Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 830/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 830/R-
Ședința publică din 26 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
-, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare,recursurile declarate de, domiciliat în comuna, sat Greci nr.5. județul V, în nume propriu și în numele societății - debitoare SC SRL, împotriva sentinței nr. 394 din 10 martie 2008, și de creditoarele SC MANAGEMENT SRL, cu sediul în B,-- 36, sector 2 și BANK SA prin Sucursala RM., cu sediul în Rm.V, str. -. -, nr.1, -.1, împotriva sentinței nr. 625 din 21 aprilie 2008, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentele - creditoare BANK SA, prin consilier jr., în baza delegației de la dosar și SC MANAGEMENT SRL, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile formulate de creditoare sunt timbrate legal prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0, 15 lei, precum și a chitanțelor de la dosar, din care rezultă că s-au achitat taxele judiciare în valoare de 20,00 lei, pentru fiecare recurs; recursul formulat de, fiind scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse concluzii scrise din partea lui și note scrise din partea lichidatorului
Curtea pune în discuția părților excepția tardivității declarării recursurilor de către, SC SRL și BANK SA.
Av., având cuvântul pentru recurenta - creditoare SC MANAGEMENT SRL, solicită admiterea recursului lor așa cum este formulat în scris.
În ceea ce privește celelalte recursuri, solicită respingerea acestora ca tardiv formulate.
Reprezentantul recurentei- creditoare BANK SA lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursurilor.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Prin sentința nr.877 din 22 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlceaa dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență față de debitoarea Prodis Rm.
La data de 21 ianuarie 2008, lichidatorul a depus la dosar tabelul preliminar al creanțelor, iar la data de 18 februarie 2008, s-a depus tabelul definitiv al creanțelor.
La data de 1 februarie 2008, debitoarea prin administratorul special a formulat contestație împotriva creanței pretinsă de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice V și împotriva tabelului preliminar al creanțelor în care, creanța fiscală a fost înregistrată în cuantum de 768.540 lei, solicitând diminuarea acestei creanțe la suma de 54.479 lei.
În motivarea contestației, debitoarea a arătat că prin raportul de inspecție fiscală nr.62146 din 21 noiembrie 2007 și decizia de impunere nr.112 din 21 noiembrie 2007, s-a stabilit de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Voc reanță în sumă de 713.961 lei. Împotriva acestor acte administrativ-fiscale, debitoarea a formulat contestație considerând că din moment ce creanța fiscală este contestată, ea nu îndeplinește caracterul cert, lichid și exigibil pentru suma contestată, față de dispozițiile art.3 pct.6 și 7 din Legea nr.85/2006, astfel încât, se impune a fi înscrisă în tabelul creditorilor doar suma recunoscută de 54.479 lei.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice V, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației arătând că, chiar dacă s-a formulat contestație administrativă, executarea fiscală, aceasta nu suspendă executarea conform art.215 Cod procedură fiscală și mai mult, prin decizia nr.5 din 12 februarie 2008 emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice V, contestația debitoarei a fost respinsă.
Lichidatorul Cas olicitat respingerea contestației, întrucât creanța fiscală este dovedită cu titluri executorii și nu poate fi înlăturată decât printr-un alt act administrativ sau o hotărâre judecătorească de desființare a titlurilor respective.
Prin sentința nr.394 din 10 martie 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal a respins contestația formulată reținând următoarele:
Potrivit art.66 alin.2 din Legea nr.85/2006, nu sunt supuse verificării creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
Cu alte cuvinte, dacă în principiu toate creanțele înscrise la masa credală sunt supuse verificării de către lichidatorul judiciar, creanțele bugetare rezultând din titluri executorii nu sunt supuse verificării în procedura insolvenței, iar validitatea lor se contestă pe căile administrative speciale de atac prevăzute de Codul d e procedură fiscală și de Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Ca atare, lichidatorul era obligat să menționeze în tabelul preliminar creanța bugetară așa cum rezulta din titlurile executorii depuse la dosar de către creditoare și numai în măsura anulării printr-o decizie administrativă sau printr-o hotărâre judecătorească a acestor titluri, puteau fi înlăturate din tabelul creditorilor creanțele respective.
Împotriva sentinței nr.394/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a formulat recurs, în nume propriu și în calitate de administrator al SC SRL Rm.V, precum și în numele acestei societăți aflate în insolvență, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul a fost tardiv formulat.
Potrivit disp. art.8 (2) din Legea nr.85/2006, pentru hotărârile pronunțate de judecătorul sindic în temeiul art.11, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
În speță, comunicarea hotărârii atacate s-a făcut recurentei la data de 17.04.2008 (1116) iar recursul a fost formulat la data de 29.04.2008 (1160), cu depășirea termenului legal menționat mai sus.
Față de aceste considerente, urmează ca recursul să fie respins ca tardiv formulat.
În dosarul de insolvență, la data de 14 martie 2008, creditorul chirografar a formulat contestație (fila 999-vol.IV) împotriva înregistrării în tabelul definitiv a creanței creditoarei Management, în sumă de 2.974.382,66 lei, cu motivarea că această creditoare nu a făcut dovada achitării către creditoarea inițială BANK a prețului cesiunii creanței, contractul de cesiune fiind un act simulat.
Creditoarea intimată Management a solicitat respingerea contestației arătând că a achitat prețul cesiunii cu ordinul de plată nr.10 din 27 decembrie 2007, depus în copie la fila 1089 dosar.
La data de 10 martie 2008, avut loc cea de-a doua ședință a adunării generale a creditorilor (prima ședință având loc la 15 februarie 2008).
În cadrul ședinței din 10 martie 2008, s-a hotărât înlocuirea lichidatorului desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii, cu Insolvency Specialist B, precum și evaluarea activelor debitoarei de către lichidator cu concursul evaluatorilor băncii Bank.
Hotărârea a fost adoptă cu votul creditoarelor Management și Bank, care dețin peste 50% din totalul valorii creanțelor, votând împotrivă creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice V, și Bank.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 12 martie 2008, a formulat contestație creditorul chirografar (fila 994-vol.IV).
În motivarea contestației, creditorul a arătat că evaluarea activelor trebuie realizată de un expert independent care să ofere garanția imparțialității întrucât experții băncii creditoare pot avea o opinie dependentă de interesele acestei creditoare în procedură.
În ce privește înlocuirea lichidatorului, contestatorul a arătat că această măsură nu a figurat pe ordinea de zi a ședinței, fiind astfel nulă absolut; în actualul stadiu al procedurii, înlocuirea nu se poate face în condițiile art.19 ci numai în condițiile art.22 din Legea nr.85/2006, adică prin hotărâre a judecătorului sindic pentru motive temeinice, ceea ce nu este cazul în speță; solicitarea de înlocuire este și tardivă deoarece această măsură nu poate fi luată oricând în cursul procedurii; comitetul creditorilor nu a recomandat această înlocuire ci, dimpotrivă, cu două voturi contra un vot, a menținut lichidatorul desemnat inițial.
Creditoarea Management a solicitat respingerea contestației arătând că înlocuirea lichidatorului s-a hotărât prin voința creditorilor majoritari,conform art.19 din Legea nr.85/2006, nu pentru că lichidatorul ar avea vreo culpă în administrare, ci pentru că activele fiind importante se impune administrarea procedurii de un lichidator cu mai multă experiență și capacitate profesională.
Creditoarea a mai arătat că nu a impus proprii evaluatori, ci doar a sugerat că aceasta reprezintă o modalitate de lucru mai economică pentru că se scutesc costurile evaluării.
Prin sentința nr.625 din 21 aprilie 2008, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea, a fost respinsă contestația formulată de, împotriva declarației de creanță a creditoarei SC MANAGEMENT SRL și a înscrierii acesteia în tabelul creditorilor.
Prin aceeași sentință, s-a admis contestația aceluiași creditor împotriva hotărârii din 10 martie 2008 a adunării creditorilor, s-a dispus anularea hotărârii sus menționate, în ceea ce privește înlocuirea lichidatorului judiciar și efectuarea evaluării de către lichidator, împreună cu evaluatorii Bank.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
În tabelul preliminar, creditoarea Bank a figurat înscrisă cu o creanță garantată în sumă de 2.974.382,66 lei (fila 854 dosar), însă, prin contractul de cesiune de creanță din 24 decembrie 2007 (fila 843) această creditoare a cesionat parțial creanța sa, în limita sumei de 2.759.503,27 lei, în favoarea Management, care la data de 21 ianuarie 2008, a făcut cunoscut instanței faptul cesiunii, iar în tabelul definitiv al creanțelor (fila 955 dosar) a fost înscrisă cu creanța cesionată.
Prin ordinul de plată nr.10 din 27 decembrie 2007, creditoarea Management a făcut dovada achitării prețului cesiunii.
Din probele administrare, tribunalul a constatat întemeiată contestația creditorului, față de lipsa acordului și a recomandării comitetului creditorilor a înlocuirii lichidatorului judiciar.
S-a reținut că susținerea contestatorului în ce privește viciile convocării este, întrucât pe ordinea de zi a figurat și confirmarea lichidatorului judiciar; de asemenea, s-a reținut că excepția tardivității este nefondată, deoarece textul art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006 prevede posibilitatea acestei înlocuiri, atât în prima ședință cât și ulterior, de către creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor.
În speță, este real faptul că Management deține singură peste 50% din totalul creanțelor înregistrate în tabelul definitiv.
Textul art.19 alin.2, condiționează însă adoptarea unei măsuri de înlocuire a administratorului judiciar/lichidatorului de existența unei recomandări în acest sens, din partea comitetului creditorilor, precizând expres că, această măsură se poate lua la comitetului creditorilor. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca această măsură să poată fi adoptată fără nici o condiționare de către adunarea generală, nu ar mai fi impus condiția acestei recomandări prealabile.
Aceasta deoarece potrivit art.17 alin.1 pct.b din Legea nr.85/2006, printre alte atribuții, comitetul creditorilor este cel care poate negocia condițiile numirii practicianului UNPIR în cauza respectivă.
Desigur, se poate susține că fiind vorba doar de o recomandare, adunarea creditorilor care este suverană în privința deciziilor procedurale în limitele competenței sale, ar putea să ia această măsură și fără existența unei recomandări a comitetului creditorilor.
Trebuie observat însă că potrivit art.3 pct.23 din Legea nr.85/2006, procedura falimentului are un caracter concursual, colectiv și egalitar, în sensul că în principiu, toți creditorii au aceleași drepturi în procedură, diferența fiind făcută numai de nivelul și calitatea creanței respective.
Pe de altă parte, din modul în care art.16 din Legea nr.85/2006, impune formarea comitetului creditorilor, din creditorii cu creanțe garantate, bugetare și chirografare, legiuitorul urmărește ca acest comitet să asigure o reprezentativitate cât mai mare a tuturor categoriilor de creditori, astfel încât interesele fiecărei clase să fie prezente în adoptarea deciziilor comitetului.
Că este așa, o dovedesc și dispozițiile alin.5 al art.16, care prevăd că în toate fazele procedurii trebuie respectate criteriile prevăzute la alineatul 4, în sensul diversității creanțelor reprezentate în comitet.
Mai mult, potrivit art.17 alin.4, deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din totalul numărului de membrii, ceea ce înseamnă că dacă în adunarea creditorilor, determinantă este valoarea creanțelor, în comitet, deciziile se iau cu o cât mai largă reprezentativitate indiferent de nivelul creanțelor membrilor comitetului.
De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că administratorul judiciar/lichidatorul, nu este un mandatar al creditorilor, ci el participă în procedură cu un mandat legal, atribuțiile lui fiind determinate de lege și din această perspectivă este dator să asigure respectarea drepturilor tuturor creditorilor precum și ale debitorului.
Ca atare, decizia desemnării sale trebuie să corespundă intereselor concursuale ale tuturor creditorilor, fapt ce se realizează prin intermediul comitetului creditorilor, care așa cum s-a arătat mai sus, reprezintă interesele tuturor categoriilor de creditori.
Prin impunerea acestui acord între comitetul creditorilor și adunarea creditorilor, legiuitorul a urmărit să evite eventualul abuz de poziție dominantă al creditorilor majoritari în adunarea creditorilor.
Soluția contrară ar duce la o dependență pronunțată a practicianului UNPRL de voința creditorilor majoritari, creând premiza subordonării intereselor colective ale procedurii față de interesele creditorilor majoritari.
În speță, comitetul creditorilor nu numai că nu a făcut o astfel de recomandare însă, cu votul a doi membrii din cei trei care alcătuiesc comitetul, s-a opus înlocuirii lichidatorului.
Așa fiind, tribunalul a constatat că existența unei recomandări a comitetului creditorilor reprezintă o condiție formală de validitate a hotărârii, în ce privește desemnarea practicianului UNPIR astfel încât, în lipsa acestei recomandări, tribunalul a admis contestația și să dispus anularea hotărârii referitoare la înlocuirea lichidatorului judiciar.
Este adevărat că dispozițiile art. 19 alin. 3 limitează, în aparență, soluțiile pe care le poate pronunța judecătorul sindic în soluționarea unei astfel de contestații împotriva hotărârii adunării creditorilor.
Potrivit acestui text de lege judecătorul sindic va soluționa, de urgență și deodată, toate contestațiile printr-o încheiere prin care va desemna administratorul judiciar/lichidatorul propus de creditori sau, după caz, va solicita adunării creditorilor desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator.
S-ar părea că judecătorul sindic poate doar să confirme lichidatorul desemnat de adunarea creditorilor sau să solicite adunării, desemnarea altui lichidator, nefiind posibilă oat reia soluție, ceea ce ar însemna că nu este posibilă pur și simplu doar anularea hotărârii.
Soluțiile prevăzute de art. 19 alin. 3 sunt aplicabile doar în situația în care contestațiile privesc anumite impedimente de ordin legal ce țin de persoana lichidatorului, deoarece numai într-un asemenea caz se poate solicita desemnarea unui alt lichidator; când contestația nu privește persoana lichidatorului ci cauze de nulitate referitoare la procesul de adoptare a hotărârii (cvorum, prezență, convocare viciată sau lipsa convocării, etc.) soluția nu poate fi decât anularea hotărârii și reluarea procesului decizional; soluția contrară duce la concluzia că un lichidator, deși îndeplinește toate condițiile legale de numire, să fie exclus de la eligibilitate în a doua adunare, doar pentru că în prima adunare, hotărârea de desemnare a fost viciată de aspecte formale ce nu presupun culpa sa.
De asemenea, hotărârea a fost anulată și în ce privește evaluarea activelor cu concursul evaluatorilor băncii creditoare, întrucât potrivit art.116 alin.3 din Legea nr.85/2006, evaluatorul poate fi angajat de către lichidator sau acesta poate, cu acordul comitetului creditorilor, să utilizeze un evaluator propriu, însă nu dă dreptul unui creditor să impună participarea propriilor evaluatori în procedură.
Împotriva sentinței nr.625/21.04.2008, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea, au formulat recurs SC MANAGEMENT și BANK SA, prin Sucursala Rm.V, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul formulat de BANK SA a fost tardiv formulat.
Potrivit disp. art.8 (2) din Legea nr.85/2006, pentru hotărârile pronunțate de judecătorul sindic în temeiul art.11, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
În speță, comunicarea hotărârii atacate s-a făcut recurentei la data de 07.05.2008 (1137), iar recursul a fost formulat la data de 19.05.2008 (1169), cu depășirea termenului legal menționat mai sus.
Față de aceste considerente, urmează ca recursul să fie respins ca tardiv formulat.
Recursul formulat de SC MANAGEMENT a fost motivat în drept pe disp.art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, susținându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și solicitându-se analizarea cauzei sub toate aspectele, hotărârea atacată neputând fi apelată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că hotărârea judecătorului sindic, prin care a fost admisă contestația creditorului, a fost dată cu încălcarea gravă a prev. Legii nr.85/2006, respectiv a disp.art.19 alin.2 din lege, care consacră dreptul suveran al creditorilor deținători a peste 50% din masa credală, să decidă numirea unui lichidator, în considerentele hotărârii atacate, reținându-se greșit că, deși cele două creditoare au peste 50% din totalul creanțelor debitoarei, hotărârea adunării creditorilor de înlocuirea lichidatorului, este condiționată de existența unei recomandări din partea comitetului creditorilor.
Recurenta - creditoare mai susține că, judecătorul sindic face vorbire de o decizie a comitetului creditorilor, deși nu a fost întrunită niciodată o adunare a comitetului creditorilor, nefiind adoptată nici o decizie, iar o eventuală decizie nu a fost consemnată în nici un proces verbal, în condițiile art.17 alin.3 din lege, astfel că judecătorul sindic a limitat accesul recurentei și al celorlalți creditori, la calea de atac prevăzută de art.17 alin.6 din lege.
Mai mult, arată recurenta - creditoare, judecătorul sindic excede sfera atribuțiilor judecătorești, intrând în sfera legislativului, atunci când face vorbire de dispozițiile limitative ale art.19 alin.3 din lege, susținând că, deși legea prevede două soluții ( respectiv respingerea contestației sau admiterea acesteia, urmată de solicitarea către adunarea creditorilor, în vederea desemnării unui alt lichidator), în speță, trebuie aplicată oat reia, respectiv ignorarea legii și a deciziei adunării creditorilor.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea soluției instanței de fond, în sensul respingerii contestației formulată de creditorul, ca neîntemeiată.
Recursul formulat de creditoarea SC MANAGEMENT L este fondat.
În mod greșit, prin hotărârea atacată, judecătorul sindic a admis contestația creditorului și a anulat hotărârea din 10 martie 2008 a adunării creditorilor, reținând că, deși creditoarea deține singură peste 50% din totalul creanțelor înregistrate în tabelul definitiv, textul art.19 alin.2 condiționează adoptarea măsurii de înlocuire a administratorului judiciar/lichidatorului, de existența unei recomandări în acest sens din partea comitetului creditorilor.
În înțelesul textului de lege citat, trebuie precizat că aceste dispoziții legale consacră dreptul creditorilor, care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, să decidă desemnarea unui lichidator.
comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, nu are caracter de aviz obligatoriu necesar desemnării lichidatorului, de vreme ce, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide și ulterior desemnarea lichidatorului.
Astfel, tribunalul reține greșit că existența unei recomandări a comitetului creditorilor reprezintă o condiție formală de validitate a hotărârii, în ceea ce privește desemnarea practicianului UNPIR.
De altfel, judecătorul sindic aplică greșit și dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.85/2006, text de lege care prevede doar două soluții, respectiv desemnarea lichidatorului propus de creditori sau, după caz, solicitarea adunării creditorilor desemnarea unui alt lichidator.
În speță, judecătorul sindic adoptă oat reia soluție, neprevăzută de lege, anulând hotărârea adunării creditorilor, cu privire la înlocuirea lichidatorului.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1,2 și 3 Cod pr.civilă, să se admită recursul formulat de SC MANAGEMENT L, să se modifice în parte sentința nr.625/21.04.2008, în sensul că pe fond, să se respingă contestația creditorului împotriva hotărârii adunării creditorilor din 10.03.2008, menținându-se în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de MANAGEMENT, împotriva sentinței nr.625 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința de mai sus, în sensul că pe fond, respinge contestația creditorului împotriva hotărârii adunării creditorilor din 10.03.2008.
Menține în rest sentința.
Respinge, ca tardiv formulate, recursurile declarate de și împotriva sentinței nr.394/10.03.2008, precum și pe cel declarat de BANK împotriva sentinței nr.625 din 21 aprilie 2008, pronunțate de Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./27.10.2008
GM/TC/4 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Polixenia
