Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 827/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 827/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 581/JS/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - -- SRL prin lichidator judiciar IP GRUP, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 581/JS/03.07.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a respins obiecțiunile formulate de creditoarea DGFP C-S; a aprobat raportul final întocmit de către lichidatorul IP GRUP; a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - -- SRL și radierea acesteia din registrul comerțului de sub nr. J-, descărcând lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 05.06.2008, lichidatorul IP GRUP desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - -- SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii; că procedura insolvenței - procedura simplificată, a fost deschisă prin sentința comercială nr. 207/JS/28.02.2008; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea 85/2006; că lichidatorul a depus raportul final de lichidare în care a arătat că debitorul nu a primit nici una din notificările trimise, nu dispune de nici un act al debitorului, fiind în imposibilitatea formulării unui raport cu privire la cauzele încetării plăților, fapt pentru care nu se poate pronunța nici în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006.
S-a mai reținut că DGFP C- a formulat obiecțiuni la raportul final, solicitând completarea acestuia de către lichidator în sensul de a preciza dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006.
Judecătorul sindic a considerat că obiecțiunile formulate sunt neîntemeiate, deoarece lichidatorul s-a pronunțat asupra problemei antrenării răspunderii patrimoniale arătând motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect. Societatea fiind dizolvată, neputând lua legătura cu administratorii acesteia, neavând actele debitorului, nu a putut formula o cerere întemeiată, fiind cunoscut că simpla afirmație a lichidatorului sau raportul final de lichidare fără alte probe certe, utile și pertinente, nu este de natură să conducă automat la antrenarea răspunderii patrimoniale, pentru care de altfe, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, tribunalul a constatat că în mod corect nu s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, reținând totodată că societatea nu mai desfășoară activitate, fiind dizolvată, că nu s-au identificat bunuri în patrimoniul său, sume de bani de încasat ori datorii de recuperat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, cu trimitere spre rejudecare pentru a fi promovată de comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială, iar în subsidiar să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului debitoarei -, în sensul obligării acesteia la plata către recurentă a sumei de 850 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 850 lei, că lichidatorul nu a putut întocmi bilanț contabil, de lichidare deoarece nu a deținut niciun fel de documente contabile, acestea nefiind prezentate de către administratorul social al debitoarei, care nu a făcut dovada că a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea. Consideră că sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, în care se arată că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai arată că în conformitate cu art. 73 alin. 1 lit. din Legea 31/1190, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, aceasta poate fi promovată de Comitetul creditorilor conform art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006. Astfel, consideră că procedura a fost închisă prematur, întrucât Comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a putea promova această acțiune.
Se învederează că DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S a formulat obiecțiuni la raportul final, solicitând completarea acestuia de către lichidator în sensul de a preciza dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006, obiecțiuni respinse de către judecătorul sindic ca neîntemeiate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, conform dispozițiilor art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Dar, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Cum, în speță nu există o astfel de autorizare iar creditoarea nu poate formula in mume propriu o astfel de cerere, Curtea reține lipsa calității procesuale active în promovarea prezentului recurs, indiferent fiind faptul că a formulat obiecțiuni, în dosarul de fond și că, în recursul de față criticile par a fi îndreptate împotriva soluției prin care acestea au fost respinse.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței ți că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 581/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. AB/15.10.2008
Dact./20.10.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
