Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 731/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 731/
Ședința publică din data de 29 septembrie 2007
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Petruța
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 11/JS/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar SP, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 11/JS/10.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a aprobat cheltuielile procedurale în cuantum de 2.941 lei + TVA aferente întregii proceduri a insolvenței din contul UNPIR -; a aprobat raportul final întocmit de catre lichidatorul judiciar SP; a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL și radierea acesteia din registrul comerțului de sub nr. J-, decărcând totodată lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința nr. 613/JS/22.03.2007, Tribunalul C-S a admis cererea introductivă formulată de lichidatorul SP T și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței - procedura simplificată față de debitoarea - SRL C, fiind numit în calitate de lichidator judiciar SP T, care a notificat debitoarea privind deschiderea procedurii insolvenței pentru prezentarea actelor conform art. 28 din Legea 85/2006, însă reprezentanții debitoarei nu au luat legătura cu lichidatorul judiciar și nu au predat documentația contabilă, motiv pentru care, în baza art. 138 din Legea 85/2006, lichidatorul a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale față de pârâții sr. și jr.
Prin sentința comercială nr. 1296/01.11.2007 s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar pentru antrenarea răspunderii personale patrimoniale împotriva pârâților.
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul final cu propunerea de închidere a procedurii în baza art. 131 din Legea 85/2006, raport la care creditoarea AVAS Baf ormulat obiecțiuni.
Prin aceeași sentință comercială nr. 1296/01.11.2007, judecătorul sindic a respins contestația formulată de creditoarea AVAS B împotriva raportului final al lichidatorului.
Judecătorul sindic a reținut din raportul final al lichidatorului, că adunarea creditorilor a decis închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL C, în baza art. 131din Legea insolvenței.
La masa credală a debitoarei s-au înscris creditorii C-S cu suma de 2 lei, AVAS B cu suma de 722 lei și Primăria C cu suma de 203 lei.
Judecătorul sindic a mai reținut că raportul final întocmit de catre lichidator cuprinde date privind situația debitoarei în sensul că nu s-au putut identifica bunuri în averea acesteia, sau elemente de activ bilanțier care să formeze obiectul inventarierii, evaluării și valorificării în vederea stingerii pasivului. Astfel, având în vedere împrejurarea că societatea debitoare nu mai desfășoară nicio activitate comercială, că în averea sa nu mai are niciun bun care ar putea să facă obiectul valorificării și că nu are nicio lichiditate pentru îndestularea creditorilor, tribunalul a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând în baza art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și refacererea raportului final în sensul continuării procedurii prevăzută de Legea 85/2008, până la recuperarea tuturor creanțelor datorate de debitoare.
În motivarea recursului, creditoarea a considerat că instanța a apreciat în mod eronat asupra pricinii supusă judecății în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, deoarece fără desemnarea / nominalizarea unui executor judecătoresc care să procedeze la executarea sentinței de atragere a răspunderii, AVAS fiind în imposibilitatea realizării creanței proprii, întrucât nu are calitate procesuală față de cererea având a obiect atragerea răspunderii fostului administrator, nu poate executa acest titlu.
Creditoarea recurentă arată că deține un titlu a cărui executare a fost deja solicitată prin înscrierea la masa credală a debitoarei, procedură prevăzută de Legea 85/2006, fiind ea însăși o modalitate de executare. Consideră că o eventuală avansare a sumelor ar duce la mărirea cuantumului creanței deținute de creditorul care a avansat sumele, motiv pentru care solicită aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006 modificată, care prevăd că "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic. Arată că în procedura insolvenței, lipsa acestor sume a reprezentat o problemă încă din vechea reglementare a Legii nr. 64/1995, motiv pentru care s-a introdus în Legea 85/2006 art. 4 alin. 4.
Se mai susține că AVAS, comparativ cu alți creditori are o creanță mică și o modalitate corectă de abordare a aspectelor supuse judecății ar fi fost ca aceste sume să fie solicitate de la creditorii care au creanțe mai mari. Pe de altă parte, consideră că întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, în vederea recuperării creanțelor falitului, de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatrorului judiciar. Scopul prevăzut de ansamblul reglementărilor Legii 85/2006 este stabilirea unor proceduri pentru recuperarea creanțelor deținute de toți terții de la o debitoare aflată în imposibilitate de plăți, considerând că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, conform dispozițiilor art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Curtea constată că recurenta se află în eroare cu privire la situația de fapt dedusă judecății, deoarece în speță nu s-a dispus antrenarea răspunderii personale patrimoniale, ci prin sentința comercială nr. 1296/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în același dosar, s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar pentru antrenarea răspunderii administratorilor debitoarei.
În aceste condiții, evident că nu se pune problema executării silite față de persoanele din fosta conducere a debitoarei, câtă vreme nu a fost admisă cererea de antrenare a răspunderii acestora.
Pe de altă parte, prin Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit în sarcina judecătorului-sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc motivat de împrejurarea că hotărârea pronunțată în temeiul art. 138 constituie titlu executoriu și, ca atare, aceasta urmează a fi pusă în executare ca orice alt titlu, potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, la care face trimitere însuși textul art. 142. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, această obligație a practicianului nereprezentând altceva decât o măsură cu caracter administrativ menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
Referitor la aplicarea greșită a legii în ceea ce privește închiderea procedurii insolvenței față de debitoare, invocată de către recurentă, Curtea reține că în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea insolvenței, potrivit cu care în orice stadiu al procedurii prevăzute de lege, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
De asemenea, recurenta se află în eroare și cu privire la cuantumul creanței sale, deoarece susține în recurs că are o creanță de un cuantum mai redus comparativ cu ceilalți creditori și ar fi trebuit ca avansarea sumelor necesare continuării procedurii să fie solicitată de la restul creditorilor, căci în speță s-au înscris la masa credală trei creditori, respectiv: C-S cu suma de 2 lei, Primăria C cu suma de 203 lei și AVAS B cu suma de 722 lei, astfel că susținerile acestei din urmă creditoare nu sunt fondate.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 11/JS/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./24.10.2008
Dact./24.10.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Csaba Bela Nasz, Petruța
