Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 855/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 700/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.855 Ședința publică de la 1.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
**************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - TIMES INTERNAȚIONAL SRL, în contradictoriu cu intimata - creditoare - ROMÂNIA SRL și intimata - administrator judiciar C, împotriva sentinței comerciale nr.491/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 25.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 1.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.491/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, s-a dispus admiterea cererii creditoarei - ROMÂNIA SRL împotriva debitoarei - TIMES INTERNAȚIONAL SRL, și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei, numirea lichidatorului judiciar C.
Pentru a pronunța această hotărâre,judecătorul sindic a reținut că în cauză creditoarea deține față de debitoare o creanță de 32.844 RON împotriva debitoarei, pe care debitorul nu a contestat-o, pentru care au fost emise facturi fiscale însoțite la plată, ce nu au fost onorate de debitor. Întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 alin.6 din Legea nr.85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că sentința recurată este nelegală și netemeinică deoarece în mod greșit a reținut judecătorul sindic că debitoarea nu a contestat creanța,întrucât aceasta a formulat contestație împotriva creanței prin depunerea la dosar a copiei ordinului de plată prin care s-a stins datoria și a cererii de renunțare la judecată prin care creditoarea recunoaște stingerea integrală a datoriei.
Și în privința celei de a doua condiții prevăzută de art. 33 din lege, se susține, judecătorul sindic a aplicat greșit aceste dispoziții, deoarece debitoarea nu și-a exprimat niciodată pretenția de reorganizare a activității.
De asemenea, recurenta mai susține că nu s-a dovedit de către creditoare insuficiența fondurilor bănești pentru plata datoriilor exigibile, ci dimpotrivă, prin depunerea la dosar a ordinului de plată prin care s-a stins datoria și a cererii de renunțare la judecată, debitoarea a făcut dovada stingerii datoriei, cauza rămânând fără obiect. Creditoarea nu a făcut în nici un fel dovada stării de insolvență și nici dovada că s-ar fi adresat unui organ de executare care nu ar fi putut executa sumele ce se pretind a fi datorate.
În drept, recurenta invocă dispozițiile art. 8 și următoarele din Legea nr.85/2006.
În dovedirea susținerilor din recurs recurenta solicită proba cu înscrisuri.
La dosar au fost depuse înscrisuri, respectiv ordinul de plată nr. 01 din 27.01.2009 cu privire la plata către creditoare a sumei de 32.844 lei, extras de cont privind anumite operațiuni efectuate de debitoare.
La data de 21.05.2009, administratorul judiciar al debitoarei, C Consult a depus la dosar un punct de vedere cu privire la recursul formulat de debitoare prin care a susținut că deși din extrasul de cont depus la dosar rezultă că a fost virată către creditoare suma de 32.844 lei acest virament bancar nu înseamnă achitarea creanței, această operațiune rezultând numai după creditarea contului societății creditoare.
De asemenea, susține administratorul judiciar,procedura de insolvență a continuat la instanța de fond, iar în prezent din tabelul preliminar al obligațiilor creditoarei rezultă o masă credală ce se ridică la suma de 137.279 lei.
Ca atare, administratorul judiciar al debitoarei solicită respingerea recursului acesteia.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată de creditoarea - ROMÂNIA SRL, iar aceasta a fost admisă și, în consecință s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei, sentința fiind pronunțată la data de 29.01.2009.
Creanța reținută ca atare a fost în cuantum de 38.844 lei, iar prinOP nr. 01/27.01.2009- fila 16 din dosarul Curții de Apelaceasta fusese achitată chiar înainte de deschiderea procedurii insolvenței. La dosarul de recurs s-a depus șicerere de renunțare la judecatăde către aceeași creditoare, care însă nu a fost înregistrată la dosarul Tribunalului.
Având în vedere că la data deschiderii procedurii creanța creditoarei nu mai exista deoarece aceasta fusese stinsă prin plată, rezultă că la acea dată nu mai erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, creditoarea nemaifiind îndreptățită să solicite deschiderea procedurii insolvenței, de vreme cecreanța fusese stinsă prin plată.
Împrejurarea că nici una dintre părți nu a adus la cunoștința instanței faptul plății, respectiv debitoarea care era cea mai interesată să încunoștințeze instanța despre faptul plății care ar fi împiedicat declanșarea procedurii insolvenței, dar și creditoarea, care dacă ar fi fost de bună-credință ar fi depus la dosarul Tribunalului, cererea de renunțare la judecată sau cel puțin dovada plății creanței sale, deși constituie o manifestare contrară dispozițiilor art. 129 alin. 1 din pr. civ. din partea ambelor părți, pe de altă parte nu poate fi considerată suficientă pentru continuarea unei proceduri care nu se bazează pe o creanță principală existentă, certă, lichidă și exigibilă.
De aceea, Curtea, reținând că la data pronunțării hotărârii creanța nu mai exista, mai mult, creditoarea și-a manifestat opțiunea pentru renunțarea la judecată ( în raport cu debitoarea), actul de dispoziție ce cuprinde voința desistării fiind depus la dosar în faza procesuală a recursului, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 3041din pr. civ. va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge cererea de deschidere a procedurii ca neîntemeiată.
În raport de împrejurarea că actul de sesizare a instanței nu mai poate produce efecte, de vreme ce cererea de chemare în judecată a fost respinsă și decaracterul executoriu al sentințeireglementat de art. 12 alin. 1 teza I din Legea nr. 85/2006, care a condus firește la continuarea procedurii și eventual, la extinderea acesteia și cu privire la alți creditori notificați conform art. 61 din aceeași lege, Curtea va trimite dosarul judecătorului sindic în vederea închiderii procedurii.
Deși nu există un temei procedural în Legea nr. 85/2006 pentru închiderea procedurii ca urmare a respingerii cererii de deschidere a procedurii, ca urmare în urma modificării sentinței după admiterea recursului, având în vedere dispozițiile art. 311 alin. 1 din pr. civ. potrivit cărora" Hotărârea casată nu are nici o putere",iar aici textul include și efectele modificării în tot, deoarece nu există nici o rațiune pentru care hotărârea modificată în tot în recurs să își producă efectele în continuare, rezultă că se impune închiderea procedurii. Mai mult, dispozițiile art. 311 alin. 2 din pr. civ. reglementează:" Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desființate de drept",ceea ce înseamnă că într-o cauză cum este cea de față, continuarea procedurii nu s-ar putea efectua, deoarece aceasta are natura unui act de executare întreprins în temeiul unei hotărâri judecătorești modificate în tot.
În fine, dacă actul de sesizare a judecătorului sindic a fost apreciat de instanța de recurs ca neîntemeiat, iar procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, care presupune sesizarea valabilă a instanței pentru declanșarea, dar și continuarea demersului judiciar, rezultă că în condițiile respingerii cererii de chemare în judecată, nu mai există însuși actul de sesizare.
Ca atare, Curtea apreciază că se impune trimiterea dosarului judecătorului sindic în vederea închiderii procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - TIMES INTERNAȚIONAL SRL, în contradictoriu cu intimata - creditoare - ROMÂNIA SRL și intimata - administrator judiciar C, împotriva sentinței comerciale nr.491/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge cererea de deschidere a procedurii ca neîntemeiată.
Trimite dosarul judecătorului sindic în vederea închiderii procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.A:
2 ex.
Sentința comercială nr.491/29.01.2009
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Dosar nr-.
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
