Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 825/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

0ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ

Operator date 2928

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 825/

Ședința publică din data de 13 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Petruța Micu

JUDECĂTOR 2: Anca Buta

JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu

Grefier: - -

Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de creditoarele creditoarelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și SC SA împotriva sentinței civile nr. 546/2008 și a creditorilor SC SA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI declarat împotriva sentinței civile nr. 338/2008, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu intimații REGIA AUTONOMĂ CANAL A, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI, CONSILIUL JUDEȚEAN A, SC SA, SC SA, SC SA, ROMTELECOM - DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII A, SC SA, CORPUL GARDIENILOR PUBLICI A, SC SA, SRL, SC SRL, SC SA, SC SA, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, SA, SC SA, SC SRL, A, SA prin lichidator SC, având ca obiect procedura insolvenței.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 546/23.04.2008 pronunțată în dosar nr. 616/2001, Tribunalul Arad a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SA și radierea acesteia din registrul comerțului, descărcând lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin încheierea nr. 313/19.04.2004 s-a admis cererea formulată de către creditorul Casa de Asigurări de Sănătate A, s-a deschis procedura de insolvență prevăzută de Legea 64/1995 republicată, împotriva debitoarei și s-a numit lichidator judiciar SC

Judecătorul sindic a mai reținut că pe parcursul desfășurării procedurii, lichidatorul judiciar a reușit să valorifice bunurile din averea debitorului, sens în care a întocmit raportul final însoțit de situațiile financiare, raport afișat la ușa instanței în data de 15.02.2008; că prin sentința civilă nr. 338/12.03.2008, s-au respins obiecțiunile la raportul final formulate de către creditorii SC SA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, motiv pentru care instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 132 din Legea 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 338/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 616/2001, s-au respins obiecțiunile la raportul final formulate de către creditorii SC SA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și a aprobat raportul final întocmit de către lichidatorul SC.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin obiecțiunile formulate, creditoarea SC SA a solicitat să fie trecută în tabelul creditorilor cu o creanță în sumă de 4.219,32 lei, potrivit precizării înregistrate în data de 03.03.2008 și a arătat că închiderea procedurii insolvenței este prematură față de aspectul neincluderii sale în tabelul final al creditorilor cu suma solicitată și față de aspectul neachitării creanței.

Prin obiecțiunile formulate, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a arătat că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății în condițiile în care speța se înscrie în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006; că răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială și culpa administratorului falitei este prezumată conform art. 1082 Cod civil; că în cauză răspunderea trebuie apreciată in abtracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.

Creditoarea AVAS a considerat că se impune și solicită convocarea Adunării / Comitetului creditorilor pentru analizarea oportunității formulării acțiunii prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.

Judecătorul sindic a apreciat că obiecțiunile creditoarei SC SA sunt neîntemeiate, cu motivarea că potrivit art. 74 din Legea 85/2006, după ce toate contestațiile la creanțe au fost soluționate, lichidatorul judiciar a înregistrat la tribunal tabelul definitiv al tuturor creanțelor, în care această creditoare a fost inclusă în grupa IV art. 123 pct. 7 din Legea 85/2006, cu o creanță în sumă de 2.165,10 lei.

S-a mai reținut că tabelul definitiv nu a fost contestat de către creditoarea SC SA în condițiile art. 75 alin. 1 din Legea 85/2006, că în ședința din data de 13.02.2008, lichidatorul judiciar a prezenta raportul final însoțit de situațiile financiare finale, iar după prezentarea și afișarea raportului final și situațiilor financiare, creditoarea SC SA a înregistrat o precizare de creanță și obiecțiuni prin care solicită înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 4.219,32 lei prin actualizarea creanței și distribuția acestei sume.

Astfel, pentru că obiecțiunile acestei creditoare privesc precizarea tardivă a creanței după afișarea raportului final, și nu aspecte legate de înregistrarea creanței în tabelul definitiv, respectiv distribuția finală, judecătorul sindic le-a respins.

Tribunalul Arada apreciat că și obiecțiunile creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI sunt neîntemeiate, cu motivarea că prin prevederile art. 138 din Legea 85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, ci doar posibilitatea atragerii răspunderii după administrarea unor dovezi în acest sens; că în ședința din data de 06.09.2001, lichidatorul judiciar a prezenta raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți conform art. 23 alin. 1 și art. 41 din Legea 64/1995 republicată - în vigoare la acea dată și din conținutul acestui raport a reieșit că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii conform art. 124 din Legea 64/1995 republicată.

S-a mai reținut de către instanța de fond că potrivit prevederilor art. 126 din Legea 64/1995 republicată, lichidatorul judiciar nu putea sesiza tribunalul pentru atragerea răspunderii, ci tribunalul putea fi sesizat de către judecătorul sindic, de către oricare dintre creditori, de Camera de Comerț și Industrie Teritorială sau se putea sesiza din oficiu pe baza datelor din dosar. Până în anul 2006 - anul intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI nu a sesizat tribunalul pentru atragerea răspunderii și nu s-a preocupat de formularea unei acțiuni în condițiile art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, iar cum închiderea procedurii nu este condiționată de formularea unei acțiuni potrivit art. 138 din Legea 85/2006, obiecțiunile privind aplicarea acestui temei de drept este neîntemeiată, astfel că judecătorul sindic a respins-

Potrivit prevederilor art. 13 alin. 3 din Legea 85/2006, adunarea creditorilor poate fi convocată și de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor care dețin creanțe în valoare de cel puțin 30 % din valoarea totală a acestora.

În Adunarea Generală a Creditorilor din data de 25.01.2008 a fost ales Comitetul creditorilor, iar în ședința din data de 13.02.2008, judecătorul sindic a desemnat comitetul ales, comitet din care face parte și creditorul AVAS, care astfel avea posibilitatea să convoace Adunarea creditorilor pentru analizarea prevederilor art. 138 din Legea 85/2006, dar acesta nu a uzitat de prevederile art. 13 lin. 3 din Legea 85/2006, astfel că obiecțiunile acestui creditor au fost apreciate ca fiind neîntemeiate de către judecătorul sindic, și în consecință, respinse.

Împotriva sentinței comerciale nr. 546/23.04.2008 pronunțată în dosar nr. 616/2001 al Tribunalului Arad, au declarat recurs creditorii DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și SC SA, iar împotriva sentinței civile nr. 338/2008, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Arad au formulat recurs creditorii SC SA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.

Prin recursul formulat, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate prin care s-a dispus închiderea procedurii de lichidare față de debitoare, în sensul continuării procedurii insolvenței față de debitoare si admiterea contestației formulate de DGFP, precum și formularea de către lichidatorul judiciar a acțiunii de atragere a răspunderii în temeiul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, actualizată.

În motivarea recursului s-a arătat că în fapt, prin sentința civila nr. 546/23.04.2008 pronunțată în dosarul nr. 616/2001, Tribunalul Arada dispus închiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea SA, considerând că Tribunalul Arada pronunțat o soluție nelegală, sentința pronunțată fiind neîntemeiata. Conform art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006: "O procedura de faliment va fi închisa atunci când judecător sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la banca. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentința, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora." Având în vedere faptul ca instanța a dispus închiderea procedurii falimentului conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, consideră ca nu sunt incidente dispozițiile acestui articol și solicită modificarea sentinței civile în sensul continuării procedurii.

DGFP A consideră că nu se impune închiderea proceduri insolvenței atâta timp cât nu s-a formulat o acțiune de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei, deși în raportul de cauze întocmit de către lichidatorul judiciar au fost găsite motive pentru formularea unei asemenea acțiuni. Având în vedere totalitatea datoriilor înregistrate de societate față de bugetul consolidat al statului, respectiv suma de cât 5.756.741 RON și față de alți creditori consideră că cererea de atragere a răspunderii putea fi formulata doar de administratorul judiciar, ceea ce nu s-a făcut. Precizează că lichidatorul judiciar în mod eronat a arătat că nu se impune formularea acțiunii de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei de către lichidatorul judiciar.

Astfel, apreciază ca închiderea procedurii în acest moment este prematură, nefiind incidente în cauză prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, actualizată, că judecătorul sindic a aprobat închiderea procedurii, deși lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit toate obligațiile care îi revin în temeiul Legii nr. 85/2006, actualizată, respectiv nici obligația stabilită expres de art. 138 alin. 1 din același act normativ: "(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolvența, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvența a debitorului". În aceste condiții, aprobarea propunerii de închidere a procedurii falimentului solicitată de lichidatorul judiciar este prematură, având în vedere faptul că lichidatorul judiciar nu a formulat o acțiune de atragere a răspunderii persoanelor indicate în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența.

Pe de altă parte, aceeași creditoare consideră că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul SA, că lichidatorul nu și-a îndeplinit nici atribuția prevăzută de art. 20 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, actualizată, potrivit căruia lichidatorului îi revine obligația de întocmire a actelor prevăzute la art. 28 alin. 1, în cazul în care debitorul nu și-a îndeplinit obligația respectivă înăuntrul termenelor legale. Așa încât, apreciază că până la îndeplinirea de către lichidatorul judiciar a atribuțiilor mai sus arătate, respectiv aceea de a formula acțiunea de atragere a răspunderii fostului administrator al 1 debitoarei, nu sunt incidente prevederile art. 131 din lege.

Prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 546/2008, creditoarea SC SA a solicitat admiterea recursului, în principal casarea ca netemeinica a sentinței recurate, mai sus indicate; admiterea obiecțiunilor sale la Propunerea de distribuire finală a sumelor cuvenite creditorilor; admiterea înscrierii in tabelul creditorilor a acestei societăți si cu creanța in cuantum de 1.818,52 lei RON; iar în subsidiar admiterea înscrierii in tabelul creditorilor și cu creanța in cuantum de 1.818,52 lei RON, la creanțe tardive; cu cheltuieli de judecată constând in taxa de timbru si timbru judiciar.

În motivarea recursului, s-a arătat că în fapt la data de 28.02.2008, recurenta a formulat si înregistrat la Tribunalul Arad obiecțiuni la Propunerea de distribuire finală 2008 sumelor cuvenite creditorilor, întocmit de către lichidatorul numit in cauza, fata de neînscrierea acestei societăți in tabelul creditorilor si cu suma din precizarea la declarația de creanța inițiala, prin care aceasta a solicitat a fi înscrisa in tabelul final al creditorilor si cu suma de 1.818,52 lei, fata de creanța pe care o mai are de 2.165,10 lei si cu care este înscrisa in tabelul creditorilor. Suma solicitata a fi înscrisa in tabelul creditorilor, in cuantum de 1.818,52 lei reprezintă actualizarea la inflație a debitului principal, calculata de la data scadentei fiecărei facturi si pana la data deschiderii procedurii de lichidare judiciara împotriva debitoarei. respectiv pana la data de 08.03.2001.

Creditoarea recurentă SC SA consideră ca se impunea ca instanța sa admită obiecțiunile si precizarea la declarația inițiala formulate de aceasta, si in consecința sa dispună lichidatorului numit in cauza sa o înscrie pe un tabel de creanțe si să ii distribuie creanța la care in mod legal si temeinic este îndreptățita. Arată că la data de 24.04.2008, această creditoare a formulat si înregistrat la Tribunalul Arad, recursul împotriva sentinței civile nr. 338/12.03.2008, pronunțata de Tribunalul Arad - Secția Comerciala si de contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 616/2001, considerând astfel prematură închiderea procedurii insolvenței, din moment ce nu a fost soluționat recursul împotriva sentinței mai sus indicate.

În concluzie, consideră prematura închiderea procedurii insolvenței fata de debitoarea, fata de aspectul neincluderii in tabelul final al creditorilor cu suma din precizarea la declarația de creanța si fata de aspectul neachitării fata de recurentă a cuantumului total al creanței de 4.219,32 lei RON, precum si față de aspectul nesoluționării definitive a recursului promovat de recurentă și împotriva sentinței civile nr. 338/12.03.2008 pronunțata de Tribunalul Arad - Secția Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 616/2001. Chiar daca suma de distribuit a fost insuficienta pentru acoperirea întregului pasiv și chiar daca această sumă a fost distribuita procentual creditorilor din grupa anterioara, consideră ca se impune potrivit prevederilor legii 85/2006, modificata, ca recurenta să fie înscrisa cu suma de 1.818,52 lei in tabelul creditorilor, iar in subsidiar, daca lichidatorul considera ca este tardiva, sa o includă in tabel la creanțe tardive potrivit prevederilor art.76 din Legea nr. 85/2006, modificata.

Prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 338/2008, creditoarea SC SA a solicitat admiterea recursului, în principal casarea ca netemeinica a sentinței recurate, mai sus indicate; admiterea obiecțiunilor sale la Propunerea de distribuire finală a sumelor cuvenite creditorilor; admiterea înscrierii in tabelul creditorilor a acestei societăți si cu creanța in cuantum de 1.818,52 lei RON; iar în subsidiar admiterea înscrierii in tabelul creditorilor și cu creanța in cuantum de 1.818,52 lei RON, la creanțe tardive; cu cheltuieli de judecată constând in taxa de timbru si timbru judiciar.

În motivarea recursului, s-au reiterat în esență motivele invocate în recursul formulat împotriva sentinței nr. 546/2008.

Prin recursul formulat împotriva sentinței nr. 546/2008, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate si, pe cale de consecința, continuarea procedurii prevăzuta de Legea 85/2006.

În motivarea acestui recurs, s-a arătat că în fapt, prin hotărârea atacata s-a admis solicitarea lichidatorului judiciar desemnat in derularea procedurii de lichidare a debitoarei mai sus arătate, si, pe cale de consecința, a aprobat raportul final al lichidatorului si a închis procedura falimentului. În motivarea hotărârii atacate, s-a reținut faptul ca lichidatorul judiciar al debitoarei a reușit sa valorifice bunurile debitoarei, considerând că instanța a apreciat in mod eronat asupra pricinii supusa judecații in raport de dispozițiile legale aplicabile in speța, deoarece, in situația in care creditorii nu au fost îndestulați din sumele obținute din vânzarea bunurilor debitoarei, Legea 85/2006 prevede posibilitatea continuării procedurii in condițiile art. 138 si următoarele, cu privire la atragerea răspunderii persoanelor din fosta conducere a debitoarei. De fapt, scopul prevăzut de ansamblul reglementarilor prevăzute de Legea nr. 85/2006 este stabilirea unei proceduri in cadrul căreia sa se găsească modalități de recuperarea a creanțelor deținute de teri de la o debitoare aflata in imposibilitate de plați. Una din aceste modalități, astfel cum este prevăzuta de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este formularea unei cereri prin care se solicita atragerea răspunderii împotriva persoanelor din fosta conducere a debitoarei, iar fără adoptarea acestei masuri creditorii sunt in imposibilitate sa mai încerce executarea in mod individual. Totodată, învederează instanței ca dispozițiile art. 5 alin. 1 din Lege prevăd ca: "Organele care aplica procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul si lichidatorul".

Pe cale de consecința, AVAS apreciază că procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componenta a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 (dovada si faptul ca judecarea acestor cereri este de competenta judecătorului sindic) si poate fi aplicata atât in cadrul fazei de reorganizare judiciara cat si in cadrul fazei de faliment. Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunța in raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanța al acestuia fata de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat si nu da naștere unui drept de creanța al creditorilor fata de persoanele sus-menționate, iar sumele recuperate in urma punerii in executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, in caz de faliment, pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006. Întreaga procedura de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului si de distribuire a sumelor obținute in cadrul acestei lichidări, este in sarcina lichidatorului judiciar. Acest lucru este întărit și de dispozițiile art. 25 litera g) conform căruia, una din atribuții consta in: "g) urmărirea încasării creanțelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanțelor; formularea si susținerea acțiunii în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, pentru aceasta putând angaja angajați"

În concluzie, creditoarea consideră că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșita a legii, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate si, pe cale de consecința, continuarea procedurii prevăzuta de Legea 85/2006, pana la recuperarea tuturor sumelor datorate de debitoare.

Prin recursul formulat împotriva sentinței nr. 338/2008, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței atacate si, pe cale de consecința, respingerea raportului final, continuarea procedurii prevăzuta de Legea 85/2006 și obligarea lichidatorului să convoace Comitetul creditorilor falitei pentru supunerea la vot a introducerii de către creditorul ce se va desemna a cererii de autorizare prevăzută de art. 138 alin. 3 și a cererii de atragere a răspunderii persoanelor din fosta conducere a falitei, culpabile de starea de insolvență a acesteia.

În motivarea acestui recurs, s-a arătat că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de starea de insolvență a societății, că speța se înscrie în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.

În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.

AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.

Se mai arată că indiferent dacă administratorul a acționat din culpă sau cu intenție, normele de drept care îi cereau să solicite tribunalului stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, astfel că se face vinovat de încălcarea art. 32 alin. 1 și 2 din Legea 64/1995 și ulterior art. 27 alin. 1 și 2, situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor. Astfel, în condițiile în care lichidatorul nu s-a pronunțat în sensul încălcării normelor contabile de către administrator și nu a găsit lipsuri în gestiune sau în contabilitate, consideră că nu era necesar un administrator strălucit pentru a întreprinde demersurile necesare stabilirii stării de insolvență a debitoarei, ajungând minima diligență, conform art. 1080 Cod civil: "diligența ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligații este întotdeauna aceea a unui bun proprietar". Solicită să se aibă în vedere faptul că potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, și că potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. Se mai arată că potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.

Se mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite, că în cauză răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.

Se mai arată că pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, că răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.

În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.

Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată. Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.

AVAS B consideră că deși era de datoria sa, în condițiile în care nu a înțeles să formuleze o cerere în temeiul art. 138, lichidatorul trebuia să convoace Comitetul / Adunarea Creditorilor, pentru analizarea oportunității formulării unei astfel de cereri, în temeiul art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de recurente, pe care le va analiza global, conform dispozițiilor art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea le va respinge ca nefondate.

1. Raportat la criticile aduse de cele două creditoare bugetare, DIRECȚIA

GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, global, se solicită continuarea procedurii pentru a se recupera integral creanțele deținute și pentru a se antrena răspunderea organelor de conducere ale debitoarei, față de diferențele de sume rămase nerecuperate.

Pe calea obiecțiunilor au fost formulate aceleași solicitări cu cele cuprinse în recurs, iar judecătorul sindic a arătat motivele pentru care ele au fost respinse ca neîntemeiate.

În recurs, Curtea constată că susținerile părților nu sunt fondate.

Astfel, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".

Dar, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".

Astfel, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.

Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.

Cum, în speță nu există o astfel de autorizare iar creditoarea nu poate formula in nume propriu o astfel de cerere, Curtea reține lipsa calității procesuale active în promovarea prezentului recurs, indiferent fiind faptul că a formulat obiecțiuni, în dosarul de fond și că, în recursul de față criticile par a fi îndreptate împotriva soluției prin care acestea au fost respinse.

Pe de altă parte, acțiunea privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei a fost formulată de creditoare (ambele creditoare bugetare) numai în cadrul recursului formulat împotriva sentinței judecătorului sindic de închidere a procedurii insolvenței, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, această acțiune trebuia formulată înainte de închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.

Prin închiderea procedurii, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, "judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați", astfel că nu poate fi formulată o asemenea acțiune direct în recurs, după închiderea procedurii.

În plus, instanța de fond s-a pronunțat pe criticile aduse conform art. 129 din nr. 85/2006, iar închiderea procedurii a avut ca temei de drept art. 132 din aceeași lege.

De asemenea, în raport de prevederile art. 11 alin. 2 din Legea 85/2006, conform cărora atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate numai la controlul judecătoresc al activității administratorului sau lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii, se apreciază de către judecătorul sindic că nu poate dispune obligarea practicianului în insolvență de a reface raportul final în sensul de a se continua procedura de lichidare a debitoarei cu luarea de măsuri pentru antrenarea răspunderii foștilor administratori, conform art. 138 din Legea 85/206.

Fiind limitat la controlul de legalitate asupra măsurilor întreprinse în derularea procedurii, acesta nu se poate pronunța asupra măsurilor de oportunitate.

Deși critică măsura dispusă, nici în recurs cele două creditoare nu au făcut dovada existenței altor bunuri, aflate în patrimoniul debitoarei care să fie valorificate sau care ar fi măsurile ce ar mai trebui întreprinse, în mod obiectiv și legal pentru continuarea procedurii.

2. Față de criticile aduse de creditoarea SC SA, Curtea reține că, față de ambele sentințe atacate se solicită înscrierea creditoarei cu suma precizată la creanța inițială.

Deși, chiar creditoarea arată că indiferent dacă suma de distribuit a fost insuficienta pentru acoperirea întregului pasiv și chiar daca această sumă a fost distribuita procentual creditorilor din grupa anterioară, consideră ca se impune potrivit prevederilor legii 85/2006, modificata, ca recurenta să fie înscrisa cu suma de 1.818,52 lei in tabelul creditorilor, iar in subsidiar, daca lichidatorul considera ca este tardivă, să o includă in tabel la creanțe tardive potrivit prevederilor art.76 din Legea nr. 85/2006. Această susținere nu poate fi primită. Pe de o parte, așa cum s-a arătat, creanțele debitoarei au fost achitate procentual creditorilor dintr-o grupă superioară, iar pe de altă parte, prin sentința comercială nr. 546/23.04.2008 pronunțată în dosar nr. 616/2001, Tribunalul Arad a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SA și radierea acesteia din registrul comerțului, descărcând lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.

Totodată, prin sentința civilă nr. 338/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 616/2001, s-au respins obiecțiunile la raportul final formulate de către creditorii SC SA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și a aprobat raportul final întocmit de către lichidatorul SC.

Ori, față de starea de fapt și de drept reținută prin motivarea instanței, soluția este corectă. Mai mult decât atât, în recurs creditoarea nu a invocat motive care să ducă la casarea sau modificarea sentințelor recurate și nici nu a adus dovezi suplimentare față de cele reținute la fond.

3. Prin recursul formulat, creditorul a criticat sentința civilă nr.

546/2008, solicitând în esență să se stabilească faptul că lichidatorul a vândut în mod greșit suprafețe de teren care nu aparțineau societății debitoare, că sunt nereguli privind titlul de proprietate și sunt implicate diverse persoane cu interese ilegale în prezenta procedură, că există mai multe hotărâri judecătorești de care nu s-a ținut cont.

Însă, față de aceste aspecte menționate, sentința recurată privește doar

închiderea procedurii față de disp. art. 132 din nr. 85/2006, cu aplicarea disp. art. 135 și 136.

Ca urmare, nu sunt incidente niciuna dintre criticile recurentului la sentința menționată.

Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în ambele sentințe recurate, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare ale hotărârilor criticate dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursurile de față vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul creditoarelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și SC SA împotriva sentinței civile nr. 546/2008 și a creditorilor SC SA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI declarat împotriva sentinței civile nr. 338/2008, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red. AB/3.11.2008

Dact./3.11.2008/2 ex.

Primă instanță: Tribunalul Arad

Judecător:

Președinte:Petruța Micu
Judecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu

#Judecator Petruta Micu

Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 825/2008. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 825/2008. Curtea de Apel Timisoara