Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 723
Ședința publică de la 11.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Șcheaua
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 3: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de către recurenta TEHNOLOGIA AGRICOLĂ, împotriva sentinței comerciale nr. 148/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de Dl. administrator, lipsind recurenta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatei depune la dosar un set de înscrisuri.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în combaterea recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială la data de 24.11.2008, creditoarea TEHNOLOGIA AGRICOLĂ a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței, împotriva debitoarei
În motivare, creditoarea a susținut că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de 84.865,13 lei, la care urmează a se adăuga dobânda legală de la scadență, până la achitarea integrală a debitului, iar debitoarea se află în stare de insolvență.
La data de 08.12.2008, debitoarea a depus la dosar contestație, prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, debitoarea a contestat caracterul cert al creanței de care se prevalează creditoarea, arătând că facturile depuse la dosar nu au fost acceptate în mod neechivoc la plată.
Prin sentința comercială nr. 148/13.01.2009, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins atât contestația debitoarei, cât și cererea creditoarei, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că, potrivit art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la primirea copiei de pe cererea creditorului, debitorului trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Ca atare, apreciind că obiectul contestației îl constituie doar starea de insolvență, iar debitoarea nu a făcut nici o referire la aceasta, prima instanță a respins contestația, ca nefondată.
Pe fondul cererii creditoarei, judecătorul-sindic a constatat că societatea creditoare a reclamat o creanță certă, lichidă și exigibilă, în valoare de 84.865,13 lei, rezultată din contractul de vânzare-cumpărare nr. 112/29.03.2007. În continuare, a mai reținut că prin contractul mai sus evocat, creditoarea a transmis debitoarei dreptul de proprietate asupra unui tractor marca, care a fost predat, conform procesului-verbal din data de 03.04.2007. A luat însă act de faptul că doar una dintre facturile depuse la dosar a fost emisă în baza acestui contract, pe celelalte, la rubrica "denumirea produselor sau a serviciilor", figurând mențiunile -0002, DEPLASARE, H1, toate referindu-se, conform devizelor, la un tractor tip, model 765B.
Totodată, judecătorul-sindic a mai constatat că, deși creditoarea a precizat că se află în posesia unui angajament de plată primit din partea debitoarei, acesta nu a fost depus la dosar.
De asemenea, a mai apreciat că unele dintre facturile care nu au fost emise în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 112/2007 nu prezintă nici numele reprezentantului legal, nici semnătura acestuia, nici ștampila societății, iar altele cuprind la rubrica "delegat" numele unor persoane despre care debitoarea a afirmat că nu sunt reprezentanții săi legali, semnăturile fiind indescifrabile și neînsoțite de ștampilă.
În aceste condiții, prima instanță a constatat că nu există dovada că toate facturile ar fi fost acceptate la plată, potrivit art. 46.com. ceea ce face să nu fie probat cuantumul total al creanței, așa încât, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006, a respins cererea creditoarei.
Împotriva acestei sentințe, TEHNOLOGIA AGRICOLĂ a declarat recurs, solicitând casarea sa și trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe.
În motivare, recurenta a arătat că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală, deoarece caracterul cert al creanței sale rezultă nu numai din contractul de vânzare-cumpărare nr. 112/28.03.2007 și din facturile emise în baza acestuia, dar și din angajamentul de plată asumat de către intimata-debitoare.
Susținând, așadar, că deține asupra intimatei o creanță certă, lichidă și exigibilă, al cărei cuantum depășește valoarea prag impusă de lege, dar și că intimata se află în stare de insolvență, recurenta a solicitat admiterea recursului.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 31 alin. 1, coroborat cu art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006, rice creditor care o creanță certă, lichidă și exigibilă, de mai mult de 30 de zile, care depășește valoarea prag stabilită de lege, poate să solicite deschiderea procedurii colective împotriva unui debitor prezumat în insolvență, adresând tribunalului competent o cerere introductivă, în care urmează să precizeze cuantumul și temeiul creanței, existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii, existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului și declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
În speță, creanța de care se prevalează recurenta îndeplinește cerințele legii.
Potrivit art. 379 alin. 3.proc.civ. "Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul."
Între părți s-au derulat raporturi contractuale, reglementate de contractul de vânzare-cumpărare nr. 112/28.03.2007, în temeiul căruia recurenta a transmis intimatei dreptul de proprietate asupra unui tractor marca, care a fost predat, conform procesului-verbal din data de 03.04.2007.
Este real faptul că doar una dintre facturile depuse la dosar a fost emisă în baza acestui contract, dar și că nu există dovada că toate facturile ar fi fost acceptate la plată, potrivit art. 46.com.
Pe de altă parte, însă, în recurs s-au depus la dosar facturi, care, chiar neacceptate la plată de către intimată, coroborate cu stabilirea în sarcina acesteia a obligației de plată, prin contractul ce reglementează raporturile dintre părți, probează caracterul cert al creanței.
În întărirea acestei concluzii, se cuvine subliniată existența angajamentului de plată emis de către intimată, la data de 03.11.2008 (fila 29 din dosarul de recurs), prin care intimata-debitoare a recunoscut faptul că datorează recurentei suma de 84.865,13 lei și s-a obligat să o achite până la data de 20.10.2008 - așa încât Curtea constată că și cerința exigibilității creanței este îndeplinită.
Iar caracterul lichid al creanței este neîndoielnic și necontestat.
Totodată, Curtea mai constată și că valoarea prag a creanței, de 10.000 lei, este depășită.
Pe de altă parte, plățile parțiale făcute de către intimată nu au fost de natură să răstoarne prezumția de insolvență instituită de art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 31 alin. 1, coroborat cu art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006, iar intimata nu a răsturnat prezumția de insolvență, așa încât apreciază că recursul este fondat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1-3, rap. la art. 3041.proc.civ. îl va admite și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, va admite cererea creditoarei și va deschide procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei, dosarul urmând a fi restituit primei instanțe, pentru luarea primelor măsuri.
În acest context, Curtea subliniază că întinderea creanței urmează să fie stabilită, cu caracter definitiv, doar cu ocazia întocmirii tabelului definitiv, în urma analizei pe care o va efectua administratorul judiciar, în acest stadiu instanța de recurs constatând doar că recurenta deține împotriva intimatei o creanță al cărei cuantum depășește valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Dispozițiile sentinței atacate, vizând respingerea contestației debitorului, nefiind criticate în recurs, urmează să fie menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenta TEHNOLOGIA AGRICOLĂ, împotriva sentinței comerciale nr. 148/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata și în consecință:
Modifică în parte sentința comercială nr. 148/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în sensul că:
Admite cererea creditoarei TEHNOLOGIA AGRICOLĂ împotriva debitoarei
Deschide procedura generală a insolvenței, împotriva debitoarei
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Trimite dosarul primei instanțe, în vederea luării primelor măsuri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - I - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./02.06.2009
Judecător-sindic -
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:Cristina ȘcheauaJudecători:Cristina Șcheaua, Iulia Prelipcean, Cosmin Mihăianu