Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 826/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 826/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 9816/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator SP EXPERT și creditorul intimat INSPECTORATUL DE MUNCĂ A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 9816/16.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arad a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL și radierea acesteia din registrul comerțului, descărcând lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 21.04.2008, lichidatorul judiciar EXPERT, desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei - SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a distribuirii tuturor sumelor; că s-a întocmit raportul final de lichidare, care nu a fost contestat conform art. 129 din Legea privind procedura insolvenței, că toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a Tabelului de distribuire final aprobat, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, judecătorul sindic, în temeiul art. 132 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate prin care s-a dispus închiderea procedurii de lichidare față de debitoare.
În motivare recurenta arată că sentința atacată este nelegală și neîntemeiată, invocând prevederile art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006, conform cărora: "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
Se mai arată că aceste dispoziții sunt exprese, considerând că în speță nu ne aflăm în situația prevăzută de lege care ar justifica închiderea procedurii de lichidare, deoarece nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul - SRL. Se mai arată că instanța a dispus închiderea procedurii falimentului conform art. 131 din Legea 85/2006, deși nu sunt incidente dispozițiile acestui articol.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006, art. 304 pct. 9, art. 304 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, care a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii obiecțiunilor AVAS și pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare până la recuperarea tuturor datoriilor pe care - SRL le are de achitat creditorilor. În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat asupra pricinii, că la data de 11.04.2005, AVAS a formulat o cerere prin care solicita înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 311,69 USD, dar nu mai puțin de 1022,2763 lei, reprezentând creanțe preluate de către AVAS de la CAS A, din care s-a achitat o parte, rămânând de achitat suma de 434,89 lei, motiv pentru care solicită continuarea procedurii prin modalități care să ducă la achitarea creanței sale.
AVAS invocă faptul că lichidatorul nu a pus în discuție necesitatea formulării unei cereri de chemare în judecată având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din fosta conducere a debitoarei, că acesta avea datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele debitoarei.
Astfel, recurenta AVAS consideră că lichidatorul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea 85/2006, deoarece aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență de debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Mai arată că vinovăția sau nevinovăția foștilor administratori trebuie stabilită de către instanță, iar lichidatorul are calitatea conferită de lege pentru aoi nvesti cu o cerere de chemare în judecată.
Creditoarea AVAS susține că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la Casa de Asigurări de Sănătate, de la care AVAS a preluat creanța neachitată și în locul căreia se în drepturi. Lichidatorul nu este executor judecătoresc care ar avea doar obligația dea vinde bunuri aflate în averea debitoarei ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. În acest context, conform art. 25 din Legea 85/2006, prima atribuție a lichidatorului este examinarea activității debitorului asupra căruia se inițiază procedura simplificată în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138, și supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar.
Statul român reprezentat prin AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Se mai arată că obiecțiunile AVAS aveau ca finalitate continuarea procedurii de lichidare, prin urmărirea bunurilor persoanelor care au făcut parte din conducerea acestei societăți, aspect care ținea de admiterea cererii lichidatorului, dar cel care poate face probatoriul unei astfel de cereri nu poate fi decât cel care preia în administrare patrimoniul și documentele contabile ale debitoarei, respectiv lichidatorul.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de cele două creditoare recurente, conform dispozițiilor art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea le va respinge ca nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Dar, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Referitor la antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, lichidatorul judiciar EXPERT, desemnat în cauză a menționat în raportul privind cauzele care au dus la starea de insolvență a debitoarei că nu a determinat fapte de natură să conducă la antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, sens în care a arătat că nu înțelege să promoveze această acțiune, astfel încât nu poate fi vorba despre o omisiune a lichidatorului de a formula cererea de antrenare a răspunderii, ci de situația în care acesta a apreciat că nu se impune formularea ei.
Astfel, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Cum, în speță nu există o astfel de autorizare iar creditoarele nu pot formula în nume propriu o astfel de cerere, Curtea reține lipsa calității procesuale active în promovarea prezentului recurs, indiferent fiind faptul că s-au formulat sau nu obiecțiuni, în dosarul de fond.
Cu privire la acest aspect, al obiecțiunilor pe care recurenta AVAS susține că le-a formulat împotriva raportului final al lichidatorului, Curtea reține că recurenta se află în eroare, deoarece nu există nicio dovadă în acest sens, iar judecătorul sindic reține prin sentința recurată că raportul final al lichidatorului nu a fost contestat de nici una dintre părți.
Totodată, se reține că și recurenta DGFP A se află în eroare cu privire la temeiul de drept în baza căruia s-a dispus închiderea proceduri insolvenței față de societatea debitoare, căci în speță procedura a fost închisă în baza art. 132 din Legea 85/2006 și nu în baza art. 131 din același act normativ, astfel că susținerile creditoarei în sensul că nu s-au făcut toate demersurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificărilor bunurilor debitoarei, astfel că nu era aplicabil în speță art. 131 pentru închiderea procedurii, sunt nefondate, dat fiind faptul că în speță nu numai că bunurile societății debitoare au fost identificate, ci s-a procedat chiar la vânzarea tuturor acestor bunuri și la distribuirea către creditori a sumelor astfel obținute.
Deși critică măsura dispusă de către judecătorul sindic, nici în recurs creditoarea DGFP A nu a făcut dovada existenței altor bunuri, aflate în patrimoniul debitoarei care să fie valorizate sau care ar fi măsurile ce ar mai trebui întreprinse, în mod obiectiv și legal pentru continuarea procedurii.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței ți că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 581/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. AB/03.11.2008
Dact./04.11.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
