Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 747/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.747/R-COM
Ședința publică din 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de SC SRL cu sediul în Pitești,-, județul A, domiciliat în comuna, județul A, domiciliat în -, Pitești-B, nr.211, județul, domiciliat în Pitești,-, -.C,.1 județul, domiciliat în,-, județul, domiciliat în comuna, sat Podgoria, județul, domiciliat în Pitești, General nr.4, --V,.A,.7,.25, județul, domiciliat în Pitești, str.-, -9,.D,.3, județul, domiciliată în Pitești, str.- -, -c,.A,.4,.17, județul, domiciliat în comuna Vulturești, județul, domiciliat în -,-, județul, SC DISTRIBUTION SRL cu sediul în Pitești,-, județul, domiciliată în comuna, județul, domiciliat în comuna, județul, SC SRL cu sediul în -, Pitești-B, nr.211, județul A, împotrivasentinței nr.73/din 16 ianuarie 2009, recursului declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Pitești,-, județul A, împotrivaîncheierii din 25 februarie 2009,recursului declarat de SC SRL cu sediul în -, Pitești-B, nr.211, județul A, împotrivasentinței nr.272/din 03 martie 2009, recursurilor declarate de domiciliat în Pitești, str.-, -9,.D,.3, județul A și SC SRL cu sediul în comuna, sat, județul A, împotrivasentinței nr.305/din 17 martie 2009, recursului declarat de SC SRL cu sediul în -, Pitești-B, nr.211, județul A, împotrivasentinței nr.351/din 31 martie 2009 și recursului declarat de SC SRL cu sediul în Pitești,-, județul A, împotrivasentinței nr.423/din 14 aprilie 2009, toate pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Dezbaterile pe fond asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 19 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.73/F din 16 ianuarie 2009 Tribunalului Comercial Argeș au fost admisă în totalitate contestațiile formulate de creditorii: -, -, Direcția Generală a Finanțelor Publice A, SC Com SRL, M și Gh. (așa cum a fost precizată), SC SRL, G, SC SRL, -, SC Internațional SRL, SC SRL, G, SC Instant SRL, M G, și.
Totodată, a fost dispusă înscrierea în tabelul definitiv de creanțe împotriva debitorului SC SRL a tuturor creanțelor deținute de creditorii arătați, iar în cazul creditorului DGFP A, creanța sa a fost trecută din categoria creanțe privilegiate în categoria creanțe garantate.
De asemenea, au fost admise în parte contestațiile formulate de debitorul SC SRL, în sensul că: a fost admisă contestația cu privire la creanța declarată de către SC Distribuțion SRL și dispusă radierea sa din tabelul definitiv de creanțe; a fost admisă contestația cu privire la creanțele declarate de către și, precum și de către și a fost dispusă radierea acestor creanțe din tabelul definitiv de creanțe; a fost admisă în parte contestația cu privire la creanța declarată de creditorul și a fost dispusă înscrierea în tabelul definitiv a acestui creditor cu o creanță chirografară în sumă de 2.500.000 lei; a fost respinsă contestația cu privire la creanțele declarate de creditorii SC Leasing SA și SC Leasing SA și a fost respinsă contestația cu privire la creanța declarată de ca fiind fără obiect și a creditorului, în sensul că a fost dispusă înscrierea în tabelul definitiv a unei creanțe în sumă de 92.000 lei, în loc de 2.249.733 lei solicitată și a creditorului SC SRL față de creanța declarată de creditorul, în sensul că a fost dispusă înscrierea creditorului în tabelul definitiv de creanțe cu suma de 2.500.000 lei.
Au mai fost respinse ca nefondate contestațiile formulate de creditorii -, SC SRL, -, -, G, -, și SC SRL, față de creanțele înscrise ale creditorilor și.
În fine, a fost respinsă contestația debitorului SC SRL cu privire la creanțele declarate de către creditorii SC SRL și SC SRL și a fost dispusă înscrierea creanței creditorului SC SRL în tabelul definitiv, sub condiție.
Au fost anulate ca netimbrate contestațiile formulate de către și, și, ultima cu privire la creanța declarată de creditorul SC și a fost dată dispoziția ca administratorul judiciar să întocmească, de îndată, potrivit art.74, alin.1 din Legea nr.85/2006, modificată, tabelul definitiv de creanțe, ce va fi înregistrat la tribunal.
Pentru a decide astfel,judecătorul-sindica constatat că mai mulți creditori au formulat contestații împotriva deciziei luate de administratorul judiciar cu privire la înscrierea creanțelor în creditorilor. Astfeljudecătorul-sindica reținut că:
1. La 26.08.2008, debitorul SC SRL contestat creanța deținută de LEASING SA, de SC LEASING SA, de, și de SC DISTRIBUTION SRL, sub motiv că, creanțele acestora nu sunt certe, lichide și exigibile. Verificând creanțele și actele doveditoare ale creditorilor LEASING SA și de SC LEASING SA,judecătorul-sindica decis că acestea sunt certe, lichide și exigibile și că este nefondată contestația.
Cu privire la creanța de 5.300.000 lei înscrisă pe numele creditorului, debitoarea a contestat doar suma de 5.000.000 lei, invocându-se faptul că aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă.
Verificând contestația,judecătorul-sindica constatat că în dovedirea creanței, a invocat contractul de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare nr.3358 din 22.12.2007 în care s-a prevăzut că debitorul, prin reprezentanții săi legali, a primit la semnarea actului suma de 2.500.000 lei, urmând ca în situația în care nu va efectua demersurile de radiere a ipotecii instituit asupra bunurilor imobile - terenuri sau nu se va prezenta pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare să plătească dublul sumei primite. Având în vedere că a remis doar 2.500 lei, judecătorul-sindic a decis că doar această sumă constituie creanță certă, lichidă și exigibilă și că numai aceasta urmează să fie trecută în tabelul definitiv alături de suma de 300.000 lei necontestată.
În fine, cu privire la creanța SC DISTRIBUTION SRL, s-a invocat faptul că aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă. Verificând contestația,judecătorul-sindica constatat că din actele doveditoare depuse de această creditoare se deduce că acestea nu emană de la debitoare sau nu sunt recunoscute de aceasta și deci nu au caracter cert, motiv pentru care a dispus radierea creanței acestui creditor, menționată în tabelul preliminar.
2. Același debitor, SC SRL, a contestat și creanța creditorului reținută în tabelul preliminar. Verificând contestația, judecătorul-sindic a constatat că această creanță nu a fost înscrisă și a decis respingerea contestației ca lipsită de obiect.
3. La 27.08.2008, iu a contestat înscrierea creanței sale în tabelul preliminar, invocând contractul de împrumut nr.329/31.01.2008. Verificând acest înscris,judecătorul-sindica constatat că din actul arătat rezultă că împrumutătorul se obligă să pună la dispoziția împrumutatului suma de 138.635 Euro la 31.01.2008, însă, nu există nicio dovadă că această sumă a fost încasată de debitor, motiv pentru care a decis respingerea contestației.
4. La aceeași dată, a contestat respingerea cererii de înregistrare a creanței de 120.000 lei și de 50.000 Euro ca nedovedite. Verificând contestația judecătorul-sindic a constatat că pentru dovedirea creanței se invocă contractul de împrumut nr.30/7.01.2008 și o presupusă dispoziție de încasare pe care nu o mai deține creditorul, dar că nu există nicio dovadă că debitorul a încasat sumele arătate, motiv pentru care a dispus respingerea contestației.
5. La 27.08.2008, a contestat respingerea cererii de înregistrare a creanței de 104.500 lei, invocând convenția nr.1012/4.04.2008 și fila CEC seria - din 22.02.2008. Verificând contestația, s-a constatat că reprezentantul debitorului a recunoscut un împrumut acordat societății în anul 2007, dar și faptul că nu poate dovedi încasarea sumei de debitor, chiar dacă același reprezentant a emis o filă CEC pentru această sumă, motiv pentru carejudecătorul-sindica decis respingerea contestației.
6. La 4.09.2008, a contestat refuzul de înscriere a creanței de 25.000 lei în tabelul preliminat, invocând înscrisul sub semnătură privată nr.1014 din 4.04.2008 prin care dovedește împrumutul acordat debitoarei.Judecătorul-sindica constatat că debitorul nu a plătit taxa judiciară de timbru, deși i-a fost pus în vedere acest lucru și în consecință a decis anularea contestației ca netimbrată.
7. La 4.09.2008 a contestat înscrierea parțială a creanței sale în sumă de 2.777.733 lei, susținându-se că greșit i-a fost respinsă suma totală de 2.249.733 lei, deși aceasta dovedește existența creanței prin contractul de împrumut nr.1255 și nr.1233 din 21.04.2008 și fila CEC seria - -, ca și prin contractul de credit nr.26211 din 22.02.2008. Verificând contestația s-a constatat că numai suma de 92.000 lei, rezultată din cele două convenții prin care a fost recunoscut împrumutul de către debitor, are caracter cert, lichid și exigibil și că, potrivit contractului de credit nr.26211 din 22.02.2008, contestatoarea are calitatea de garant al unui credit contractat de debitor și nu o creanță asupra patrimoniului acestuia, iar fila CEC emisă la 25.10.2008 poate face dovada unei creanțe născute în timpul procedurii și nu înainte de deschiderea acesteia, motiv pentru carejudecătorul-sindica decis admiterea în parte a contestației, dispunând ca suma de 92.000 lei să fie adăugată în tabelul definitiv la creanța deja înscrisă în tabelul preliminar.
8. Creditorul a contestat refuzul de înscriere a creanței de 44.000 lei, invocând faptul că declarația de creanță a fost timbrată, iar creanța este dovedită prin contractul de împrumut nr.198/20.09.2006. Verificând declarația de creanță s-a constatat că, contractul de împrumut nr.198/20.09.2006 nu face dovada încasării sumei de către debitor, deoarece actul a fost semnat doar de unul dintre administratori.
9. a contestat refuzul de înscriere a creanței sale sub motiv că acesta nu ar fi timbrat declarația de creanță. Verificând această contestație, judecătorul-sindic a constatat că declarația de creanță nu a fost timbrată și în consecință a dispus respingerea contestației.
10. Creditorul - a contestat refuzul de a înscrie declarația sa de creanță, susținând că a timbrat-o legal. Verificând această contestație,judecătorul-sindica constatat că declarația de creanță nu a fost timbrată și în consecință a dispus respingerea contestației.
11. Creditorul a contestat refuzul de înscriere a creanței ale de 144.000 lei, pe motiv de lipsă dovezi și a susținut că acesta deține o dispoziție de încasare pentru suma solicitată și note de cântar pentru cantitățile de carne livrate debitorului. Verificând această contestație, s-a constatat că dispoziția de încasare a fost semnată de G, ce nu mai avea puterea de a reprezentanta pe debitoare la data întocmirii actului, la 25.02.2008 acesta nu mai era administrator, ci; și că notele de cântar invocate nu pot proba existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, motiv pentru care judecătorul sindic a dispus respingerea contestației ca nefondată.
12. a contestat refuzul de înscriere a creanței sale de 167.400 lei. Verificând contestația s-a constatat că potrivit convenției nr.1234 din 21.04.2008 emisă de debitor, acesta din urmă a împrumutat suma de 167.400 lei cu obligația de restituire într-un an, motiv pentru care judecătorul sindic a dispus înscrierea creanței în creditorilor.
13. Creditorul a contestat refuzul de înscriere a creanței sub motiv că greșit a fost reținut de administratorul judiciar formularea tardivă a declarației de creanță, arătând că el a depus-o la 25.06.2008 cu o întârziere de două zile, deoarece se afla în concediu medical. Verificând această contestație, judecătorul-sindic a constatat că aceasta nu este fondată întrucât declarația de creanță a fost depusă la tribunal peste termenul stabilit de judecătorul sindic, respectiv 23.06.2008, situație recunoscută de contestator.
14. La 10.09.2008, creditorul SC SRL a contestat creanța înscrisă în tabelul preliminar pe numele creditorului, invocându-se faptul că aceasta a fost menționată greșit, întrucât nu există documente justificative.
Verificând contestația,judecătorul-sindica reamintit faptul că el a verificat creanța creditorului cu privire la suma de 5.000.000 lei și a concluzionat că doar 2.500.000 lei se justifică a fi înscrisă în creditorilor, întrucât prin act notarial s-a reținut că debitoarea a încasat această sumă la încheierea actului, motiv pentru care a dispus deja menționarea în definitiv al sumei arătate alături de creanța de 300.000 lei rezultată din două file CEC.
15. La 27.08.2008, SC SRL a contestat creanța SC SRL, sub motiv că fila CEC de care s-a prevalat această creditoare a fost trasă de debitor în favoarea lui SC SRL I și girată mai departe creditorului. Verificând contestația,judecătorul-sindica constatat că aceasta nu este fondată deoarece nu a fost parcursă procedura specială de anulare a filelor CEC potrivit prevederilor Legii nr.59/1934. Totodată, a mai constatat că, cu privire la aceste file CEC există o cercetare penală în curs, motiv pentru carejudecătorul-sindica dispus înregistrarea creanței creditorului arătat ca o creanță sub condiție până la terminarea cercetărilor penale.
II. Constată că, prin încheierea din 25 februarie 2009,judecătorul-sindica admis cererea administratorului judiciar și a dat dispoziție acestuia să efectueze actele și operațiunile de obținere a finanțării capitalului de lucru în condițiile stabilite de comitetul creditorilor.
III. Constată că, pin sentința nr.272/R/3 martie 2008 fost admisă cererea formulată de SC LEASING și a fost dispusă restituirea de către debitor a tuturor autovehiculelor proprietatea petentei și, totodată, a constatat că imobilul teren intravilan a fost deja restituit.
Pentru a decide astfel,judecătorul-sindica constatat că la 16.09.2008, SC LEASING a solicitat restituirea autovehiculelor și imobilul teren, închiriat în sistem leasing, conform contractelor de leasing nr.82879/2006, nr.90131/2007, nr.90132/2007, nr.92018/2007, nr.94962/2007, nr.94963/2007 și nr.96197/2007, respectiv trei autoutilitare Citroen, două autoutilitare Citroen, autoturism și teren intravilan intabulat în cartea funciară 29041/N nr.cadastrat 10469.
De asemenea, judecătorul-sindic a constatat că debitoarea a depus întâmpinare precizând că mijloacele auto solicitate nu se află în posesia sa, fiind date în folosință SC DISTRIBUTION SRL, iar terenul a fost deja restituit potrivit procesului verbal de predare-primire.
În fine, judecătorul-sindic a mai constatat ă la 3 mai 2009, administratorul judiciar a declarat că este de acord cu restituirea autovehiculelor.
Analizând cererea,judecătorul-sindica constatat că debitoarea nu și-a achitat ratele curente de leasing și că debitoarea, prin administratorul judiciar, a fost de acord cu restituirea bunurilor mobile, iar imobilul este deja restituit.
IV. Constată că, prin sentința nr.305/F/17 martie 2009 Tribunalului Comercial Argeșa fost admisă contestația formulată de administratorul judiciar și a fost dispusă radierea creanțelor, deținută de SC SRL și, din tabelul definitiv de creanțe.
Pentru a decide astfel,judecătorul-sindica constatat că debitoarea SC SRL a formulat contestație la tabelul definitiv de creanțe, sub motiv că, din eroare a fost înscris creditorul în tabelul definitiv de creanțe cu suma de 2.500.000 lei, întrucât această sumă nu a fost achitată debitorului, așa cum se menționează în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, iar cu privire la creanța creditorului SC SRL, de asemenea, greșit aceasta a fost trecută în creditorilor, în realitate, ea fiind cesionată unei alte societăți.
Judecătorul-sindic a mai constatat că SC SRL a depus întâmpinare invocând inadmisibilitatea contestației în condițiile în care motivele acesteia pot fi analizate pe calea recursului împotriva sentinței în care a fost soluționată contestația la tabelul preliminar de creanțe; ca și faptul că administratorul judiciar nu ar avea calitate procesuală.
Analizând contestațiile,judecătorul-sindica constatat următoarele:
1. Cu privire la creanța creditorului, a fost constatat că acesta a fost înscris în tabelul creditorilor cu suma de 2.800.000 lei; că, ulterior, asociatul debitorului, a declarat că, în realitate, suma de 2.500.000 lei nu a fost depusă în contul debitoarei (1240); și că însuși creditorul a declarat că nu a achitat nicio sumă de bani, ci a constituit garanții ipotecare pentru liniile de credit în favoarea asociaților debitorului. Pentru aceste motivejudecătorul-sindica dispus admiterea contestației și radierea creanței de 2.500.000 lei, rămânând doar creanța de 300.000 lei.
2. Cu privire la creanța SC SRL s-a constatat că pentru acesta a fost înscrisă în creditorilor suma de 1.400.000 lei, justificată cu file CEC și că, ulterior, administratorul judiciar a constatat că, în realitate această creanță a fost cesionată la 24.06.2008 către SC DISTRIBUTION SRL, la o zi după scurgerea termenului de înregistrare a creanței împotriva debitorului.
Verificând contestația,judecătorul-sindica constatat că nu este fondată excepția de lipsă a calității procesuale active a administratorului judiciar, invocată de creditor căci, potrivit art.75 alin.1, orice parte interesată poate formula contestație.
Pe fond, judecătorul-sindic a constatat că SC SRL cesionând creanța nu mai are calitatea de creditor și în consecință creanța acestuia de 1.400.000 lei urmează să fie radiată.
Constată că, prin sentința nr.351/F/31.03.2009 a Tribunalului Comercial Argeș au fost admise contestațiile la tabelul definitiv de creanță și a fost dispusă înscrierea creanței fiscale în tabelul definitiv cu suma de 3.434.293 lei și a creanței creditorului SC --CO TOTAL SRL, în categoria creanței garantate.
Pentru a decide astfel,judecătorul-sindica constatat că la 6.02.2009, Aaf ormulat contestația la tabelul definitiv de creanță, invocând faptul că de la momentul declarării creanței de 645.477 lei și până la 16.01.2009, creanța inițială a crescut la 3.098.043 lei.
De asemenea, judecătorul-sindic a mai constatat că la data de 26.02.2009, creditorul SC --CO TOTAL SRL a formulat contestația la tabelul definitiv, solicitând înscrierea creanței sale în categoria creanței garantate, întrucât administratorul judiciar din eroare esențială a înscris creanța sa în categoria celor chirografare.
Analizând contestațiile,judecătorul-sindica constatat următoarele:
1. Cu privire la contestația A s-a reținut că declarația de impunere constituie titluri hotărâtoare, necunoscute de creditor și în consecință, contestația este fondată, urmând a fi admisă.
2. Cu privire la contestația formulată de SC --CO TOTAL SRL, s-a constatat că aceasta are garanții mobiliare asupra creanței, astfel că și această contestație este întemeiată, urmând a fi admisă.
VI. Constată că, prin sentința nr.423/F din 14 aprilie 2009 Tribunalului Comercial Argeș, a fost admisă contestația administratorului judiciar la tabelul definitiv de creanță și a fost dispusă radierea creanței deținute de SC SRL din tabelul definitiv de creanțe.
Pentru a decide astfel,judecătorul-sindica constatat că la 16.03.2009 administratorul judiciar a formulat contestație la tabelul definitiv de creanță, cu privire la creanța SC SRL, solicitând radierea acesteia pe motiv că aceasta și-a cesionat creanța sa de 3.540.000 lei către SC DISTRIBUTION SRL, pierzându-și astfel calitatea de creditor.
Analizând contestațiajudecătorul-sindica constatat că SC SRL a fost trecută în tabelul definitiv de creanțe, din eroare, întrucât la 24.06.2008 aceasta și-a cesionat creanța sa de 3.548.000 lei către SC DISTRIBUTION SRL.
1. La 26.01.2009, SC SRL a declarat recurs împotriva sentinței nr.73/F/16.01.2009.
În esență, se susține că hotărârea este contradictorie, deoarece în dispozitivul hotărârii atacate s-a dispus că se respinge contestația formulată de SC împotriva creanței acesteia, dar se dispune înscrierea creanței sub condiție. Se mai arată că greșit a fost luată în discuție contestația formulată de administratorul societății, căci acestuia îi fusese ridicat dreptul de administrare al debitorului.
2. La 30.01.2009, a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe, invocând în esență faptul că greșit a fost respinsă contestația ca fiind netimbrată.
3. La 04.03.2009, a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe, invocând în esență faptul că greșit a fost admisă contestația formulată de.
4. La 27.02.2009, a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe, criticând în esență faptul că greșit nu a fost înregistrată creanța sa de 980.000 lei, reprezentând împrumutul pe care l-a acordat debitoarei, remiterea acestei sume făcându-se prin depunerea în contul societății debitoare a sumei de 44.000 lei, iar restul depunând-o la caseria societății.
5. La 26.02.2009, a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe, criticând în esență faptul că greșit instanța nu a admis contestația pentru creanța sa de 120.000 lei și de 15.000 Euro, sume pe care le-a împrumutat debitoarei.
Se mai arată că greșit a fost înregistrată creanța de 8.300.000 lei a lui.
6. La 26.02.2009, iu a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe, criticând în esență faptul că greșit nu a fost înregistrată creanța sa, deși aceasta a fost constatată printr-un înscris sub semnătură privată înregistrat sub nr.329 din 31.01.2008.
Se mai arată că greșit a fost înregistrată creanța de 8.300.000 lei a lui.
7. La 26.02.2009, a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe, criticând în esență faptul că greșit nu a fost înregistrată creanța sa deși aceasta a fost constatată printr-un înscris sub semnătură privată înregistrat sub nr.1012 din 04.04.2008, act semnat de reprezentantul debitoarei, și ștampilat de acesta.
Se mai arată că greșit a fost înregistrată creanța de 8.300.000 lei a lui.
8. La 24.02.2009, a declarat recurs, împotriva aceleiași sentințe, arătând în esență că greșit nu i-a fost înregistrată creanța de 5.000.000 lei, reprezentând clauză penală, deși, el a plătit suma de 2.500.000 lei pentru vânzare-cumpărare cu clauză penală în care se prevedea că partea care va refuza vânzarea este ținută să plătească dublul sumei arătate.
Se mai arată că greșit a fost înregistrată creanța de 8.300.000 lei a lui.
9. La 26.02.2009, - a declarat recurs, împotriva aceleiași sentințe, invocând în esență faptul că greșit nu i-a fost înregistrată suma de 3.400 Euro și cea de 300 USD, reprezentând 12.807,6 lei, pe motiv că nu ar fi timbrat legal cererea de depunere a declarației de creanță, în acest sens arătând că a depus chitanța prin cererea înregistrată sub nr.4102 din 20.08.2008, aflată la dosar vol.II, pag.318-319.
10. La 26.02.2009, a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe criticând, în esență, faptul că greșit nu a fost înscrisă în tabel creanța sa de 44.000 lei, constatată printr-un contract de împrumut înregistrat sub nr.198 din 20.09.2006, pe motiv că G nu ar fi avut puterea de a se angaja singur într-un contract de împrumut.
11. La 26.02.2009, a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe pe care a criticat-o sub motiv că greșit i-a fost respinsă contestația pentru netimbrarea cererii de declarare a creanței.
12. La 26.01.2009, SC DISTRIBUTION SRL a declarat recurs, în esență, criticând soluția sub motiv că administratorul social a fost cel care a formulat contestația, deși acesta nu avea calitatea procesuală căci îi fusese ridicat dreptul de administrare.
13. La 26.02.2009, a declarat recurs, în esență, criticând soluția instanței sub motiv că greșit i-a fost înregistrată creanța doar pentru suma de 628.000 lei (528.000 lei + 70.000 lei + 22.000 lei) și i-a fost refuzată înscrierea creanței pentru restul sumei până la 2.777.733,00 lei pe care a solicitat-o a fi înscrisă la masa credală.
Recurenta susține că în afara sumei admise a fi înscrisă în creditorilor, aceasta a mai împrumutat debitoarei alte sume pe care le poate dovedi prin contractele de credit bancar acordat persoanei fizice, contractate de recurentă și familia sa, și că debitoarea s-a angajat să restituie aceste împrumuturi până la 22.06.2008, iar până atunci să restituie lunar contravaloarea ratelor plătite la bancă.
Se mai arată, de asemenea, că pentru credite obținute de la bănci recurenta a constituit ipoteci pe un teren ce are o valoare mult mai mare decât împrumuturile de la bănci creditoare, fiind evaluate convențional cu reprezentanții debitoarei la suma de 2.157.733 lei.
Recurenta mai susține că deține două file CEC, respectiv fila CEC seria - nr.-, scadentă la 25.10.2008, în valoare de 2.157.733 lei, emisă de Banca și fila CEC seria - nr.- scadentă la 22.06.2008, în valoare de 620.000 lei, emisă de Banca Transilvania pe care la învestit cu formulă executorie și le-a pus în executare.
Totodată recurenta arată că greșit judecătorul sindic a admis contestația doar pentru suma de 92.000 lei rezultată din convențiile nr.1255 și nr.1233/21.04.2008 prin care a fost recunoscut împrumutul de către debitoare și a respins pentru restul sumei împrumutate invocând faptul că pentru acest rest contestatoarea ar fi doar garant. Prin această soluție, susține recurenta, judecătorul- sindic a lăsat nesoluționată cererea privind creditele de la bănci pe persoană fizică.
În fine, recurenta arată că cele două file CEC nu sunt anulate și că, deci, și cu privire la acest aspect judecătorul-sindic a emis o soluție greșită.
14. La 6.03.2009, a declarat recurs, în esență, criticând soluția instanței sub motiv că i-a fost respinsă cererea de înscriere a creanței de 144.000 lei ce reprezintă contravaloarea mărfii livrate. Se arată că greșit judecătorul-sindic a refuzat să accepte ca și probă dispoziția de încasare semnată de G la 25.02.2008, sub motiv că acesta nu mai era, la data semnării actului, administratorul societății și că notele de cântar nu sunt probe elocvente.
Recurentul susține că, în realitate, la data semnării dispoziției de încasare, G era administratorul societății, căci abia în luna martie 2008 acesta a demisionat din funcție, iar notele de cântar sunt semnate de salariații societății.
15. La 16.03.2009, SC SRL a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală, arătând că greșit a fost admisă creanța SC LEASING SA și a SC SA. Se susține că acestea nu sunt creanțe certe întrucât nu au fost dovedite căci nu a fost făcut calculul penalităților și al cheltuielilor de leasing.
Se mai susține că greșit a fost admisă creanța lui, întrucât acesta are doar o promisiune de vânzare și nu o creanță.
În fine, se arată că greșit a fost admisă creanța SC SRL, căci aceasta și-a încasat creanța prin compensare cu debitoarea și că ar fi avut loc o cesiune acceptată de administratorul judiciar prin declarație autentică.
16. La 13.03.2009, Aad eclarat recurs împotriva încheierii din 25.02.2009 a judecătorului-sindic, criticând soluția acesteia ca nelegală, sub motiv că greșit i-a fost încuviințat debitoarei dreptul de a face credit la bancă. Se mai arată că recurenta a solicitat acte care să justifice ordinea de zi a ședinței Comitetului creditorilor, însă nu i-au fost date și că, pe de altă parte, nu este eficient un astfel de împrumut deoarece acesta sporește masa credală.
17. La 26.03.2009, SRL a declarat recurs împotriva sentinței nr.272/F/3.03.2009, arătând că greșit judecătorul-sindic a admis cererea formulată de SC LEASING și a dispus restituirea de către debitoare a autovehiculelor proprietatea societății de leasing. Se mai arată că aceste mijloace auto erau închiriate și împrumutate gratuit de către debitoare SC DISTRIBUTION SRL, iar pe de altă parte creditoarea nu a notificat-o pe debitoare pentru a-i da posibilitatea administratorului judiciar să opteze pentru menținerea sau nu a bunurilor.
18. La 26.03.2009, a declarat recurs împotriva sentinței nr.305/F/17.03.2008, criticând soluția sub motiv că greșita a fost radiată creanța sa de 2.500.000 lei, înscrisă prin sentința nr.73/2009. Se mai susține că sentința nu este motivată și că există autoritate de lucru judecat.
19. La 27.03.2009, SC SRL a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe, criticând-o sub motiv că greșit i-a fost radiată creanța sa; că în considerente nu este menționată această creanță și nu se fac discuții privind SC SRL, astfel că din eroare a fost radiată creanța sa. Mai arată că nu poate fi radiată creanța sa pe regula art.75 din Legea nr.85/2006, ci calea de urmat trebuia să fie recursul împotriva sentinței nr.73/2009.
20. La 30.04.2009, SC SRL a declarat recurs împotriva sentinței nr.351/31.03.2009, criticând soluția sub motiv că greșit a fost admisă contestația formulată de SC --CO TOTAL SRL, în sumă totală de 3.434.293 lei, ca fiind creanță garantată și, de asemenea, greșit a fost înregistrată cererea de majorare a creanței În acest sens, se susține că suma solicitată de A este rezultată în urma controlului efectuat de această instituție în timpul procedurii și în consecință această din urmă sumă este constituită după deschiderea procedurii, fiind aplicabil art.108 din Legea insolvenței și nu regula art.75 din aceeași lege.
21. La 24.04.2009, SRL a declarat recurs împotriva sentinței nr.423 din 14 aprilie 2009, criticând-o ca nelegală sub motiv că greșit a fost radiată creanța sa de 3.548.000 lei. Se arată că este nelegală admiterea contestației pe temeiul art.75 din Legea nr.85/2006, căci administratorul judiciar cunoștea încă din iunie 2008 faptul că aceasta și-a cesionat creanța.
Recursurile sunt fondate în parte, așa cum va fi arătat.
Cu privire la recursurile formulate împotriva sentinței nr.73/F/16.01.2009.
1. Este fondată critica formulată de SC SRL, încadrată din oficiu în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că greșit judecătorul-sindic a înscris creanța SC SRL sub condiție, motivând faptul că există o plângere penală legată de creanța acestei societăți.
Curtea reamintește că legea nr.85/2006 nu prevede ca modalitate de înscriere a creanței decât înscrierea provizorie. Cum, în speță, creanța SC SRL nu poate fi considerată a fi provizorie, curtea va înlătura condiția privind creanța acestei societăți.
2. Cu privire la recursul formulat de. Curtea constată că în ședința publică din 19.06.2009, acesta, personal, a declarat că renunță la recurs, astfel că în temeiul art.246 Cod pr.civilă se va lua act de renunțarea acestuia la recursul împotriva sentinței arătate.
3. Cu privire la recursul formulat de. Curtea constată că acesta a criticat soluția judecătorului-sindic sub motiv că greșit a fost admisă contestația formulată de.
Totodată, curtea mai constată că, prin sentința nr.305/F/17.03.2009 a fost admisă contestația formulată de administratorul judiciar și a fost dispusă radierea creanțelor deținute de.
Pe cale de consecință se va respinge recursul formulat de, ca rămas fără obiect.
4. Nu este fondat recursul formulat de, încadrat din oficiu de curte în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că judecătorul-sindic a respins contestația formulată de, pe motiv că cererea de declarare a creanței sale a fost depusă tardiv.
Verificând motivele de recurs, curtea constată că nu sunt întemeiate întrucât motivul întârzierii, invocat de recurent, și anume faptul că era în concediu medical, nu este întemeiat. Dacă era în concediu medical, cum susține recurentul, nimic nu-l împiedica pe acesta să depună cererea de declarare a creanței prin poștă. În plus, nu există nicio dovadă privind starea de sănătate a acestuia.
În consecință, se va respinge recursul ca nefondat.
5. Nu este fondată critica recurentului, încadrată din oficiu în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că, din actele depuse de recurent la dosar rezultă că nu există dovezi privind împrumutul sumei de 120.000 lei și de 15.000 Euro, pe care îl invocă recurentul. Din actele aflate la dosar, rezultă că recurentul s-a obligat să împrumute pe debitoare cu sumele arătate; nu rezultă însă că a executat această promisiune de împrumut.
Cu privire la criticile privind greșita înscriere a creanței lui, pentru motivele arătate la pct.4, se va respinge acest motiv de recurs ca rămas fără obiect.
6. Nu este fondată critica formulată de iu, încadrată din oficiu de curte în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Din actele depuse la dosar rezultă că recurentul s-a obligat să împrumute pe debitoare la o dată ulterioară. Nu există însă dovezi că această promisiune a fost respectată.
Pe cale de consecință se va respinge recursul ca nefondat.
7. Este fondată critica formulată de, încadrată din oficiu de cute în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că judecătorul-sindic a respins contestația formulată de acesta pe motiv că debitoarea ar fi recunoscut creanța, însă nu ar exista dovezi de înregistrare a ei.
Soluția judecătorului-sindic este greșită întrucât creditorul nu are datoria de verifica actele contabile ale debitorului său, fiind suficientă existența raportului juridic de împrumut. Cum acest raport a fost recunoscut și recunoașterea este o probă legală a existenței raportului juridic, rezultă că pretenția recurentului la înscrierea creanței sale, în sumă de 104.500 lei, este întemeiată.
Văzând și dispozițiile art.304 pct.1 Cod pr.civilă, se va admite recursul, se va modifica sentința instanței de fond și se va admite contestația, dispunând înscrierea creanței de 104.500 lei a lui în creditorilor.
8. Cu privire la recursul formulat de. Curtea constată că prin sentința nr.305/F/17.03.2009 a fost radiată creanța lui de 2.500.000 lei, astfel că, în consecință, recursul acestuia a rămas fără obiect.
9. Nu este fondată critica formulată de -, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că judecătorul-sindic a respins contestația formulată de aceasta sub motiv că ea nu a timbrat cererea de declarare a creanței. Această soluție este legală întrucât recurenta a depus taxa de timbru, așa cum susține aceasta (.II, pag.318-319), însă, a depus-o la 20.08.2008, după data soluționării cererii de către administratorul judiciar.
Așa fiind, se va respinge recursul ca nefondat.
10. Este fondată critica formulată de, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că recurentul dovedește pretenția sa privind înscrierea creanței sale de 44.000 lei cu un înscris semnat de Acest înscris este suficient pentru a se dovedi existența creanței recurentei, proba fiind conformă regulilor art.1191 Cod civil.
În concluzie, se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul că se va admite contestația și se va dispune înscrierea creanței recurentului în suma de 44.000 lei.
11. Este fondată critica formulată de G, încadrată din oficiu de curte în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că judecătorul-sindic a respins contestația acestuia sub motiv că el nu ar fi timbrat cererea de declarare a creanței.
Verificând actele dosarului, curtea constată că, în adevăr, acesta nu a timbrat, însă, nu i-a fost pusă în vedere obligația timbrării.
Potrivit dispozițiilor art.18 din Legea nr.146/1997,determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiției.
Din acest text rezultă că înainte de a sancționa pe justițiabil cu anularea cererii sale potrivit art.20 din aceeași lege, acestuia trebuie să i se pună în vedere obligația de a timbra și cuantumul taxei de timbru.
Cum, în speță, nimeni nu i-a pus în vedere obligația de a plăti taxa de timbru și cuantumul acesteia, se constată că recursul este întemeiat.
Văzând și disp.art.312 alin.15 Cod pr.civilă, se va admite recursul formulat de G, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare cu privire la contestația acestuia.
12. Nu este fondată critica formulată de SC DISTRIBUTION SRL, încadrată din oficiu de curte în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recurentul susține că greșit judecătorul-sindic a admis contestația formulată de administratorul special, întrucât acesta nu avea competența de a formula o astfel de contestație, ci doar administratorul judiciar.
Curtea constată că această critică nu este fondată, întrucât, potrivit disp.art.18 alin.2 lit.c,administratorul special formulează contestații în cadrul procedurii reglementată de prezenta lege.
Din interpretarea acestui text rezultă că administratorul special formulează contestație indiferent de faptul că s-a dispus ridicare sau nu a dreptului de administrare a debitorului. Măsura arătată are ca și consecință doar interdicția administratorului special de a reprezenta pe debitoare (art.18 alin.1 din aceeași lege).
13. Nu sunt fondate criticile formulate de Gh, încadrate din oficiu de curte în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că, în esență, recurenta critică soluția judecătorului-sindic sub motiv că în afara sumei de 620.000 lei (528.000 lei + 92.000 lei) nu i-a recunoscut și restul creanței până la 2.777.733 lei, care ar reprezenta alte împrumuturi pe care aceasta le-a acordat debitoarei invocând ca probă contractele încheiate de ea cu băncile de la care a obținut creditele, sugerând, prin aceasta că sumele astfel împrumutate au fost apoi remise debitoarei cu titlu de împrumut; ca și suma de bani ce reprezintă valoarea terenului cu care a garantat un credit obținut de debitoare de la bancă.
Curtea constată că soluția judecătorului-sindic este legală, căci acesta i-a recunoscut recurentei creanța în sumă de 528.000 lei, dovedită cu înscrisul autentic, precum și creanțele de 70.000 lei și 22.000 lei, în temeiul unui înscris sub semnătură privată pe care administratorul debitoarei le-a recunoscut cu o zi înainte de deschiderea procedurii.
Alte creanțe nu sunt dovedite, fiind doar afirmate.
Curtea constată că nu există nicio probă pentru a se putea reține că sumele împrumutate de recurentă de la bănci au fost apoi remise cu titlu de împrumut debitoarei, așa cum susține recurenta.
Cu privire la faptul că recurenta a garantat o linie de credit a debitoarei, constituind ipotecă asupra a două suprafețe de teren deținute în indiviziune cu G și, curtea constată că banca creditoare poate să fie îndestulată din patrimoniul debitoarei și în acest caz nu există niciun temei pentru înscrierea recurentei în creditorilor; iar în cazul în care se va trece la executarea silită a ipotecii, numai atunci recurenta va putea solicita înscrierea în creditorilor, cu o creanță născută după deschiderea procedurii.
De asemenea, și în cazul în care recurenta ar plăti din propriul patrimoniu, creanțele debitoarei, creanță pentru care este ținută alături de debitoare, cum este ipoteza contractului de ipotecă, curtea reamintește că potrivit regulilor plății prin subrogație (art.1106 și art.1108 Cod civil) cel care plătește datoria altuia, pentru care este ținute alături de debitorul principal, se de drept în drepturile creditorului.
Din actele dosarului nu există dovezi concludente cu privire la faptul că debitoarea ar fi făcut plăți la bancă pentru creanțele debitoarei și pentru care recurenta a garantat prin instituirea ipotecii.
În fine, cu privire la filele CEC invocate de recurentă ca fiind dovezi ale existenței creanței sale asupra patrimoniului debitoarei, curtea constată că acestea nu pot fi dovezi ale creanței sale, deoarece au fost emise de administratorul social după data deschiderii procedurii, contrar dispozițiilor art.47 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006. În consecință, filele CEC arătate mai sus, emise de persoane lipsite de puterea de a încheia acte juridice în numele debitoarei, sunt inopozabile masei credale. Așa fiind, este lipsit de relevanță faptul că aceste file CEC nu au fost încă anulate, așa cum invocă recurenta.
14. Este fondată critica formulată de, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că recurentul pretinde greșita respingere a contestației de către judecătorul-sindic asupra refuzului administratorului judiciar de a înscrie creanța acestuia de 144.000 lei.
Verificând actele dosarului, curtea constată că recurentul dovedește existența creanței arătate cu un înscris ce reprezintă dispoziția de încasare emis de G și mai multe bonuri de cântar, semnate de salariații debitoarei.
Curtea consideră că din coroborarea acestor acte rezultă că între recurenți și debitoare a existat un raport de livrare a cărnii de către recurent debitoarei, ce avea ca obiect de activitate procesarea cărnii.
Pe cale de consecință se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul că se va admite contestația lui și pe fond se va dispune înscrierea în creditorilor a creanței acestuia de 144.000 lei.
15. Cu privire la recursul declarat de SC SRL, curtea constată că recursul acesteia este tardiv.
Din actele dosarului rezultă că sentința nr.73/F/16.01.2009 a fost publicată în Buletinul procedurii de insolvență nr.873/23.02.2009, iar recurenta a declarat recurs la 14.03.2009, deci cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006.
În consecință, se va respinge recursul ca tardiv formulat.
II. Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 25.02.2009.
16. Nu este fondată critica formulată de A, prin care este criticată încheierea judecătorului-sindic pe motiv că greșit a fost încuviințată administratorului judiciar cererea de efectuare a unor credite bancare.
Curtea constată că această critică nu este fondată întrucât creditul în litigiu a fost admis de comitetul creditorilor și apoi încuviințat de judecătorul sindic pe motiv că acesta este util desfășurării activității debitoarei pe perioada lichidării activității acesteia și că, în caz contrar, pierderea suferită de debitoare ar fi mai mare decât în cazul în care s-ar admite efectuarea unui împrumut bancar pe perioada arătată.
III. Cu privire la recursul împotriva sentinței nr.272/F/2009.
17. Nu este fondată critica formulată de SC SRL, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că soluția judecătorului sindic este legală întrucât în contractele de leasing locatorul rămâne proprietarul bunurilor până la transferul drepturilor de proprietate al acestora către utilizator.
Cum, în speță, acest transfer nu a avut loc, cererea formulată de SC LEASING SA de a i se restitui autovehiculele proprietatea societății a fot corect admisă de judecătorul sindic.
Curtea mai constată că nu are nicio relevanță faptul că debitoarea a închiriat sau a împrumutat gratuit bunurile arătate unei dintre societăți, căci nimeni nu poate face liberalități sau alte acte juridice asupra bunurilor altuia.
În fine, curtea mai constată că însuși administratorul judiciar a fost de acord cu restituirea bunurilor.
Pe cale de consecință se va respinge recursul ca nefondat.
IV. Cu privire la recursul împotriva sentinței nr.305/F/17.03.2009.
18. Nu este fondată critica recurentului, încadrată din oficiu de curte în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că soluția judecătorului-sindic de admitere a contestației și de radiere a creanței acestuia în valoare de 2.500.000 lei, este legală. În adevăr, ulterior înscrierii creanței arătate mai sus, a fost descoperit că, în realitate, suma arătată nu a fost predată debitoarei întrucât între recurent și debitoare nu a existat un contract de împrumut, ci doar un contract de garantare a societății.
Având în vedere că recurentul nu a remis cu titlu de împrumut suma arătată mai sus, pretenția acestuia de înscriere în creditorilor a sumei arătată este neîntemeiată și în consecință se va respinge recursul.
19. Este fondată critica formulată de SC SRL împotriva aceleiași sentințe, critică încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că greșit judecătorul sindic a admis contestația formulată de administratorul judiciar și a radiat creanța SC SRL pe motiv că aceasta și-ar fi cesionat creanța unei alte societăți.
Curtea consideră că, în adevăr, SC SRL a cesionat SC DISTRIBUTION creanța sa, însă această din urmă societate nu s-a înscris în creditorilor cu creanța cesionată.
De asemenea, curtea constată că cesiunea arătată nu a fost notificată debitoarei, astfel că aceasta din urmă este datoare către SC SRL și nu către cesionar.
În fine, curtea mai constată că debitoarea este creditoare cu suma pretinsă de SC SRL și că ea datorează suma arătată creditorului inițial sau, după caz, cesionarei (art.1391 - 1404 Cod civil).
Așa fiind, se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul că se va respinge contestația cu privire la creanța cu care a fost înscris în tabelul creditorilor SC SRL.
Cu privire la recursul împotriva sentinței nr.351 din 31.03.2009.
20. Este fondată critica formulată de SC SRL, împotriva sentinței arătate, încadrată din oficiu de curte în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Nu este fondată critica recurentei cu privire la înscrierea creanței SC --CO TOTAL SRL de 3.434.293 lei, ca fiind creanță garantată.
Curtea consideră că eroarea esențială a administratorului judiciar de a înscrie creanța SC --CO TOTAL SRL ca fiind garantată, poate fi rectificată pe calea contestației prevăzute de art.75 din Legea nr.85/2006, iar cel care greșește nu se poate prevala de propria eroare pe calea unui recurs.
Este fondată însă critica recurentei cu privire la înscrierea unei alte creanțe decât cea înscrisă în tablou de către administratorul judiciar.
Curtea constată că greșit judecătorul sindic a admis pe calea contestației prevăzute de art.75 înscrierea unor alte creanțe în favoarea A sub motiv că noile creanțe au fost constatate ulterior deschiderii procedurii.
În realitate, aceste creanțe nu pot fi înscrise pe calea arătată, ci fiind creanțe apărute după deschiderea procedurii ele trebuie să fie înscrise în definitiv cu acest titlu și nu pe calea contestației arătate.
În consecință, se va admite recursul cu privire la creanța A, se va modifica sentința în sensul că se va respinge contestația formulată de
VI. Cu privire la recursul declarat împotriva sentinței nr.423 din 14 aprilie 2009.
21. Este fondată critica recurentei SC SRL, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea consideră că instanța de fond a admis greșit contestația formulată de debitoare și pe această cale a fost radiată creanța de 3.548.000 lei a SC SRL, sub motiv că aceasta ar fi fost cesionată.
Pentru aceleași motive ca cele de la pct.19, curtea va admite recursul, va modifica sentința și va respinge contestația cu privire la creanța arătată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de SC SRL cu sediul în Pitești,-, județul A, domiciliat în Pitești, General nr.4, --V,.A,.7,.25, județul A, domiciliat în comuna Vulturești, județul, domiciliat în comuna, județul, împotriva sentinței nr.73/F/16.01.2009.
Modifică sentința în sensul că admite contestațiile acestora și dispune înscrierea în tabelul creditorilor a sumei de 104.500 lei, aparținând lui, de 44.000 lei aparținând lui, de 144.000 lei aparținând lui și înlătură condiția privind creanța SC SRL.
Respinge recursurile formulate de contestatorii domiciliat în Pitești,-, -.C,.1 județul, domiciliat în,-, județul, domiciliat în comuna, sat Podgoria, județul, domiciliată în Pitești, str.- -, -c,.A,.4,.17, județul, SC DISTRIBUTION SRL cu sediul în Pitești,-, județul și domiciliată în comuna, județul A, ca nefondate, împotriva aceleiași sentințe.
Respinge recursurile formulate de contestatorii domiciliat în -, Pitești-B, nr.211, județul A și domiciliat în Pitești, str.-, -9,.D,.3, județul A, împotriva aceleiași sentințe, ca rămasă fără obiect.
Ia act e renunțarea contestatorului, domiciliat în comuna, județul A, la judecata recursului împotriva aceleiași sentințe.
Admite recursul formulat împotriva aceleiași sentințe de contestatorul domiciliat în -,-, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare, în ceea ce-l privește pe acesta, la aceeași instanță - judecător sindic.
Respinge recursul formulat împotriva aceleiași sentințe de către contestatoarea SC SRL cu sediul în -, Pitești-B, nr.211, județul A, ca tardiv declarat.
Menține în rest sentința.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Pitești,-, județul A, împotrivaîncheierii din 25 februarie 2009.
Respinge recursul formulat de contestatorul SC SRL cu sediul în -, Pitești-B, nr.211, județul A, împotrivasentinței nr.272/din 03 martie 2009, ca nefondat.
Respinge recursul formulat de contestatorul domiciliat în Pitești, str.-, -9,.D,.3, județul A, împotrivasentinței nr.305/din 17 martie 2009, ca nefondat.
Admite recursul formulat de intimata SC SRL cu sediul în comuna, sat, județul A, împotrivasentinței nr.305/din 17 martie 2009.
Modifică sentința în sensul că respinge contestația administratorului judiciar privind înregistrarea creanței acesteia, ca neîntemeiată.
Menține în rest sentința.
Admite recursul formulat de către contestatoarea SC SRL cu sediul în -, Pitești-B, nr.211, județul A, împotrivasentinței nr.351/din 31 martie 2009.
Modifică în parte sentința, în sensul că înlătură creanța suplimentară în sumă de 2.788.819 lei, depusă de A, după deschiderea procedurii.
Menține în rest sentința.
Admite recursul formulat de către contestatoarea SC SRL cu sediul în Pitești,-, județul A, împotrivasentinței nr.423/din 14 aprilie 2009, toate pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge contestația administratorului judiciar, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
09.07.2009
Red.DV
EM/4 ex.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Fabiola
