Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 764/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 764
Ședința publică din 21 mai 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 616/31.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu SC WO SRL, prin lichidator judiciar A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 616/31.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a dispus închiderea procedurii insolvenței declanșate împotriva debitoarei SC WO SRL A, radierea debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că prin Sentința nr. 164/04.02.2008 s-a admis cererea formulată de debitoarea SC"-WO"SRL pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, împotriva debitoarei, fiind deschisă procedura simplificată de insolvență, prin intrarea direct în procedura falimentului prevăzută de Legea nr.85/2006 și desemnat ca lichidator provizoriu al debitoarei pe A, stabilind-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006 cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
Din adresa nr.584/18.02.2009 emisă de Primăria Jud. A rezultă că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile.
Prin raportul depus în ședința publică de astăzi, reprezentanta lichidatorului judiciar, întrucât în averea debitorului, nu au fost identificate bunuri, a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.
Judecătorul sindic, văzând că din probele dosarului rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor creditoarei și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că, debitoarea nu deține bunuri, iar cheltuielile administrative ale procedurii neachitate până în prezent se ridică la suma de 47,12 lei reprezentând contravaloarea anunțurilor, în baza art. 131 din Legea nr.85/2006 a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a proceda la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
În baza art. 136 din același act normativ, judecătorul sindic a procedat la descărcarea lichidatorului judiciar, de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Ca o consecință a închiderii procedurii, raportat la art. 131 teza finală din Legea nr. 85/2006, a dispus radierea debitoarei din evidențele de pe lângă Tribunalul Arad.
În baza art. 135 din Legea nr.85/2006 s-a dispus notificarea sentinței de închidere către DGFP A și ORC A pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Prin recursul său creditoarea AVAS Bas olicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SC -Wo le are de achitat creditorilor.
În motivare se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, pentru următoarele considerente:
În cauză era necesară formularea cererii de chemare în judecata, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a caută modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plați cat mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Pornind de la însăși izvorul celor solicitate de AVAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150 / 2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 302 din Codul penal (în prezent art. 454. pen.) și art. 280 din Codul Muncii.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, statul român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "acărui existență certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societateaaajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Având in vedere contextul prezentat anterior, opinia noastră este ca lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 si urm. din Legea 85/2006.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiunii în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea 85/2006, republicată.
În motivare se arată că este fără îndoială că s lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligentă în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, potrivit autorului citat, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
În derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală a asociaților care să poată primi raportul final și situațiile financiare finale ale procedurii. Același raport final și bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării în mod legal a adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului, final, (art.129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii. Dacă ar fi fost convocată adunarea generală a creditorilor societății, în cadrul acestei adunări, creditoarea avea posibilitatea invocării motivelor care stau la baza opunerii la închiderea procedurii, în situația dată, face aceste precizări în calea de atac legală.
În concluzie, solicită instanței, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiunii în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea 85/2006, republicată.
În cauză a formulat întâmpinare lichidatorul judiciar A prin care a solicitat respingerea recursului
Examinând recursurile astfel declarate, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și potrivit dispozițiilor art. 304, 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că acestea sunt nefondate.
Astfel cu privire la recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, referitor la critica ce vizează nerespectarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, cu privire specială asupra convocării adunării creditorilor și comunicarea raportului final, Curtea relevă că procedura insolvenței s-a închis față de debitoare pe temeiul prevederilor art. 131 din Legea insolvenței. Această normă de procedură a insolvenței nu impune, nici convocarea adunării creditorilor, nici întocmirea și comunicarea către creditori a vreunui raport final, ceea ce rezultă din textul art. 131, astfel; În orice stare a procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o hotărâre de închidere a procedurii. Prin urmare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 129, relativ la necesitatea întocmirii raportului final și comunicării acestuia împreună cu situațiile financiare finale, și nici cele ale art. 132 alin. 2 referitoare la condiționarea închiderii procedurii de aprobarea raportului final, după comunicarea acestuia către creditori, convocarea adunării creditorilor și soluționarea eventualelor contestații.
Relativ la critica având ca obiect neantrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, conform art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, Curtea statuează că creditoarea recurentă nu are legitimarea procesuală de a introduce, în mod direct, o astfel de acțiune în fața judecătorului sindic, ci numai după o prealabilă cerere de antrenare încuviințată în acest demers de către același judecător-sindic. În acest sens dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 sunt univoce, clare, inderogabile.
Prin urmare, dacă creditoarea recurentă nu beneficiază ope legis de legitimare procesuală activă, în mod direct și necondiționat, în prima instanță, cu atât mai puțin aceeași creditoare poate tinde în recurs, prinomisio medio,la deznodământul judiciar al antrenării răspunderii patrimoniale reglementate de art. 138 din Legea insolvenței.
În consecință, Curtea, considerând că recurenta creditoare nu are calitate procesuală activă în calea de atac a recursului pentru a fi îndreptățită să solicite atragerea răspunderii patrimoniale personale a administratorilor debitoarei, urmează a respinge recursul acestei creditoare pe aceste considerente.
În concordanță cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere soluționarea prezentului petit prin constatarea lipsei calității procesuale active a recurentei, Curtea este dispensată de a mai cerceta motivele de fond integrate răspunderii reglementate de art. 138 alin. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost propusă de creditoarea recurentă.
Singurele critici aduse de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A sentinței civile nr. 616/31.03.2009 se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, însă aceste critici nu pot fi primite. Aceasta întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar conform art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 sau, în cazurile prevăzute de alin.3 din aceeași lege, de comitetul creditorilor, iar nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală.
Așadar, norma cuprinsă în art. 138 din legea insolvenței nu include între titularii acțiunii în răspundere civilă și creditorii, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din lege, și de altfel nici nu a formulat o astfel de cerere, cu atât mai mult ea nu poate solicita în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea în mod direct a textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare a înțeles să modifice condițiile în care creditorii - prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului sindic o astfel de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au determinat sau au contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 616/31.03.2009 Curtea constată că recursul formulat de creditoarea A nu poate fi primit, urmând a fi respins.
Astfel fiind, se vor respinge recursurile creditoarelor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 616/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile creditoarelor Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 616/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - Dr. - - - -
GREFIER
Red. /17.06.2009
Dact. /23.06.2009
2 ex.
Prima instanță - Trib.
Judecător -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Dorin Ilie
