Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 837/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 837/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1081/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SPANIA SRL prin lichidator judiciar MANAGEMENT, intimatul creditor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și intimații OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI și, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 06.10.2008, concluzii scrise formulate de către lichidatorul debitoarei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1081/22.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a pârâtei; a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea creditorilor cuprinși în tabelul de creanțe a sumei de 39.215,19 lei, reprezentând pasivul stabilit în cauză, urmărindu-se la executare dispozițiile art. 142 din Legea 85/2006; a închis procedura insolvenței fata de debitoarea - SRL și radierea acesteia din evidențele T, descărcând de îndatoriri sau responsabilități lichidatorul MANAGEMENT.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin încheierea nr. 816/21.11.2007 pronunțată în dosarul - s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoarea - SRL, fiind numit ca lichidator IT Management, care în îndeplinirea atribuțiilor sale a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege și la publicarea anunțului privind deschiderea procedurii în ziarul "Gândul" din 11.12.2007. De asemenea, lichidatorul a întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe, în care figurează doi creditori, cu un cuantum al creanțelor admise de 39.215,19 RON. În același timp, lichidatorul a procedat la notificarea administratorului, cu mențiunea de a preda actele contabile ale debitoarei, a constatat, prin verificări efectuate pe teren, că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat. Prin rapoartele sale, lichidatorul a arătat că începând cu anul 2003 debitoarea nu a mai depus la ORC bilanțurile anuale, iar pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor, ultimul bilanț publicat este din anul 2001. Lipsa evidențelor contabile indică, în opinia lichidatorului, o administrare frauduloasă a averii debitorului și constituie o premisă pentru aplicarea art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Tribunalul Timiș, analizând cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale formulată de către lichidator, a constatat că, deși notificată de către lichidator în repetate rânduri și citată cu mențiunea să depună actele contabile ale societății, pârâta - administrator al societății debitoare - nu s-a conformat acestei obligații. Răspunderea instituită de art. 138 din Legea 85/2006 este una civilă delictuală, în cadrul căreia operează două reguli, una fiind faptul că intervine și pentru cea mai ușoară culpă, iar cealaltă că obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției, deci cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului, nu de gradul de vinovăție.
Judecătorul sindic a apreciat că în cauză, pârâta și-a încălcat obligația legală de a întocmi evidența contabilă a societății comerciale, cu consecința imposibilității urmăririi activității acesteia, că prin imposibilitatea supravegherii contabile a relațiilor comerciale, a datoriilor către bugetul statului, s-a ajuns la debitele din litigiu și la starea de insolvență a societății. În plus, în lipsa evidenței contabile nu se poate constata modul în care s-a desfășurat activitatea comerciantului - persoană juridică, dacă acesta a obținut profit sau nu, dacă a utilizat acest profit corespunzător sau el a fost însușit de asociații societății, așa încât, pentru aceste considerente legiuitorul a stabilit răspunderea patrimonială a persoanelor care au administrat societatea pentru situația în care aceștia nu au ținut contabilitatea conform legii.
De asemenea, s-a mai reținut că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare acoperii cheltuielilor administrative, constatând că în cauza sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii lichidatorului de închidere a procedurii falimentului debitoarei și să se dispună închiderea procedurii după începerea executării silite de către lichidator a averii fostului administrator al debitoarei.
S-a invocat faptul că sentința recurată este nelegală prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 140-142 din Legea 85/2006, respectiv sentința prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței falite a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 140, ale art. 142 alin. 1, raportate la art. 136, art. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea 85/2006, fiind o consecință a interpretării greșite a textelor de lege sus-menționate, interpretarea dată de către instanța de fond fiind-/2006 și spiritului acesteia. Astfel, consideră că este greșită hotărârea instanței de închidere a procedurii, fără desemnarea / nominalizarea unui executor judecătoresc care să procedeze la executarea sentinței de atragere a răspunderii, creditorii fiind în imposibilitate să o execute individual.
Recurenta AVAS B consideră că procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 (dovada și faptul că judecarea acestor cereri este de competența judecătorului sindic) și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment. Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere a falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță a creditorilor față de persoanele sus-menționate.
Se mai arată că sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului (cum este și cazul creanței pe care acesta le are față de foștii membrii ai organelor sale de conducere) și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar. Acest lucru este întărit și de dispozițiile art. 25 lit. g din Legea 85/2006, conform căruia: principalele atribuții ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt: urmărirea încasării creanțelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanțelor; formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocați.
AVAS consideră că motivația instanței de fond prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment a debitoarei, fără a se dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care s-a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai falitei, este nu numai greșită, ci și nelegală, întrucât din analiza textelor legale, rezultă că executare silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006, pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc. Cu toate acestea, prin dispozitivul hotărârii atacate, instanța de fond nu a dispus sub niciun aspect cum va fi pusă în executare sentința de atragere a răspunderii, stabilindu-se și procedura exactă de executare a acesteia.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, conform dispozițiilor art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
În cauză, prin hotărârea recurată a fost a admisă cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a pârâtei, fost administrator al debitoarei, cerere formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei, și s-a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea creditorilor cuprinși în tabelul de creanțe a sumei de 39.215,19 lei, reprezentând pasivul stabilit în cauză, urmărindu-se la executare dispozițiile art. 142 din Legea 85/2006.
Curtea reține că art. 142 alin. 1 din Legea 85/2006 prevede că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 din legea insolvenței se efectuează de executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă, iar această normă este una imperativă și nu permisivă care să dea alternativa începerii executării de către lichidatorul judiciar.
Este de reținut faptul că Legea insolvenței nu instituie obligația, dar nici posibilitatea ca judecătorul-sindic să desemneze executorul judecătoresc care să execute silit bunurile aflate în patrimoniul persoanelor a căror răspundere personală, prevăzută de alin. 1 al art. 138 din Legea insolvenței, a fost instituită pentru acoperirea datoriilor societății pe care au condus-
Potrivit prevederilor art. 142, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Ca atare, textul de mai sus are în vedere ipoteza în care, urmare a admiterii de către instanță a acțiunii în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului persoană juridică refuză să execute de bunăvoie hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic, astfel că, pentru a se putea acoperi pasivul debitorului insolvent este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a celor obligați la suportarea unei părți din pasiv. În această situație legiuitorul a prevăzut că executarea silită a persoanelor responsabile se va face de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile codului d e procedură civilă. Cu alte cuvinte, prerogativa executării silite față de asemenea persoane este recunoscută executorului judecătoresc, ea realizându-se potrivit dispozițiilor din dreptul comun, fiind reglementată, deci, de art. 373 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Având în vedere norma cuprinsă în alin. 2 al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca după închiderea procedurii falimentului să-și recupereze creanțele împotriva persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitorului în urma repartizării sumelor de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator, fiind lipsite de orice fundament juridic afirmațiile recurentei în sensul că prin aceasta s-ar ajunge în situația ca executorul să se transforme în lichidator judiciar.
De asemenea, potrivit aceleiași reglementări, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, tocmai datorită faptului că după închiderea procedurii practicianul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea sa, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, așa cum se statuează în art. 136 din legea menționată, ceea ce nu înseamnă, nici într-un caz, că creditorii vor fi puși în imposibilitate de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, nemaiavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile lor.
Nu în ultimul rând, prin Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit în sarcina judecătorului-sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc motivat de împrejurarea că hotărârea pronunțată în temeiul art. 138 constituie titlu executoriu și, ca atare, aceasta urmează a fi pusă în executare ca orice alt titlu, potrivit prevederilor codului d e procedură civilă, la care face trimitere însuși textul art. 142. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, această obligație a practicianului nereprezentând altceva decât o măsură cu caracter administrativ menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
În ceea ce privește nelegalitatea închiderii procedurii insolvenței față de debitoare, invocată de către recurentă, Curtea reține că în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea insolvenței, potrivit cu care în orice stadiu al procedurii prevăzute de lege, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Scopul acestei dispoziții legale este tocmai acela de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate din fondul special de lichidare constituit în condițiile art. 4, în situația în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor, persoană direct interesată în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 1081/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /23.10.2008
Dact./23.10.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
