.2005 stabilește în mod foarte clar că debitoarea - - este obligată să plătească suma de 22.999,13 lei așa cum rezultă din factura nr.-/18 08 2005, cu termenul scadent - 9.09.2005, menționat atât pe factura însușită de către debitoare cât și în dispozitivul deciziei. De asemenea, părțile au stabilit de comun acord clauza penală privind plata penalităților de 0,5% pe fiecare zi de întârziere în contractul de subantrepriză nr.1/14.04.2005. Prin urmare este dincolo de orice îndoială că această creanțăeste certăinclusiv în ceea ce privește penalitățile de întârziere, deoarece cuantumul acestora poate fi determinat printr-un simplu calcul, atât timp cât se cunoaște suma reprezentând debitul principal - 22.999,13 lei, data scadenței - 9.09.2005 și se cunoaște procentul de 0,5% ce se aplică pe fiecare zi de întârziere. Împrejurarea că prin cererea de deschidere a procedurii s-a solicitat cu titlu de penalități o sumă în cuantum mai mare decât debitul principal nu atrage judecata incertitudinii creanței care, așa cum s-a arătat anterior poate fi calculată, existând toate datele necesare în acest sens. Desigur,creanța este lichidăfiind vorba de obligația debitoarei de a plăti o sumă de bani.Creanța este și exigibilă, având în vedere atât factura care face referire la debitul principal și la penalități, cât și contractul dintre părți, precum și decizia civilă nr.1015/30.10.2007 irevocabilă. În acest context, Curtea reține că prima instanță a făcut o apreciere eronată asupra probelor care a condus la o concluzie finală greșită.
Și în ceea ce privește ultima cerință analizabilă pentru stabilirea admisibilității cererii creditoarei și anume condiția ca neplata la scadență a creanței să fie efectul incapacității debitoarei de a plăti cu sumele de bani disponibile, instanța de fond a făcut o interpretare greșită.
S-a considerat de către Tribunal că plata sumei de 22.999,13 lei reprezentând debitul principal, precum și depunerea unor extrase de cont a răsturnat prezumția de insolvență. Intimata-debitoare a depus în dosarul de fond mai multe extrase de cont (25-54) din care rezultă căsoldul disponibil în perioada 2.11. - 30.11.2007 este zero. Prima instanță a fost indusă în eroare de mențiunile finale ale extraselor de cont care evidențiază însă "plafonul disponibil din liniile de credit la sfârșitul zilei". aceeași situație se reflectă și în extrasele de cont depuse de către intimată alăturat întâmpinării, și anume că singurii bani disponibili ai debitoarei sunt cei pe care îi extrage dintr-o linie de credit și pe care îi rambursează automat la sfârșitul zilei. Pe fiecare extras de cont apare însă foarte clar căsoldul contabil final(21-23)inclusiv pentru perioada 1.06. - 4.06.2008 este zero. Prin urmare, în mod greșit a fost admisă contestația debitoarei, pentru că acesta se află în incapacitate de plată și nu mai poate face față datoriilor sale exigibile.
În concluzie, Curtea, urmează ca în baza tuturor argumentelor de fapt și de drept arătate și în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.9 și 312 alin.1 proc.civ. să admită recursul, să caseze sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică și să trimită cauza la aceeași instanță, Tribunalul București, Secția a vii-a Comercială în vederea deschiderii procedurii insolvenței față de debitoarea - --B 92 SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta PRIMA, împotriva sentinței comerciale nr.381 din data de 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata -B-92
Casează sentința recurată.
Trimite cauza la aceeași instanță, Tribunalul București - Secția a Comercială în vederea deschiderii procedurii de insolvență.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Nicoleta
- - - - I
Grefier,
Red.Jud.
18.06.2008/Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială/Președinte:
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Iulia Nicoleta
