Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 885/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2244/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 885
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Carmen Mihaela
GREFIER
******************
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentele CONSUL-L- LICHIDATOR JUDICIAR AL SC SA și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței comerciale nr.1777/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele SC SA, SC SA, BRD - GENERALE SA și SC SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 28 mai 2009 și 04 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursurilor comerciale de față.
Prin sentința comercială nr. 1777 din 14 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins excepția tardivității formulării contestației, admițând contestația creditoarei SC SRL. A înlăturat prin urmare de la masa credală pe creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, care a preluat creanța ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTORULUI 5 B. În consecință, a respins ca lipsită de interes excepția lipsei calității de reprezentant invocată în raport cu această creditoare și a respins cererile formulate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B având ca obiect anularea hotărârilor adunărilor creditorilor din 7 noiembrie 2007, 11 decembrie 2007, 18 ianuarie 2008 și 20 martie 2008 ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă, calitate ce a încetat ca urmare a admiterii contestației menționate mai sus.
A respins excepția lipsei calității de reprezentant invocată în raport cu creditoarea - GENERALE. A respins cererea formulată de această creditoare având ca obiect anularea hotărârii adunării creditorilor din 7 noiembrie 2007.
În conformitate cu dispozițiile articolului 19 din legea nr.85/20006 (articolul 23 din legea nr.64/1995, republicată) a luat act de hotărârea adunării creditorilor de la 20 ianuarie 2006 cu privire la stabilirea onorariului lichidatorului judiciar CONSUL-L la 2% din valoarea bunurilor lichidate.
În conformitate cu dispozițiile articolului 19 din legea nr.85/2006, a luat act de hotărârea adunării creditorilor de la 18 ianuarie 2008 privind înlocuirea lichidatorului judiciar CONSUL-L cu lichidatorul judiciar și a dispus înștiințarea acestui din urmă lichidator despre desemnarea sa în cauză cu atribuțiunile prevăzute de articolul 25 din lege.
A pus în vedere părților să încheie contractele de vânzare - cumpărare pentru bunurile din averea debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, în ce privește contestația formulată de SC SA, judecătorul - sindic a reținut în esență că aceasta are ca temei eroarea esențială, astfel că poate fi formulată, în conformitate cu dispozițiile articolului 75 din legea nr.85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut la articolul 73 alineat 2 din lege și până la închiderea procedurii, contestația din speță fiind formulată până la închiderea procedurii, ceea ce face ca excepția tardivității invocată în legătură cu această contestație să fie apreciată ca lipsită de temei.
Referitor la fondul acestei contestații, judecătorul - sindic constatat că atât cu ocazia primei declarații de creanță de la 9 martie 2005, cât și ulterior la 27 iunie 2005, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B nu a depus nici un titlu executoriu, ci doar fișa sintetică, adrese interne, procesul verbal privind cheltuielile de executare silită și factură fiscală, înscrisurile neîntrunind cerințele articolului 65 din legea nr.85/2006 (fost articolul 75 din legea nr.64/1995). Pe cale de consecință, a apreciat că lichidatorul judiciar s-a aflat în eroare esențială în momentul înregistrării acestei creanțe în tabelul obligațiilor, fără aov erifica conform dispozițiilor legale enunțate, deși din verificarea înscrisurilor doveditoare rezultă lipsa de certitudine a creanței în raport de faptul că în cererea de la 9 martie 2005 se precizează că fișa sintetică nu este pusă de acord cu societatea și nici nu este reglată.
În raport de aceste considerente, a apreciat contestația SC SRL ca întemeiată și, urmare a admiterii acesteia, a apreciat că se impune a se înlătura de la masa credală creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, care a preluat creanța ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI V
Ca o consecință a înlăturării aceste creditoare de la masa credală, a apreciat că a rămas fără interes excepția lipsei calității de reprezentant invocată în raport cu această creditoare și că toate cerile formulate de această creditoare avînd ca obiect anularea unui număr de patru hotărâri ale creditorilor apar ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă și se impune a fi respinse cu această motivare.
În legătură cu excepția lipsei calității de reprezentant invocată de creditoarele SC SA și SC SA, relativ la creditoarea GENERALE, judecătorul - sindic a reținut că la termenul de judecată de la 10 martie 2008 această din urmă creditoare a administrat probe în dovedirea calității de reprezentant semnatarului contestațiilor, iar în raport de mandatul înregistrat și la Oficiul Registrului Comerțului, prezentat în probatoriu, a apreciat că semnatarii cererilor și contestațiilor aveau calitatea să reprezinte societatea, judecătorul - sindic considerând excepția ca nefondată.
Referitor la cererea formulată de creditoarea GENERALE, de desființare pentru nelegalitate a hotărârii Adunării creditorilor debitoarei de la 7 noiembrie 2007, judecătorul - sindic a reținut în esență că această hotărâre a rămas fără obiect, fiind anulată prin hotărârea de la 20 martie 2008, hotărâre care se circumscrie dispozițiilor articolelor 13 - 15 din legea nr. 85/2006.
În ce privește solicitarea creditoarei SC SA de a se lua act de hotărârile adunării creditorilor de la 20 ianuarie 2006 și de la 18 ianuarie 2008, judecătorul - sindic a trecut în revistă hotărârile respective și a apreciat că se impune a se lua act de acestea în raport de dispozițiile articolului 19 din legea nr.85/2006 (fostul articol 23 din legea nr.64/1995 republicată), ca și de dispozițiile articolului 19 alineat 2 din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recursuri motivate lichidatorul judiciar CONSUL-L, precum și creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI. Ambele recursuri au fost înregistrate sub nr- la 26 iunie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială.
În motivarea recursului, recurenta CONSUL-L a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând ca prim motiv de recurs că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității contestației SC SA, întrucât în cazul acesteia erau aplicabile dispozițiile articolului 87 alineat 2 din legea nr.64/1995, nu dispozițiile articolului 89 alin1 din același act normativ. Sub acest aspect, recurenta a arătat că judecătorul - sindic s-a limitat la a arăta că în această contestație s-a invocat eroarea esențială, dar că în realitate cauzele reglementate de articolul 89 alineat 1 și preluate în articolul 75 alineat 1 din legea nr.85/2006, respectiv eroarea esențială, dolul și falsul, sunt situații de excepție care pot fi invocate chiar și cu depășirea termenului reglementat de articolul 87 alineat 2 din legea nr.64/1995 numai de acele persoane interesate care nu au cunoscut și nici cu diligențe minime nu ar fi putut cunoaște existența lor.
Tot referitor la modul de soluționare a acestei excepții, recurenta lichidator judiciar a susținut în esență că în speță, cu minime diligențe, contestatoarea SC SA ar fi putut constata eroarea esențială invocată, cu respectarea termenului prevăzut de articolul 87 alineat 2 din legea nr.64/1995, întrucât încă din perioada respectivă cunoștea documentele depuse de creditoare la dosar în justificarea creanței.
În cadrul aceluiași prim motiv de recurs s-a criticat și soluția dată pe fondul contestației formulată de SC SA, cu motivarea de esență că această contestație este vădit neîntemeiată, întrucât creanța SECTOR 5 Baf ost justificată prin titlurile executorii anexate declarațiilor de creanță, titluri necontestate de către debitoare prin procedura specială și care au fost predate lichidatorului judiciar odată cu declarația de creanță.
Al doilea motiv de recurs vizează măsura prin care judecătorul - sindic a luat act, la solicitarea intimatei SC SA, de hotărârea adunării creditorilor din 20 ianuarie 2006, hotărâre prin care s-a diminuat onorariul recurentei lichidator judiciar la 2% din valoarea bunurilor lichidate.
Recurenta a susținut că această cerere a creditoarei trebuia respinsă în principal în temeiul excepției autorității de lucru judecat și în subsidiar ca neîntemeiată, după cum a susținut că hotărârea recurată este în această privință nemotivată, necuprinzând considerentele pentru care s-a dispus această măsură.
Sub aspectul autorității de lucru judecat, recurenta a invocat împrejurarea că onorariul său a fost stabilit prin încheierea de ședință din 23 mai 2005, rămasă irevocabilă prin nerecurare. A invocat și considerentele sentinței comerciale nr. 462 din 27 februarie 2006, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia comercială nr. 2436R din 27 septembrie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială, în care s-a reținut că reevaluarea onorariului lichidatorului nu este posibilă tocmai în raport de încheierea irevocabilă de la 23 mai 2005, precum și sentința comercială nr. 831 din 3 aprilie 2006, pronunțată în același dosar în Camera de Consiliu, sentință irevocabilă prin nerecurare.
A susținut, prin prisma acestor argumente, că hotărârea recurată în cauza de față survine la un interval de 2 ani și trei luni de la data ședinței adunării creditorilor și este pronunțată cu încălcarea hotărârilor prin care aceeași instanță constatase irevocabil, cu privire la autoritatea de lucru judecat a încheierii de deschidere a procedurii falimentului din 23 mai 2005, că nu se mai poate modifica nici pentru trecut și nici pentru viitor onorariul lichidatorului judiciar.
Al treilea motiv de recurs privește admiterea cererii creditoarei SC SA de a se lua act în baza articolului 19 alineat 2 din Legea nr.85/2006 de hotărârea adunării creditorilor de la 18 ianuarie 2008, prin care a fost înlocuită recurenta lichidator judiciar cu lichidatorul judiciar.
S-a susținut că nici în acest caz judecătorul - sindic nu a motivat hotărârea și că măsura dispusă este vădit nelegală, și pentru că este contrară hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate anterior în același dosar, hotărâri prin care s-a decis cu autoritate de lucru judecat că nici creditoarea majoritară și nici oricare alt creditor nu mai pot solicita și obține schimbarea lichidatorului judiciar CONSUL-L, decât pentru motive temeinice.
Sub acest aspect, au fost invocate sentința comercială nr.462 din Camera de consiliu de la 27 februarie 20096, irevocabilă prin decizia comercială nr. 2436R din 27 septembrie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială.
Au fost invocate mai multe solicitări ale creditoarei SC SA de înlocuire a recurentei lichidator judiciar, precum și soluția pe care acestea au primit-o, după cum a fost invocată și sentința comercială nr. 1870 din 16 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr-, rămasă irevocabilă sub aspectul înlocuirii lichidatorului judiciar prin decizia comercială nr. 1376R din 1 octombrie 2007 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială.
A fost invocată hotărârea Adunării creditorilor din 31 august 2006, prin care s-a decis schimbarea lichidatorului 99 și, susținându-se că împotriva acestei hotărâri au formulat contestație creditoarele SECTOR 5 B și, contestațiile fiind admise prin încheierea de ședință de la 16 octombrie 2006, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia comercială nr. 286 R din 23 februarie 2007 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială.
Prin raportare la aceste hotărâri, recurenta lichidator judiciar a susținut că în ședința adunării creditorilor din 11 februarie 2007 creditoarele SC SA și SC SRL au ridicat din nou problema înlocuirii lichidatorului judiciar, creditoarea SC SA aflându-se la adăpostul procentului majoritar și săvârșind un abuz de drept procesual vădit.
Recurenta a arătat și că, în mod inexplicabil, aceleași creditoare au convocat la 18 ianuarie 2008 o nouă adunare a creditorilor cu aceeași ordine de zi cu cea din 11 decembrie 2007, adunare în care s-a hotărât neconfirmarea lichidatorului judiciar 99, cu consecința desemnării unui nou lichidator judiciar.
A invocat dispozițiile articolului 723 alineat 1 Cod procedură civilă, subliniind și detaliind susținerile despre abuzul de drept procesual săvârșit de cele două creditoare, susținând că sentința recurată în cauza de față, prin care s-a luat act de hotărârea adunării creditorilor de la 18 ianuarie 2008, este nelegală întrucât nu s-a examinat din oficiu că anterior aceeași instanță a soluționat chestiunea litigioasă dedusă judecății.
În susținerea acestui din urmă motiv de recurs au fost invocate prevederile articolului 22 alineat 2 din Legea nr.85/2006, care prevăd posibilitatea schimbării lichidatorului judiciar numai pentru motive temeinice.
În motivarea recursului, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B a criticat hotărârea ca fiind fără temei legal și dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă. S-a solicitat și examinarea cauzei sub toate aspecte în conformitate cu dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă.
Recurenta a criticat modul de soluționare a excepției tardivității contestației formulată de creditoarea SC SA, susținând că la data deschiderii procedurii de faliment aveau aplicabilitate dispozițiile legii nr. 64/1995, anume dispozițiile articolului 87 (în prezent articolul 73 din legea nr.85/2006).
A apreciat că dispozițiile articolului 89 din legea nr.64/1995 (în prezent articolul 75 din legea nr.85/2006) puteau fi invocate de acele părți interesate care nu au cunoscut și nici nu aveau posibilitatea obiectivă de a cunoaște existența unei erori esențiale, acestora deschizându-li-se posibilitatea formulării unei contestații peste termenul prevăzut de lege. Recurenta a susținut însă că societatea creditoare avea calitatea de creditoare la data depunerii tabelului preliminar sau al celui suplimentar, era așadar parte în dosarul de insolvență încă de la data deschiderii procedurii, astfel că a avut posibilitatea analizării tuturor înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, descoperirea pretinsei erori esențiale fiindu-i imputabilă exclusiv acestei creditoare, care a dat dovadă de lipsă de diligență, astfel încât nu se poate folosi de mijlocul procedural care-i permite depășirea termenului prevăzut de lege.
Recurenta a formulat critici și în ce privește soluția dată pe fondul contestației la tabelul creanțelor, invocând în principal nerespectarea dispozițiilor articolului 66 alineat 1 din legea nr.85/2006. A susținut că principiul instituit de legiuitor este acela al verificării tuturor creanțelor prin analizarea documentelor depuse de creditori, raportat la datele cere reies din evidențele contabile și comerciale ale debitorului, că verificarea cererilor și a documentelor este obligația administratorului/a lichidatorului judiciar, că este o procedură complexă, care se supune dispozițiilor articolului 67 din legea nr.85/2006.
A susținut că instituția recurentă a depus la dosarul cauzei și a transmis și administratorului/lichidatorului judiciar documentele justificative, documente pe care le-a enumerat și în legătură cu care a arătat că lichidatorul judiciar a susținut că au fost examinate, ceea ce exclude eroarea esențială în care se pretinde că lichidatorul s-ar fi aflat la momentul înregistrării acestei creanțe în tabelul obligațiilor.
A criticat considerentele în care judecătorul - sindic a reținut lipsa de certitudine a creanței prin prisma lipsei unui titlu de creanță, susținând că nu poate să se facă o confuzie între titlul executoriu și titlul de creanță, prin prisma dispozițiilor articolului 141 alineat 2. În aceste condiții, a susținut recurenta, este evident că titlul de creanță devenit titlul executoriu îl constituie în speță declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, iar fișa sintetică de evidență pe plătitor reprezintă un act cumulativ în format electronic, în care sunt constatate debitele societății, precum și plățile efectuate în contul acestora, evidența completându-se în baza declarațiilor pe proprie răspundere depuse de societate.
Sub același aspect, a apreciat și incidența dispozițiilor articolului 66 alineat 2 din legea nr. 85/2006, dispoziții care prevăd că nu sunt supuse verificării creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
criticat soluția primei instanțe de a se lua act de hotărârile adunării creditorilor de la 20 ianuarie 2006 și de la 18 ianuarie 2008 pentru rațiuni similare celor expuse și în recursul declarat de 99.
Prin decizia comercială nr. 1007R din 1 octombrie 2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de intimata SC SA ca neîntemeiată și a admis recursurile formulate de CONSUL-L, lichidator judiciar al SC SA și de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
A modificat în parte sentința recurată, în sensul că a respins ca neîntemeiată contestația SC SA împotriva tabelului definitiv de creanțe.
A casat în parte sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea cererii creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B de anulare a hotărârilor adunării creditorilor din 7 noiembrie 2007, 11 decembrie 2007, 18 ianuarie 2008 și 20 martie 2008 și a cererii de a se lua act de hotărârea adunării creditorilor de la 18 ianuarie 2008.
A menținut în rest dispozițiile sentinței atacate și a obligat-o pe intimata SC SA să plătească recurentei 99 5.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia comercială nr. 484 din 19 martie 2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SA și a anulat decizia comercială nr.1007R/1 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială, fixând termen pentru soluționarea recursurilor.
La 30 aprilie 2009, intimatele SA și SC SA au invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei 99 în promovarea prezentului recurs, în raport de încheierea de ședință de la 20 octombrie 2008 din dosarul nr-, prin care judecătorul - sindic a constatat că lichidatorul 99 și-a pierdut calitatea de lichidator judiciar și a luat act de numirea în funcția de lichidator judiciar a.
În susținerea acestei excepții s-a invocat și împrejurarea că numirea noului lichidator judiciar a rămas irevocabilă prin respingerea recursului promovat de 99, prin decizia nr. 5R din 8 ianuarie 2009.
Excepția este apreciată de C ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă având în vedere că în calea de atac cadrul procesual este preformat, calitate de părți litigante având toate acele părți care figurează în dispozitivul hotărârii atacate. Din acest punct de vedere, văzând că la momentul pronunțării hotărârii recurate în cauza de față 99 figura în calitate de lichidator judiciar al SC SA, că această calitate a pierdut-o tocmai urmare a pronunțării hotărârii respective, văzând de asemenea, că prin hotărârea recurată s-a statuat și asupra dreptului acestui lichidator și la onorariul cuvenit pentru activitatea desfășurată în procedură, Curtea apreciază că lichidatorul 99 este legitimat procesual activ în exercitarea căii de atac a recursului, cu atât mai mult cu cât hotărârea atacată îl prejudiciază atât sub aspectul diminuării onorariului, cât și sub aspectul calității de lichidator.
Curtea a înlăturat ca lipsită de relevanță susținerea despre pierderea calității de lichidator a recurentului din cauza de față prin încheierea de la 10 octombrie 2008 pronunțată de judecătorul - sindic în aceeași cauză, întrucât această încheiere, chiar căzută în puterea lucrului judecat, este ulterioară sentinței de la 14 aprilie 2008, recurată în cauza de față, a cărei temeinicie și legalitate se cenzurează nu în raport de împrejurări ulterioare ci de împrejurările și dovezile avute în vedere de judecătorul - sindic la pronunțarea acesteia.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursurile ca întemeiate și le va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Față de dezvoltarea motivelor de recurs din cele două recursuri, Curtea apreciază că recurentele au formulat aceleași critici împotriva hotărârii judecătorului - sindic, motiv pentru care criticile vor fi grupate, urmând a li se răspunde prin considerente comune:
Criticile relative la modul în care a fost soluționată excepția tardivității formulării contestației intimatei creditoare SC SRL sunt neîntemeiate și au fost înlăturate. Se reține din argumentația adusă de recurente că acestea contestă existența în cauză a "erorii esențiale" pe care contestatoarea se întemeiază și susțin că, în lipsa dovezii cu privire la această eroare esențială, contestația trebuia formulată în termenul prevăzut de articolul 73 alineat 2 din legea nr.85/2006 (fostul articol 87 alineat 2 din legea nr.64/2995, republicată).
Raționamentul și argumentele celor două recurente nu pot fi reținute, în primul rând pentru că acestea nesocotesc chiar scopul pentru care au fost recunoscute excepțiile peremptorii, dirimante, respectiv acela de a facede prisos cercetarea fondului.Analiza tipului de eroare invocat de creditoarea contestatoare presupune chiar antamarea fondului contestației, ceea ce nu se poate realiza cu ocazia discutării excepției, întrucât s-ar contraveni dispozițiilor articolului 137 alineat 1 Cod procedură civilă.
Prin prisma acestor argumente, Curtea apreciază că judecătorul - sindic a procedat în strictă concordanță cu dispozițiile articolului 129 alineat 6 Cod procedură civilă, în sensul că s-a păstrat în cadrul procesual cu obiectul strict determinat de contestatoare, făcând analiza unei contestații latabelul definitiv al creanțelor, întemeiată pe eroarea esențială nu la tabelul preliminar, cum în mod neîntemeiat pretind recurentele că ar fi trebuit să facă substituindu-se voinței părții.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că în mod legal și temeinic a reținut judecătorul - sindic că o contestație întemeiată pe prevederile articolului 75 ain1 din legea nr.85/2006 (fostul articol 89 alineat 1 din legea nr.65/1995 republicată) poate fi formulat oricând până la închiderea procedurii, soluția de respingere a excepției tardivității fiind la adăpost de orice critică prin raportare la articolul 304 și la articolul 3041Cod procedură civilă.
Criticile referitoare la admiterea contestației la care s-a făcut deja referire sunt, însă, întemeiate.
De esența contestației este susținerea că administratorul judiciar a trecut creanța ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE în tabelul creanțelor în lipsa unor documente justificative, astfel cum era obligat prin dispozițiile articolului 79 punctele 1 și 2 din legea nr.64/1995 republicată și că nu a verificat creanța, deși avea această obligație conform articolului 80 din lege, câtă vreme ea nu era constatată prin titlu executoriu. Intimata - contestatoare a susținut că, procedându-se astfel, creanța a fost înscrisă în tabel urmare a unei erori esențiale.
Curtea apreciază susținerile ca nefondate. În condițiile în care societatea contestatoare era, la momentul înscrierii acestei creanțe, parte în procedură în calitate de creditor, având acces la toate înscrisurile depuse la dosar, aceasta nu justifica de ce abia ulterior trecerii acestei creanțea descoperitinexistența documentelor justificative. Sub acest aspect, este întemeiată apărarea comună formulată de recurente privitoare la neîndeplinirea uneia dintre condițiile articolului 75 alineat 1 din legea nr.85/2006 (fost articolul 89 alineat 1 din legea nr.64/1995), cea relativă la lipsa de diligențe minime ale creditoarei în "descoperirea" acestei pretinse erori esențiale.
Pe de altă parte, relativ la inexistența documentelor justificative impuse de articolul 79 alineat 2 din legea nr.64/1995 (aplicabilă la momentul formulării cererii de înscriere a Administrației Finanțelor Publice a Sectorului V B la masa credală), Curtea apreciază susținerea ca neîntemeiată. S-a arătat în recursul declarat de lichidatorul judiciar 99 că trecerea în tabelul definitiv a creanței deținută de Administrația Finanțelor Publice Sector 5 și preluată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B s-a făcut în baza titlurilor executorii anexate declarației de creanță, necontestate de debitoare prin procedura specială și predate lichidatorului odată cu declarația de creanță. Aceste susțineri au fost dovedite cu înscrisurile anexate la recurs, aflate la filele 23.-45 ale dosarului nr-, înregistrat la 20 iunie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială.
Privitor la aceste înscrisuri, care reprezintă fără excepție titluri executorii emise pentru debitoarea supusă procedurii de față, Curtea a înlăturat solicitarea implicită făcută de intimatele - creditoare SC SRL, SC SRL și de intimata debitoare SC SA de neluare în seamă, având în vedere pe de o parte că dispozițiile articolului 305 Cod procedură civilă conferă părților dreptul de a se folosi în calea de atac de proba cu înscrisuri,fără a se prevedea nici o situație de excepție de la această regulăși că dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă conferă instanței posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele atunci când hotărârea recurată nu este supusă apelului, ceea ce implică și dreptul părților de întregi probatoriul administrat în fond.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că înscrisurile depuse în susținerea recursului nu pot fi lăsate în afara probatoriului și pentru că acestea reprezintătitluri executorii emise în cursul anului 2003,nu constituite pro causa ulterior formulării contestației, acestea fiind cu atât mai relevante cu cât împotriva lor nu s-a dovedit că societatea debitoare ar fi uzat de procedura legală specială de contestare.
În considerarea acestor înscrisuri, în legătură cu care intimatele creditoare nu au avut decât obiecțiunea depunerii în recurs, Curtea apreciază că administratorul judiciar nu s-a aflat în eroare esențială la momentul la care a trecut creanța preluată de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B în tabelul definitiv al creanțelor, verificarea acestei creanțe neimpunându-se a fi făcută întrucât existau titluri executorii necontestate, astfel că au fost pe deplin respectate dispozițiile articolului 80 alineat 1 teza finală din legea nr.64/1995 republicată (în vigoare la momentul trecerii creanței în tabel).
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că judecătorul - sindic, admițând contestația la tabelul definitiv al creanțelor formulate de intimata - creditoare SC SRL, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor articolului 75 alineat 1 din legea nr.85/1006 (fostul articol 89 alineat 1 din Legea nr.64/1995) în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Urmare a respingerii acestei contestații, Curtea va înlătura măsura îndepărtării de la masa credală a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, care va fi menținută în tabelul definitiv al creanțelor cu creanța preluată de la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR V
Reținând calitatea acestei instituții de creditoarelor în procedură și văzând că judecătorul - sindic a respins excepția lipsei calității sale de reprezentant ca rămasă fără interes (subsecvent înlăturării de la masa credală), Curtea apreciază că această excepție invocată de intimata - creditoare SC SA la termenul din 14 aprilie 2008 (filele 140-142 ale dosarului) este neîntemeiată și se impune a fi respinsă cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Se remarcă mai întâi faptul că judecătorul - sindic a procedat la soluționarea acestei excepții, chiar și prin prisma lipsei de interes, fără a acorda părții căreia excepția i s-a opus un termen pentru acoperirea neregularității procedurale, dreptul fiind conferit de dispozițiile articolului 161 alineat 1 teza finală Cod procedură civilă.
În al doilea rând, și dacă s-ar admite că actele de procedură denunțate de intimata - creditoare ar fi fost exercitate de o persoană fără calitate de reprezentant, Curtea apreciază că această neregularitate s-a acoperit prin promovarea recursului de către persoanele care angajează răspunderea instituției, respectiv director executiv (fila 161 dosarului de recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială), atâta vreme cât în cuprinsul recursului se solicită expres casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționăriipe fond a contestațiilor(fila 152 aceluiași dosar), ceea ce valorează însușire neechivocă a contestațiilor astfel cum au fost formulate.
De asemenea, tot în considerarea soluției de respingere a contestației formulată de SC SRL și a consolidării calității de creditor a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, văzând și faptul că judecătorul - sindic nu a antamat fondul contestațiilor formulate de această instituție împotriva a patru hotărâri ale adunării creditorilor, ci s-a limitat la a le respinge pentru lipsa calității procesuale active, Curtea va trimite aceste contestații pentru a fi soluționate în fond.
Criticile referitoare la soluția prin care judecătorul - sindic a luat act de hotărârea adunării creditorilor de la 20 iunie 2006 relativă la diminuarea onorariului lichidatorului judiciar sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Se constată că judecătorul - sindic a indicat în dispozitivul hotărârii atacate drept temei al măsurii de a lua act de această hotărâre dispozițiile articolului 19 din legea nr.85/2006, indicând că acestea își au drept corespondent dispozițiile articolului 23 din legea nr.64/1995.
că situația dedusă judecățiisub acest aspecteste departe de a fi tipică, câtă vreme judecătorul - sindic a avut a dispune o măsură în raport de legea nouă (legea nr.85/2006) în legătură cu o hotărâre a adunării creditorilor luată la 20 ianuarie 2007, deci sub imperiul legii vechi (legea nr.64/1995 republicată, în vigoare încă la 20 ianuarie 2006). Din acest punct de vedere și în lipsa unor dispoziții tranzitorii exprese necesare în acest caz de succesiune de legi, în timp, Curtea apreciază că referirea la cele două temeiuri juridice nu poate fi apreciată drept un caz de lex tertia, astfel că nu se impune a fi sancționată.
Dar indiferent spre care din cele două temeiuri juridice s-ar fi impus a se fi orientat judecătorul - sindic, hotărârea pe care a luat-o este nelegală, întrucât ignoră premisa instituită de textele legale invocate.
Astfel, Curtea constată că atât dispozițiile articolului 23 din legea nr.64/1995 republicată, cât și dispozițiile articolului 19 din legea nr.85/2006 conferă adunării creditorilor prerogativa (de care judecătorul - sindic trebuie să țină seama) de a decide asupra remunerației administratorului judiciar numai în situația în care se punea problema numirii definitive a unui administrator judiciar.Nici una din cele două legi și nici dispozițiile legale invocate nu prevăd nimic pentru situația în care un administrator judiciar a fost deja desemnat definitiv de către judecătorul - sindic,astfel cum este cazul în speță.
Mai mult decât atât, Curtea constată că ceea ce adunarea creditorilor a decis la 20 ianuarie 2006 fost diminuarea remunerațieilichidatorului judiciar,caz în care incidențe ar fi fost dispozițiile articolului 24 alineat 1 (cu raportare la articolul 19) din legea nr.85/2006, cu corespondentul lor articolul 28 alineat 1 (raportat la articolul 23) din legea nr.64/1995. Însă și în această situație competența adunării creditorilor se limita la fixarea remunerației lichidatorului la momentul când se propunea desemnarea definitivă a acestuia de către judecătorul - sindic.
O astfel de măsură ulterior desemnării lichidatorului judiciar de către judecătorul - sindic nu este prevăzută ca fiind atributul adunăriicreditorilor nici de legea nr.64/1995 și nici de legea nr.85/2006, iar judecătorul - sindic, luând act de hotărârea adunărilor creditorilor de la 20 ianuarie 2006 în acest sens, a pronunțat o hotărârefără temei legal,nemotivată în fapt și întemeiată pe prevederi legale străine de natura specifică a pricinii, ceea ce atrage incidența dispozițiilor articolului 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă.
Privitor la aceeași soluție de a se lua act de hotărârea adunării creditorilor de la 20 ianuarie 2006, Curtea apreciază ca întemeiate și criticile referitoare la nesocotirea unor hotărâri irevocabile pronunțate pe același aspect în cauză. Deși recurentele au invocat autoritatea de lucru judecat, Curtea apreciază că în realitate nu s-a pus problema de a invoca excepția îndeobște cunoscută ca atare, consacrată de articolul 166 Cod procedură civilă și de articolul 1201 Cod civil, ci problema nesocotirii de către judecătorul - sindic aputerii de lucru judecata hotărârilor precedente, irevocabile, prin care s-a statuat că onorariul lichidatorului nu mai poate fi repus în discuție. Aceste susțineri sunt întemeiate, întrucât prin nesocotirea respectivelor hotărâri care au căzut în puterea lucrului judecat judecătorul - sindic a înfrânt principiul de drept res judicata pro veritate habetur, hotărârea sa fiind contrară legii și din acest punct de vedere.
În fine, criticile relative la nelegalitatea hotărârii prin care judecătorul - sindic a luat act de hotărârea adunării creditorilor de la 18 ianuarie 2008 sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta:
Având în vedere că, urmare a respingerii contestatoarei creditoarei SC SRL, Curtea a decis trimiterea contestațiilor formulate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUIspre soluționare în fondși că aceste contestații privesc și hotărârea adunării creditorilor de la 18 ianuarie 2008, Curtea apreciază că nu se pune problema de a se lua act de această hotărâre câtă vreme nu s-a statuat asupra legalității sale, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 14 din legea nr.85/2006.
Desigur că, la soluționarea acestei contestații, judecătorul - sindic va avea în vedere și susținerile creditoarei despre nesocotirea de către adunarea creditorilor a unor hotărâri irevocabile, pronunțate în aceeași procedură, hotărâri prin care se statuează cu putere de lucru judecat în ce condiții se mai poate pune problema înlocuirii lichidatorului judiciar în procedură, astfel spus judecătorul - sindic urmează a veghea îndeaproape la respectarea principiului general de drept res judicata pro veritate habetur.
Până la soluționarea acestor contestații, măsura de a se lua act de hotărârea adunării creditorilor de la 18 ianuarie 2008 apare ca prematură și urmează a fi respinsă, cu consecința înlăturării măsurii de înștiințare a noului lichidator despre desemnare și despre remunerație.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curții că recursurile sunt întemeiate și se impune admiterea lor în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alineatele 1-3, raportat la articolul 304 punctele7 și 9 Cod procedură civilă, cu consecința modificării în parte a hotărârii în sensul celor arătate, a trimiterii spre soluționare în fond a contestațiilor DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B la hotărârile adunării creditorilor și a menținerii celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a CONSUL-L, invocată de intimatele SC SRL și SC SA.
Admite recursurile formulate de recurentele CONSUL-L- LICHIDATOR JUDICIAR AL SC SA și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței comerciale nr.1777/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele SC SA, SC SRL, BRD - GENERALE SA și SC SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge contestația formulată de SC SRL. Înlătură măsura îndepărtării de la masa credală a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, ce a preluat creanța ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant invocată în raport cu această creditoare.
Respinge cererile formulate de SC SA de a se lua act de hotărârea adunării creditorilor de la 20 ianuarie 2006 și de la 18 ianuarie 2008 și înlătură măsura înștiințării lichidatorului despre desemnarea sa ca lichidator cu o remunerație de 15.000 lei în locul lichidatorului CONSUL-
Trimite spre soluționare în fond cererile formulate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B privind anularea hotărârilor adunării creditorilor de la 7 noiembrie 2007, 11 decembrie 2007, 18 ianuarie 2008 și 20 martie 2008.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2007.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./7.07.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Magdalena Iordache, Carmen Mihaela
