Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 803/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 803/
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de CASA DE. cu sediul social în B, str. - nr. 199, prin lichidator judiciar, cu sediul în B,-,. B,. 3, județul B, împotriva sentinței nr. 185/R/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata & L, str. -. - nr. 4, - parter, județul I, având ca obiect acțiune în anulare.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul din data de 31.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.11.2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului, rezultă:
Reclamanta Casa de B, prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâta Euro Ias olicitat anularea contractului de închiriere nr. 29/31.10.2002 în temeiul art. 61 lit. c din Legea nr. 65/1995 și restituirea sumelor transferate, respectiv 967.088.300 lei Rol.
În motivarea acțiunii s-a precizat că la data de 31.10.2002, conform contractului nr. 29, Euro & Iaî nchiriat către Casa de B, unitatea de vinificație V care cuprindea mijloacele fixe din grupele 1, 2, 4, 6, obiecte de inventar grupele 2, 3, 6, suprafața de teren aferentă, respectiv 12.381 mp, bunurile fiind situate în V,-
Termenul de închiriere a fost de 1 an, de la 1 2002 la 1 2003, iar prețul închirierii s-a stabilit la 100.000.000 de lei Rol lunar, fără
S-a arătat că contractul a fost încheiat cu intenția părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori, Casa de B având, la acea dată, datorii către bugetul de stat, conform balanței de verificare de la 31.10.2002, de 3.611.344 mii de lei Rol și furnizori 21.771.586 de lei Rol.
Astfel, Casa de, deși a închiriat bunurile menționate cu destinația producerii vinurilor și a depozitării acestuia - conform art. 6 din contract - aceasta nu avea autorizație în acest sens, autorizație obligatorie pentru producerea vinului, situație în care contractul apare ca fictiv, cu scopul de a-și micșora patrimoniul prin plata chiriei în dauna creditorilor.
Ulterior, deși contractul este încheiat la 31 octombrie 2002, predarea - primirea bunurilor se face abia la data de 18 februarie 2003, ceea ce evidențiază faptul că, deși încheiat contractul cu obligația plății lunare a chiriei, Casa de B nu a folosit spațiul dat fiind faptul că, campania de recoltare și prelucrare a strugurilor este în perioada septembrie - octombrie 2002 și nicidecum în luna februarie când au fost preluate bunurilor respective. Societatea a avut activitate de comercializare a băuturilor alcoolice până în luna iulie 2003, după care potrivit datelor de evidență contabilă nu a mai desfășurat niciun fel de activitate.
Mai mult, a emis doar un număr de 3 facturi fiscale de către locator în favoarea locatarului iar suma de bani reprezentând chirie a fost plătită ulterior cu -uri și bilete la ordin girate de către Casa de B societății & I fără ca aceasta să solicite plata și pentru celelalte luni cât a durat contractul de închiriere.
Acesta a fost prelungit conform actului adițional până la data de 31 martie 2004.
Mai menționează că & Iaf acturat chiria conform celor trei facturi emise numai pentru 9 luni și nu pentru întreaga perioadă a contractului 2002 - 31 martie 2004.
De asemenea, în contul chiriei părțile au invocat o operațiune de compensare pentru suma de 131.545.575 de lei, la data de 16 martie 2004, conform ordinului de compensare cu seria B nr. - însă compensarea este între Casa de și, care nu este aceeași cu SERV & neprecizându-se ce reprezintă suma compensată.
nu a făcut niciun demers pentru recuperarea sumelor datorate de Casa de B, ceea ce conduce la concluzia că actul a fost fictiv încheiat doar cu scopul de a sustrage bunuri respectiv sume de bani de la urmărirea de către creditori.
Prin sentința comercială nr. 173/13.04.2006 Tribunalul Bacăua respins acțiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă.
În motivarea soluției, instanța a reținut că față de temeiul de drept invocat de reclamantă art. 61 alin. 1 lit. c din Legea 64/1995. Nu poate forma obiectul unei cereri în anulare un contract de închiriere și în care calitatea de chiriaș - locatar o are debitoarea aflată în insolvență, în speță reclamanta, întrucât așa cum de altfel susține și pârâta, prin acest contract nu are loc o constituie sau un transfer de bunuri din patrimoniul debitoarei aflate în insolvență către terțul pârât.
Situația contractelor, inclusiv a celor de închiriere, existente la data deschiderii procedurii insolvenței este reglementată prin art. 671din Legea 64/1995, republicată, potrivit căruia, acestea pot fi, dacă este necesar, denunțate de către administrator/lichidator, și nu pe calea unei acțiuni în anulare, în condițiile reglementate de art. 61 lit. c din lege, așa cum a procedat reclamanta.
Împotriva sentinței comerciale nr. 173/2006 a declarat recurs & I, recurs ce a fost admis, Curtea de Apel Bacău prin decizia nr. 687/19.10.2006 (dosar nr-) casând sentința recurată iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea cauzei pe fond.
În motivarea soluției, Curtea a reținut că prin contractul de închiriere în discuție se constituie un drept de creanță al pârâtei asupra patrimoniului debitoarei aflată în insolvență reprezentând contravaloarea chiriei lunare. Nu poate fi reținut art. 67 din Legea 64/2005 în sprijinul soluției instanței de fond, deoarece lichidatorul judiciar este cel care stabilește modalitățile în care se realizează maximizarea averii debitorului iar consecințele patrimoniale sunt diferite în cadrul acțiunii în anulare reglementat de art. 61 de cele existente în cazul denunțării unei contract în temeiul art. 67 din lege.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sunt nr. 396/2006.
La termenul de judecată din data de 9.03.2007, Tribunalul Bacău în baza adresei Înaltei Curți de Casație și Justiție B din care a rezultat că s-a admis cererea formulată de & I de strămutare a cauzei, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului la Tribunalul Galați - Secția comercială și de contencios administrativ.
Prin sentința comercială nr. 185/2008, Tribunalul Galația respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta Casa de B prin lichidator judiciar împotriva pârâtei & I, ca nefondată.
Tribunalul Galația reținut că, la data de 31.10.2002, între părți a intervenit contractul de închiriere nr. 29 prin care pârâta & I, în calitate de locator, a închiriat reclamantei în calitate de locatar o serie de bunuri mobile și imobile, respectiv unitatea de vinificație V cu mijloace fixe și obiecte de inventar, cât și suprafața de teren de 12.381 mp, situate în V,- Bunurile închiriate au fost date în folosință chiriașului pentru producerea vinului și depozitarea acestuia, urmând a fi predate la data de 01.11.2002 pe bază de proces verbal de predare primire, prețul chiriei fiind de 100 milioane de lei vechi fără TVA.
Contractul a fost încheiat pe o durată de 1 an, începând cu data de 01.11.2002 până la data de 01.11.2003.
Bunurile au fost predate chiriașei pe baza protocolului de predare - primire la data de 18.02.2003, înregistrat sub nr. 2. Ulterior, părțile au semnat act adiționat prin care au prelungit durata de valabilitate a contractului până la data de 31.03.2004.
Martorii și au precizat că reclamanta în calitate de chiriaș a avut posesia în sensul material și folosința imobilului care făcea obiectul contractului de închiriere nr. 29/2002 situat în V,-
Că reclamanta a avut posesia imobilului este susținută de faptul că desfășura activitate de producere și depozitare vinuri și în acest sens a încheiat cu V contractul de închiriere nr. 2183/2002 pentru îmbutelierea vinurilor și depozitarea lui, sau nr. 539 motiv pentru care nu poate fi primită susținerea reclamantei că, neavând autorizație de producere a vinurilor, nu putea desfășura o astfel de activitate, motiv pentru care contractul încheiat cu pârâta ar fi fictiv.
O dovadă în plus că reclamanta a avut posesia imobilului o atestă faptul că la controlul efectuat la pârâtă de către Garda de Mediu, privind starea unor recipiente de depozitare a unor substanțe toxice aparținând pârâtei, reprezentantul reclamantei, a fost prezent și a semnat procesul verbal, evident singura justificare fiind că reclamanta funcționa în imobilul în discuție.
Argumentul că pârâta a facturat sporadic chiria și nu potrivit clauzelor contractului, care ar fi subliniat ideea că este un act fictiv, nu poate fi primită în condițiile în care nu se coroborează și cu alte probe.
Motivarea pârâtei că dintr-un raționament economic a preferat, în loc să facă demersuri pentru recuperarea chiriei de la reclamantă, să caute alți chiriași pentru alte spații, este contrar interesului unui comerciant de a obține un profit maxim.
Susținerea că, pentru încasarea chiriei pentru ultimele luni, a preferat să nu emită factură fiscală, reclamanta debitoare intrând în insolvabilitate, i-ar fi adus o serie de obligații fiscale suplimentare, a fost înlăturată de instanță, nefiind confirmată prin probe.
A fost înlăturată de către instanță și motivarea că reclamanta, referitor la împrejurarea că pentru același imobil au existat două contracte de închiriere, însă cu prețul chiriei diferit, respectiv 100 milioane de lei vechi și 10 milioane de lei vechi, atâta timp cât la solicitarea instanței reclamanta nu a putut prezenta originalul spre verificare.
Acțiunea a fost considerată nefondată, în cauză nedovedindu-se intenția de fraudare a ambelor părți, în sensul sustragerii bunurilor de la creditori sau de a leza în orice alt fel drepturile acestora.
Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs Casa de criticând soluția ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Instanța nu a avut în vedere toate probele de la dosar și, în mod special, înscrisurile depuse de reclamantă în susținerea acțiunii, întemeindu-și soluția pe declarații de martori în detrimentul înscrisurilor.
Instanța nu a motivat înlăturarea acestor probe, nefăcând referire la apărările făcute de reclamantă la susținerile pârâtei.
Instanța a schimbat înțelesul absolut neîndoielnic al actelor depuse, reținând o situație de fapt străină de aceea care a rezultat din actele dosarului.
În dezvoltarea motivelor invocate, arată că autorizația seria B nr. -;-;-;- din 16.11.2002 cu valabilitate până la 16.11.2003 atestă că Casa de B nu are autorizare pentru producerea vinului, ci doar comercializare în sistem angro la adresele menționate în aceste autorizații.
Autorizația seria - din 16.11.2002 eliberată de B din care rezultă că Casa de B este autorizată să comercializeze băuturi alcoolice la adresa V, strada - cel M nr. 275.
Contractul nr. 2183 din 01 oct. 2002 încheiat cu V, contract de închiriere a unui spațiu în V, strada - cel M nr. 275 destinat îmbutelierii și depozitării vinului pe o durată de 3 ani.
Toate aceste acte probează că Casa de B nu putea produce băuturi alcoolice, neavând autorizație și nici nu avea nevoie de un spațiu de depozitare în vederea comercializării acestora întrucât încheiase la 01.10.2002 contractul pentru spațiu de depozitare cu V, unitate autorizată în producerea vinului.
În continuare, a precizat că, cu angajații pe care-i avea, existenți în număr de 16, nu se putea face producție în spațiul închiriat și, de asemeni, cu utilajele închiriate în scop.
Consideră că reținerea instanței în sensul că reclamanta ar fi avut posesia spațiului întrucât a încheiat contractul nr. 2183/2002 și contractul nr. 539/2001 cu V este eronată.
Încheierea acestui contract dovedește că nu mai era necesară închirierea altui spațiu pentru depozitarea bunurilor, reclamanta fiind autorizată doar să comercializeze băuturi în 2002 la spațiul din V, strada - cel M nr. 275, neavând autorizația să comercializeze la adresa din V,-.
Contractul nr. 539/2001 a fost încheiat de către în calitate de producător și Casa de în calitate de distribuitor.
Din conținutul balanței de verificare din 31.10.2002 depusă la. B rezultă că reclamanta avea datorii la bugetul de stat de 3.611.344 lei Rol și furnizori 21.771.386 lei Rol din care reiese că intenția părților a fost de a frauda interesele creditorilor prin încheierea contractului.
Contractul nr. 1725/01.08.2002 încheiat cu pentru prelucrarea și procesarea strugurilor achiziționați de Casa de în perioada august - oct 2002 conține 3 facturi fiscale emise doar 9 luni din cele 17 luni cât s-a susținut că s-a folosit spațiul închiriat - atestă fictivitatea controlului. Aceeași situație este probată prin ordinul de compensare cu seria B nr. -, cu care s-a încercat a se susține că s-a compensat o parte din chirie cu Euro I care nu este parte în cauza & I neprecizându-se ce reprezintă suma compensată.
Contractul nr. 1 din 03.03.2004 încheiat de reclamantă cu V coroborat cu adresa de la. atestă că V nu are înregistrate sedii secundare la adresa ce face obiectul contractului.
Lipsa procesului-verbal de predare-primire a bunurilor închiriate atestă faptul că nu a avut loc închirierea lor.
Eronată este și reținerea instanței în sensul că reclamanta ar fi folosit spațiul din faptul că la data controlului efectuat de Garda de Mediu, procesul-verbal încheiat de aceasta cu & a fost semnat și de, reprezentantul recurentei.
Nedepunerea originalului contractului nr. 29/2002 nu poate constitui motiv pentru care nu s-a reținut existența a două contracte identice de închiriere cu prețuri diferite respectiv de 10 și 100 de milioane lei vechi, întrucât existența contractului de închiriere nu a fost contestată de pârâtă iar instanța, în temeiul art. 129.pr.civ. avea obligația să pună în vedere pârâtei să depună originalul contractului în situația că ar fi considerat necesar pentru lămurirea caracterului fictiv al acestuia.
Recursul de față este nefondat;
Instanța de fond, printr-o temeinică administrare a probelor și legală interpretare a dispozițiilor art. 61 lit. c din Legea nr. 65/1995, a pronunțat în cauză o oluție corectă.
Art. 61 lit. c din Legea nr. 64/1995 care reprezintă temeiul de drept al acțiunii, prevede că lichidatorul poate introduce acțiune în anulare pentru constituirile sau transferul drepturilor patrimoniale către terți.
În cauză exista un contract de locațiune care nu are ca efect constituirea sau transferul vreunui drept patrimonial.
Societatea & nu a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă și nici nu a cumpărat sau dobândit în alt mod vreun bun al reclamantei, ci a cedat dreptul de folosință a unui imobil către reclamantă, în schimbul unui preț, acesta având obligația de plată corelativă a dreptului transmis.
Rezultă că menționatul articol nu reglementează și posibilitatea introducerii unor acțiuni pentru restituirea unor obligații de plată ale debitorului aflat în stare de faliment, ci doar pentru restituirea unor bunuri sau prestații executate ca urmare a transferurilor sau constituirilor de drepturi patrimoniale de către debitor către terți în termenul de trei ani anterior deschiderii procedurii de faliment.
Imobilul în discuție a fost închiriat efectiv pe facturi mai multor societăți, unele dintre ele fiind și în prezent chiriașe, contractele fiind evident reale, și nu fictive cum susține recurenta contrar probelor analizate pe larg de către instanța de fond, care ajunge la o concluzie justă și convingătoare.
Esențial este faptul că reclamantul a avut posesia imobilului și a desfășurat activitate de producere și depozitare vinuri și, în acest sens, a încheiat cu V contractul de închiriere nr. 2183/2002 pentru îmbutelierea vinurilor și depozitare sau nr. 539 motiv pentru care nu a fost primită susținerea reclamantei că, neavând autorizație de producere a vinului, nu putea desfășura o astfel de activitate și, deci, contractul încheiat este fictiv.
O altă dovadă care atestă că reclamanta a avut posesia imobilului o face și faptul că la controlul efectuat de către Garda de Mediu, privind starea unor recipiente de depozitare a unor substanțe toxice aparținând pârâtei, reprezentantul reclamantei, pe nume, a fost prezent și a semnat procesul-verbal justificând faptul că societatea funcționa în imobilul în discuție.
Faptul că intimata a facturat sporadic chiria, nerespectând clauzele contractului ceea ce ar demonstra fictivitatea contractului în contextul probelor analizate, nu conduce la această concluzie.
& a înstrăinat dreptul de folosință a unui imobil către Casa de în schimbul unui preț, acesta din urmă având obligația corelativă a dreptului transmis, încheindu-se un contract valabil și real, în baza reglementărilor art. 61 lit. c din Legea nr. 64/1995.
Managementul defectuos care rezultă că a avut loc nu atestă intenția părților de a sustrage vreun bun din patrimoniul Casa de
Nu este obligat proprietarul imobilului în discuție să verifice autorizațiile de funcționare pentru activitățile comerciale ale chiriașului, acestea privindu-l în exclusivitate pe chiriași. Proprietarul imobilului din V,- F era interesat și constrâns de împrejurări specifice să-l închirieze, ofertele fiind limitate la persoane interesate de exploatarea instalațiilor și spațiilor existente cu specific pentru producerea și depozitarea vinului și mai puțin pentru desfășurarea unor activități comerciale fără legătură cu vinul și, ca urmare, s-a acceptat cererea de închiriere din partea Casa de, societate cu activitate în domeniul comercializării vinului, cunoscută pe piață.
Că aceasta nu avea autorizația legală pentru producerea și depozitarea vinului, nu-l interesa pe proprietar, cu atât mai mult că, în condițiile în care avea închiriat un spațiu adecvat, o putea obține oricând.
Probele analizate pe larg de către instanța de fond au condus la concluzia corectă că contractul încheiat este valabil și real, neexistând intenția părților de a sustrage vreun bun din pasivul Casa de
Motivele recurentei sunt neîntemeiate și nu țin de împrejurările concrete ale perfectării contractului, fiind clar că închirierea s-a produs în scopul valorificării activelor deținute de proprietar, prin punerea la dispoziția persoanelor interesate a folosirii spațiului contra unei chirii negociate.
Rezultă că nici unul din motivele de recurs invocate nu sunt confirmate prin probele dosarului de față, urmând ca, în conformitate cu disp. art. 312.pr.civ. să fie respins recursul ca nefondat.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de CASA DE. cu sediul social în B, str. - nr. 199, prin lichidator judiciar, cu sediul în B,-,. B,. 3, județul B, împotriva sentinței nr. 185/R/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, dr. | JUDECĂTOR, dr. |
Grefier, |
ST//2 ex/04.12.2008
Fond:
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Alexandrina Zaharia, Sarmisegetuza Tulbure
