Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 880/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 880
Ședința publică din 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 745 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentantă prin lichidator judiciar Casa de Insolvență
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 23 iunie 2009, Casa de Insolvență A, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, a depus întâmpinare la recurs și, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 745 din 14 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei, precum și radierea acesteia din evidențele registrului comerțului, descărcându-l totodată pe lichidatorul judiciar Casa de Insolvență A de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați. Totodată, tribunalul a notificat sentința debitoarei, creditorilor, direcției teritoriale a finanțelor publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința comercială nr. 2336 din 11 noiembrie 2008 aceluiași tribunal a fost admisă cererea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice A având ca obiect aplicarea procedurii de executare colectivă împotriva debitoarei, fiind deschisă procedura simplificată de insolvență, prin intrarea direct în faliment, și desemnat în calitate de lichidator judiciar Casa de Insolvență A, stabilind-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006, cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei. Din adresa nr. 385 din 7 ianuarie 2009 emisă de Primăria Municipiului A rezultă că falita nu figurează în evidențele fiscale ale acestei instituții cu bunuri mobile sau imobile. Prin raportul de activitate depus în ședința publică din 14 aprilie 2009, întrucât în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, practicianul a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul-sindic, văzând că din probele administrate în cauză rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor și a cheltuielilor de lichidare, datorită faptului că societatea nu deține bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare în acest sens, în baza articolului menționat a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a dispus închiderea procedurii insolvenței, cu toate consecințele care rezultă din aceasta.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul continuării procedurii de insolvență, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Soluția Tribunalului Arad este nelegală, sentința pronunțată fiind neîntemeiată.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006, modificată, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. Având în vedere conținutul dispozițiilor exprese citate mai sus recurenta consideră că în speță nu este situația prevăzută de lege care ar justifica închiderea procedurii colective. De asemenea, creditoarea apreciază că în cauză nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul, nefiind astfel incident articolul citat.
Lichidatorul judiciar, prin raportul de activitate prezentat la termenul din 14 aprilie 2009, arătat că fostul administrator social nu i-a predat actele societății în conformitate cu art. 35 și 28 din Legea nr. 85/2006. În aceste condiții, recurenta consideră că închiderea procedurii insolvenței este prematură, impunându-se mai întâi obținerea actelor debitoarei, iar dacă este cazul și formularea unei plângerii penale împotriva administratorului societății, practicianul putând identifica fapte care s-ar circumscrie dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 referitoare la angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere/supraveghere ori a altor persoane.
În drept a invocat prevederile art. 131 și 147 din Legea nr. 85/2006 și cele ale art. 304 pct. 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
Debitoarea intimată, legal citată prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență A, a depus întâmpinare (filele 7-8), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele motive:
Practicianul desemnat de tribunal a efectuat demersuri pentru identificarea bunurilor mobile sau imobile supuse impozitării cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Primăriei Municipiului A, constatând că asemenea bunuri nu există. Totodată, lichidatorul a procedat, în temeiul art. 48 din Legea insolvenței, la notificarea tuturor instituțiilor bancare din România în vederea indisponibilizării conturilor debitoarei, nefiind identificate niciun fel de disponibilități financiare. În același timp, instituția creditoare nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare, necesare continuării procedurii. De asemenea, în temeiul art. 147 din lege a fost formulată și o plângere penală împotriva fostului administrator pentru nepredarea documentelor financiar-contabile și a actelor societății, cererea aflându-se pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. Având în vedere această stare de fapt, lichidatorul consideră că în speță sunt îndeplinite condițiile art. 131 din legea-cadru, text care prevede expres posibilitatea judecătorului-sindic de a da o sentință de închidere a procedurii, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, creditorii fiind notificați în vederea exprimării poziției lor cu privire la propunerea de închidere a procedurii.
Examinând recursul declarat, în baza art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 din Codul d e procedură civilă, prin prisma motivelor arătate, a apărărilor practicianului, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea judecătorului-sindic fiind temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.
Astfel, față de cele arătate de lichidatorul judiciar Casa de Insolvență A prin rapoartele de activitate depuse la dosarul de primă instanță, în special în cele de la termenele de judecată din 3 martie 2009 și 14 aprilie 2009, în care acesta a propus închiderea procedurii de insolvență declanșată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 pe seama debitoarei întrucât societatea falită nu mai desfășoară nicio activitate, nu dispune de lichidități pentru îndestularea creditorilor și că în averea sa nu există niciun bun care să poată fi valorificat, în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 131 din legea menționată, dispunând închiderea procedurii colective.
Acest text de lege statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, modificată, udecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere faptul că niciunul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea nr. 85/2006, modificată, această normă fiind pe deplin aplicabilă în speță.
Criticile recurentei privitoare la neincidența în cauză a dispozițiilor acestui articol nu sunt întemeiate, motivat de împrejurarea că niciunul dintre creditorii înscriși la masa credală, deși legal notificați de către practician, nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare. Prin acest caz de închidere a procedurii de insolvență legiuitorul a avut în vedere faptul că dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare nu se mai justifică menținerea procedurii deschisă. Rațiunea închiderii procedurii într-o astfel de situație rezidă în aceea că scopul legii - acoperirea pasivului debitorului insolvent - nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfășurarea ei, prin asemenea cheltuieli înțelegându-se cele referitoare la administrarea procedurii de insolvență.
Din dispozițiile legale mai sus redate rezultă fără dubiu că pentru a se putea dispune închiderea procedurii în temeiul art. 131 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții: inexistența bunurilor în averea debitorului sau insuficiența acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative și faptul că niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli. În speță, ambele cerințe pretinse de legiuitor sunt îndeplinite, lichidatorul judiciar în urma demersurilor efectuate neidentificând bunuri în averea debitoarei falite (filele 179-180 dosar de fond), iar creditorii, deși notificați de către practician pentru a arăta dacă înțeleg să avanseze sumele necesare continuării administrării procedurii (fila 178) nu au răspuns pozitiv acestei solicitări.
În atare condiții în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea textului art. 131, menirea acestei dispoziții fiind tocmai aceea de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile din fondul special de lichidare constituit în condițiile art. 4, în situația în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor, persoane direct interesate în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare. De altfel, instituția recurentă deși critică soluția tribunalului nu aduce niciun argument juridic în sprijinul afirmațiilor sale, mulțumindu-se doar să susțină că în speță nu ar fi incidentă norma aplicată de judecătorul-sindic.
Cu toate că recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaa rătat că practicianul nu ar fi întreprins toate măsurile ce s-ar fi impus pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul debitoarei, Curtea apreciază că nici această critică nu poate fi primită.
Din adresa nr. 385/07.01.2009 a Primăriei Municipiului A - Direcția Venituri, Serviciul Persoane Juridice reiese că nu figurează în evidențele acestei instituții cu niciun fel de bunuri mobile sau imobile. De asemenea, în urma investigațiilor efectuate lichidatorul judiciar nu a descoperit bunuri sau alte valori în averea debitoarei, astfel că nu i se poate imputa acestuia că nu a depus diligențele necesare în vederea identificării bunurilor societății falite. Mai mult decât atât, recurenta nu a indicat care ar fi probele din care ar rezulta că debitoarea ar avea bunuri în patrimoniu sau ce anume consideră că mai trebuia făcut în cauză sub acest aspect. Nu în ultimul rând, nu i se poate reproșa practicianului lipsa de diligență în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina sa, mai exact neformularea unei plângeri penale întemeiată pe art. 147 din Legea nr. 85/2006 împotriva fostului administrator social, atâta timp cât o asemenea plângere a fost promovată, ea fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, astfel cum se arată și prin întâmpinare.
Deși sentința tribunalului nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, nu înseamnă că un recurs omisio medio devine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 din același cod, instanța poate ridica numai motive de ordine publică, asemenea motive nefiind identificate în speță.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de instituția creditoare, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 745 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentantă prin lichidator judiciar Casa de Insolvență
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /02.07.2009
Dact. /03.07.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător-sindic -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
