Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 866/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 866
Ședința Publică de la 8.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER - -
.
Pe rol fiind, soluționarea recursului, formulat de recurenta debitoare - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1523 din 28.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, contradictoriu cu intimata creditoare - SRL și administratorul judiciar desemnat pentru debitoare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, reprezentată de avocat dna., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Recurenta depune la dosar chitanță privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în cuantumul stabilit prin rezoluția de primire a recursului, arătând că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației formulate de debitoare și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, formulată de intimata creditoare - SRL, cu obligarea intimatei creditoare la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, reprezentate de taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, reclamanta creditoare - SRL a solicitat aplicarea procedurii prev. de Legea nr.85/2006 față de pârâta-debitoare - SRL care este în stare de insolvență de mai mult de 30 de zile și care nu i-a achitat o creanță de -,92 lei.
Pârâta debitoare, a formulat contestație la cererea introductivă.
Prin sentința comercială nr.1523 din 28.03.2008 a Tribunalului București - Secția VII-a Comercială, s-a respins contestația debitoarei - SRL B ca neîntemeiată și s-a admis cererea formulată de reclamanta creditoare - SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta creditoare are o creanță certă, lichidă și exigibilă așa cum prevăd disp. art.31 alin.1 din Legea nr.85/2006 și art.379 alin.2 - 3.pr.civ.
S-a mai reținut că întrucât debitoarea este în stare de insolvență, prezumată așa cum prevăd disp. art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006 și această prezumție nu a fost răsturnată de debitoare, cu dovezi din care să rezulte că are disponibil bănesc cu care să achite creanța creditoarei, în temeiul disp. art.33 alin.6 teza I din Legea nr.85/2006 s-a respins contestația debitoarei.
Împotriva sentinței comerciale nr.1523/28 martie 2008 Tribunalului București - Secția VII- Comercială, a declarat recurs în termen, legal timbrat, debitoarea - SRL B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin criticile formulate, recurenta susține în esență următoarele:
În mod greșit instanța de fond a respins contestația formulată și a admis cererea reclamantei creditoare reținând că se află în stare de insolvență de mai mult de 30 de zile, nefiind achitat debitul de -,92 lei, debit ce reprezintă c/valoarea lucrărilor efectuate în temeiul contractului de prestări servicii nr.29/4.2007 de către creditoare, potrivit facturii fiscale nr.101/28.01.2008.
Susține recurenta debitoare că factura nr.101/28.01.2008 a fost achitată la data de 29.02.2008.
Mai susține recurenta că instanța de fond a ignorat dovezile administrate și astfel a pronunțat o hotărâre netemeinică, întrucât factura fiscală 101/28.01.2008 nu era scadentă la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În drept sunt invocate disp. 304 pct.9 pr.civ. și se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, admiterea contestației formulată și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea-intimată.
În opinie majoritară, recursul este nefondat și se va respinge în baza art.312 pr.civ. pentru următoarele considerente:
Prin sentința comercială nr.1523/28.03.2008 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență prev. de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei - SRL reținându-se că aceasta se află în stare de insolvență, fiind întrunite condițiile prev. de art.31 alin.1 din Legea nr.85/2006 și art.379 alin.2 - 3 pr.civ. cuantumul debitului depășind suma de 10.000 lei.
Potrivit art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 insolvență este aceea stare a patrimoniul debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de creditor.
Astfel, la data pronunțării sentinței 28.03.2008 - debitoarea nu achitase de peste 30 de zile debitul datorat creditoarei - SRL, deși susține că la 29.02.2008 a achitat integral datoria.
În recurs, recurenta nu a făcut o astfel de dovadă, în sensul că nu a depus extras de cont prin care să dovedească achitarea sumei de -,92 lei, iar la fond, așa cum ea însăși precizează în contestație "vom depune la dosarul cauzei, după ce proba cu înscrisuri va fi încuviințată de către instanța de judecată extrase de cont din care rezultă indubitabil atât faptul că societatea noastră are în cont sume considerabile, absolut suficiente achitării oricărei obligații" nu a făcut dovada achitării debitului, așa cum de altfel, în mod corect a reținut și judecătorul sindic.
În consecință, constatându-se că recurenta debitoare la data pronunțării sentinței comercialenr.1523/2008 - 28.III.- se afla în stare de insolvență vădit prezumată ca urmare a imposibilității de a plăti o datorie certă, lichidă și exigibilă în valoare de -,92 lei în favoarea intimatei-creditoare, în mod corect a fost respinsă contestația debitoarei și s-a admis cererea creditoarei-intimate, dispunându-se deschiderea procedurii insolvenței față de recurentă.
de timbru au fost legal achitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Cu majoritate, respinge recursul formulat de recurenta - SRL B împotriva sentinței comerciale nr.1523 din 28.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, contradictoriu cu intimata creditoare - SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. -18.09.2008
Tehnored. - 23.09.2008
2 ex.
OPINIE SEPARATĂ
Consider că trebuie admis recursul declarat de recurenta-debitoare și modificată în parte sentința atacată în sensul admiterii contestației debitoarei și respingerii cererii creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței, menținând dispoziția privind respingerea excepției tardivității depunerii contestației, pentru considerentele care vor fi expuse.
Recurenta-debitoare a criticat sentința comercială nr. 1523/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul București _ Secția a VI-a Comercială, sentință prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva sa, invocând următoarele motive de recurs redate sintetic:
1) instanța de fond a ignorat dovezile administrate, respectiv extrasul de cont depus de debitoare și din care rezultă achitarea creanței invocate de creditoare;
2) hotărârea este nelegală pentru încălcarea dispozițiilor art.3 pct.1 lit. a și art.3 pct. 6 coroborate cu cele ale art. 31 alin. 1 din Legea nr.85/2006. Cererea este prematură față de aceste prevederi legale, deoarece nu expirase termenul de 30 de zile de la scadență, pentru a fi prezumată starea de insolvență;
3) factura fiscală nr. 101/28.01.2008 în care se consemnează creanța invocată de creditoare nu este scadentă față de prevederile contractului de prestări servicii nr. 29/04.10.2007 încheiat între părți, întrucât nu a fost aprobată la plată de către client, ceea ce echivalează cu inexistența caracterului exigibil al creanței pretinse;
În drept, motivele de recurs invocate de recurentă pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ.
Din analiza recursului prin prisma acestor motive și a actelor de la dosar reiese că s-a solicitat, la data de 14.02.2008, de către creditoarea Global deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, cu motivarea că debitoarea îi datorează un debit în sumă de -,92 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în baza contractului nr.29/04.10.2007 de prestări servicii și lucrări constând în foraje geotehnice, creanță ce este certă, lichidă și exigibilă.
Debitoarea a formulat contestație la cererea creditoarei în care a invocat prematuritatea formulării acestei cereri față de dispozițiile art. 3 pct.6 și ale art.31 alin.1 din Legea nr.85/2006 și lipsa caracterului exigibil al creanței, ca urmare a neacceptării la plată a facturii ce consemnează creanța.
Conform contractului de prestări servicii nr.29/04.10.2007, creditoarea s-a obligat să execute pentru debitoarea servicii de investigații geotehnice, măsurători topografice și întocmire planuri de situație pentru obiectivul "Drum expres O-A". La art.4 din contract părțile au prevăzut că plata lucrărilor se va face: 15% avans, însemnând 16.350, 50% la terminarea lucrărilor de teren, însemnând 54.500 și 35% la predarea planurilor topografice și a studiului geotehnic, însemnând 38.150 . S-a stipulat că plățile se vor face în termen de 10 zile de la recepția lucrărilor, prezentarea de către furnizor a facturii și aprobarea acesteia de către client.
La data de 06.12.2007 s-a încheiat procesul verbal de predare-primire prin care creditoarea, în calitate de furnizor, a predat către debitoare, în calitate de contractor, "planurile de situație și inventarele de coordonate aferente suprafețelor măsurate situate în zona punctelor de foraj pentru 68 de locații și fisele de foraj executate ( 31 bucăți)". Acesta a fost semnat de debitoare fără obiecțiuni.
Creanța invocată în sumă de 231.554,92 lei este consemnată ca preț al serviciilor efectuate în factura nr. 101/28.01.2008. Factura a fost comunicată debitoarei la data de 29.01.2008, potrivit copiei de pe recomandata aflată la dosar.
Nu este fondată critica recurentei în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile art.4 alin.2 din contractul părților pentru ca suma constatată ca debit prin această factură să fie scadentă. Prin clauza contractuală arătată părțile cu convenit ca o condiție a scadenței facturii și acceptarea acesteia la plată de către client.
În măsura în care această condiție ar fi o condiție pur potestativă, ea este nulă potrivit art.1010 civ.
Însă, în condițiile în care neacceptarea la plată a facturii este justificată de susținerea unei modalități necorespunzătoare de îndeplinire a obligațiilor contractuale, ea este valabilă.
În cauză, neacceptarea la plată a facturii este justificată de recurenta-debitoare prin invocarea excepției de neexecutare întocmai de către creditoare a obligațiilor contractuale care îi reveneau, respectiv de executare numai parțială a acestor obligații. Susținerea recurentei-creditoare este în sensul că, din lucrările necesare pentru 46 de foraje geotehnice, prevăzute în contract, prin procesul-verbal de predare primire din data de 06.12.2007 s-au executat numai 31 de fise de foraj.
Aceasta nu poate fi însă reținută, deoarece factura nr. 101/28.01.2008 reprezintă numai solicitarea unei plăți parțiale a lucrărilor contractate, respectiv a lucrărilor menționate în procesul verbal de predare-primire din 06.12.2007.
Ca urmare, factura în cauză a devenit scadentă la data de 29.01.2008, data primirii ei de către debitoare.
La data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, 14.02.2008, creanța invocată era certă, lichidă și exigibilă.
Însă, se constată că nu era îndeplinită condiția operării prezumției de insolvență prevăzută de dispozițiile art.3 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006. Conform acestui text de lege, "insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori".
În raport de data scadenței facturii în cauză, 29.01.2008, la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, 14.02.2008, nu expirase termenul de 30 de zile la scadența creanței, pentru a opera prezumția de insolvență a debitoarei.
Potrivit art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, "prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile". Din interpretarea acestui text de lege reiese că la data formulării cererii de deschidere a procedurii creanța trebuie să întrunească condițiile certitudinii, exigibilității și scadenței de mai mult de 30 de zile.
Totodată, potrivit art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006, aprecierea stării de insolvență se realizează de către judecătorul sindic la data deschiderii procedurii insolvenței, ceea ce înseamnă că prezumția de insolvență trebuie să opereze și la acest moment.
De altfel, prezumția de insolvență reglementată de dispozițiile art. 3 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 are un caracter relativ, ceea ce înseamnă că poate fi răsturnată prin proba contrară, adică prin dovedirea stării de solvabilitate a debitoarei.
Prin achitarea debitului în sumă de -,92 lei, la data de 29.02.2008, potrivit extrasului de cont depus la dosar, debitoarea a făcut dovada că dispune de lichidități pentru stingerea creanței invocate de creditoare în vederea deschiderii procedurii insolvenței.
Astfel, stingerea creanței prin plata debitului, până la momentul deschiderii procedurii insolvenței, răstoarnă prezumția de insolvență, nemaifiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006 pentru deschiderea acestei proceduri.
Rezultă că greșit a reținut judecătorul sindic existența stării de insolvență și, în consecință, a dispus deschiderea procedurii insolvenței, cu încălcarea prevederilor art.3 alin.1 lit.a și a art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Cererea de completare a cererii introductive prin majorarea câtimii creanței depusă de creditoare la prima instanță nu a fost analizată de judecătorul sindic, și, deci, nu poate forma obiectul analizei nici în calea de atac a recursului, întrucât ar reprezenta o cerere nouă în recurs, cerere inadmisibilă potrivit art.316, 298 și 294.pr.civ.
JUDECĂTOR,
-
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea, Cristina
