Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 732/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 732/
Ședința publică din data de 29 septembrie 2007
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Petruța
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 354/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL Reșița prin lichidator judiciar SP, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 25.08.2008, adresa nr. C 13667/2008 emisă de către ORC T, prin care se arată că societatea debitoare a fost radiată din registrul comerțului C-
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 354/2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS cu privire la raportul prin care s-a propus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL; a aprobat raportul final din data de 13.03.2008 întocmit de către lichidatorul judiciar SP; a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL și radierea acesteia din registrul comerțului, fiind descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că urmare a cererii introductive formulată de către creditoarea - SA Reșița, prin sentința nr. 288 din data de 19.03.2001 pronunțată în dosarul nr. 749/COM/2001 al Tribunalului C-S, s-a dispus deschiderea procedurii de organizare judiciară a debitoarei - SRL, întrucât s-a dovedit să pârâta debitoare se afla în încetare de plăți, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar - SRL.
Constatând că debitoarea nu mai desfășoară nici un fel de activitate, că nu există nici un fel de posibilitate de redresare financiară, prin continuarea activității sau a lichidării unor bunuri din averea sa, pe bază de plan, prin încheierea nr. 467/JS din 19.11.2001 pronunțată în dosarul nr. 749/COM/2001 al Tribunalului C-S, s-a dispus încetarea procedurii de reorganizare judiciară împotriva debitoarei și a fost deschisă procedura falimentului împotriva pârâtei debitoare - SRL, în condițiile prevăzute de Legea 64/1995 republicată.
Prin aceeași sentință mai sus-menționată, pentru realizarea procedurii falimentului debitoarei a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar - SRL, practician în insolvență.
Cum procedura falimentului debitoarei nu a fost închisă până la data de 21.06.2006, când a fost abrogată Legea 64/1995 republicată, procedura falimentului debitoarei a continuat să se desfășoare în conformitate cu prevederile Legii 85/2006, care a intrat în vigoare la acea dată.
Față de intrarea în vigoare a OUG 85/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, prin încheierea nr. 498/JS din 28.02.2007, pronunțată în dosarul nr. 749/COM/2001 al Tribunalului C-S, s-a luat act de către judecătorul sindic de încetarea calității de lichidator a - SRL, care nu s-a reorganizat ca practician în insolvență, în locul său fiind desemnat în calitate de lichidator SP.
Lichidatorul SP a întocmit și prezentat raportul final privind pe debitoarea - SRL, precum și planul de distribuire între creditori, afișate pe ușa tribunalului la data de 22.11.2007. Prin acest raport s-a propus de către lichidatorul-judiciar închiderea procedurii insolvenței împotriva acestei debitoare în conformitate cu prevederile art.132 alin. 2 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, având în vedere că toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate, iar sumele rezultate au fost distribuite între creditori, solicitând să se dispună radierea debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități.
Se constată că înainte de convocarea adunării creditorilor la 14.02.2008 pentru aprobarea raportului final și a planului de distribuție, de către AVAS s-a depus la dosarul cauzei, sub nr. 3318/05.02.2008, o cerere de admitere a creanței împotriva averii debitoarei - SRL pentru suma de 1.652,50 lei, echivalentul a 503.84 USD, preluată de către această creditoare de la CAS C-
Urmare a acestei cereri, lichidatorul a procedat la refacerea definitiv consolidat al creanțelor admise împotriva debitoarei - SRL și a raportului final, afișate la data de 13.03.2008.
Prin acest nou raport final, lichidatorul a propus de asemenea închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL, conform prevederilor art.132 alin. 2 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, cu precizarea că administratorii societății au depus la lichidator bilanțurile contabile și balanțele de verificare pe anii 2000-2001, că obligațiile față de bugetul statului provin din perioada 1996, conform procesului verbal întocmit de către Administrația Financiară Reșița sub nr. 21020/17.09.1998.
Lichidatorul judiciar a considerat că față de probele existente la dosarul cauzei, nu sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii administratorului societății, conform art. 1387 din Legea 85/2006.
Împotriva raportului final mai sus-menționat s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea AVAS B, prin care s-a solicitat respingerea raportului final în forma prezentată, să se dispună lichidatorului convocarea adunării - comitetului creditorilor falitei, în vederea supunerii la vot a introducerii de către reprezentantul ce va fi desemnat a acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, solicitând totodată și ca lichidatorul să realizeze o analiză pertinentă a incidenței tuturor împrejurărilor prevăzute de art. 138 alin. 1.
Prin obiecțiunile formulate, AVAS a considerat că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății, în condițiile în care speța se înscrie sferei de aplicabilitate a art. 138 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006. S-a mai solicitat și completarea raportului final de către lichidator, în sensul de a se preciza modul în care debitoarea, prin persoane interpuse, și-a îndeplinit obligațiile privind depunerea actelor contabile - bilanț, declarații de impunere, la instituțiile bugetare locale abilitate, apreciind că se impun completări pentru analizarea incidenței art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea 85/2006.
Judecătorul sindic a reținut, din economia obiecțiunilor formulate de către creditoarea AVAS, că aceasta vizează dispunerea atragerii răspunderii patrimoniale a persoanelor din organele de conducere și de supraveghere ale debitoarei, constatând că asupra lor nu se poate pronunța, întrucât nu sunt de competența sa. Cum însă, conform art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, calitatea procesuală activă de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, o au numai administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, măsură ce ține de managementul aferent acestei proceduri, supusă controlului judecătorului sindic, căruia atribuțiile îi sunt limitate numai la controlul judecătoresc al activității administratorului sau lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii, nu poate dispune obligarea practicianului în insolvență să promoveze o acțiune în răspundere patrimonială, cum de altfel nu poate dispune ca lichidatorul să convoace adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor debitoarei pentru supunerea la vor a introducerii de către un reprezentant, a unei acțiuni conform art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006.
Judecătorul sindic a mai reținut că solicitarea AVAS de convocare a adunării - comitetului creditorilor falitei, în vederea supunerii la vot a introducerii de către reprezentantul ce va fi desemnat a acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, este în contradicție cu dispozițiile imperative ale art. 138 alin. 1 și 3 din Legea 85/2006, potrivit cărora calitate procesuală activă de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, o au numai administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, sau comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului sindic.
S-a mai susținut că lichidatorul și-a exprimat punctul de vedere când a apreciat că din probele existe la dosar rezultă că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 referitoare la antrenarea răspunderii patrimoniale, motiv pentru care a respins ca neîntemeiate obiecțiunile creditoarei, a aprobat raportul final al lichidatorului și a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL.
S-a constatat astfel, că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute la art.132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței și a dispus în sensul celor de mai sus.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii obiecțiunilor și continuarea procedurii de lichidare a debitoarei - SRL până la recuperarea tuturor datoriilor pe care - SRL le are de achitat creditorilor.
În motivare, creditoarea recurenta a invocat faptul că instanța de fond a apreciat în mod eronat asupra pricinii supusă judecății în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, că instanța a confirmat aprecierile lichidatorului, fără ca judecătorul sindic să fie investit să se pronunțe pe o cerere având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor din fosta conducere a debitoarei. Consideră că lichidatorul avea datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
AVAS consideră că lichidatorul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de art. 138 din Legea 85/2006, deoarece aceste fapte trebuie privire în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau de condiții care au condus la încetarea de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea - credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Acest aspect legat de vinovăția sau nevinovăția foștilor administratori trebuie stabilit de către instanță, iar lichidatorul are calitatea conferită de lege de a investi cu o cerere de chemare în judecată.
Recurenta consideră că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la CAS, instituție de la care AVAS a preluat creanța și în locul căreia se în drepturi. Lichidatorul nu este executor judecătoresc care ar avea doar obligația dea vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe, invocând dispozițiile art. 25 din Legea 85/2006, conform cărora prima dintre atribuțiile lichidatorului este examinarea activității debitorului asupra căruia se inițiază procedura simplificată în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, apreciind că aceasta constituie premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea 85/2006.
Statul Român, reprezentant de AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
AVAS arată că obiecțiunile sale aveau ca finalitate continuarea procedurii de lichidare prin urmărirea bunurilor persoanelor care au făcut parte din conducerea acestei societăți, aspect care ține de admiterea cererii formulate de lichidator, însă cel care face probatoriul nu poate fi decât cel care preia în administrare patrimoniul și documentele contabile ale debitoarei, respectiv lichidatorul.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Criticile aduse de creditoare prin recurs, vizează greșita soluție a instanței de fond privind respingerea obiecțiunilor formulate de creditoare, prin care s-a criticat în principal, nelegalitatea raportului din prisma faptului că nu s-a formulat o cerere de atragere a răspunderii organelor de conducere ale falitei, rap. la disp. art. 129 din Legea insolvenței.
Așa cum temeinic a reținut și instanța de fond, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Pe de altă parte, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Acțiunea vizând atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere în cazul debitoarei a fost promovată de reclamanta DGFP C S în calitate de creditor, deși potrivit art. 138 alin.1 nu era îndrituită să exercite o astfel de acțiune.
Pe de altă parte, acțiunea privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei a fost formulată de creditoare numai în cadrul recursului formulat împotriva sentinței judecătorului sindic de închidere a procedurii insolvenței, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, această acțiune trebuia formulată înainte de închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Prin închiderea procedurii, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, "judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați", astfel că nu poate fi formulată o asemenea acțiune direct în recurs, după închiderea procedurii.
Susținerea creditoarei că procedura insolvenței a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a promova acțiunea în răspundere materială, pe lângă că nu este dovedită, este și nerelevantă, având în vedere că închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Așa fiind, constatând că nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 354/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./15.10.2008
Dact./20.10.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-S
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Csaba Bela Nasz, Petruța
