Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 890/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 890
Ședința publică din 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea, cu sediul ales la Cabinet Individual de Avocat " " în T,-,. 2A împotriva sentinței civile nr. 744 din 7 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe creditoarea, cu sediul în C,- și administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în T,-,. A,. 10.
La apelul nominal se prezintă avocat, din Baroul Mehedinți, pentru debitoarea recurentă și avocat, din Baroul Timiș, pentru administratorul judiciar, lipsă fiind creditoarea.
Procedura este completă.
Recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei, taxă judiciară de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că administratorul judiciar a depus întâmpinare.
Se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantei recurentei, care arată că nu solicită termen pentru studiul acesteia și totodată, depune extrasul de cont nr. 52 din 22 aprilie 2009.
Nefiind formulate alte cereri se acordă cuvântul în dezbaterea recursului. Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și precizat, desființarea în tot a hotărârii atacate și respingerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență față de societatea debitoare, pentru motivele arătate în recurs și concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Reprezentanta administratorului judiciar solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constatând că prin sentința civilă nr. 744 din 7 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timișs -a admis cererea creditoarei, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei numindu-se administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, s‑a dispus notificarea debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii, fixându-se termenul pentru depunerea raportului prevăzut de art. 54 din același act normativ la data de 8 iunie 2009 și s-a fixat termenul limită pentru depunerea creanțelor la data de 2 iulie 2009, iar pentru verificarea creanțelor, întocmirea și afișarea tabelului preliminar al creanțelor la 31 iulie 2009,
Având în vedere că societatea debitoare, declarând recurs, a solicitat în baza art. 8 din Legea nr. 85/2006 casarea în totalitate a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a deschis procedura insolvenței și pe fond, în principal respingerea cererii de deschidere a procedurii întemeiată pe inexistența stării de insolvență, iar în subsidiar, închiderea acestei proceduri, fără radierea societății, în urma constatării inexistenței stării de insolvență a societății, respectiv, potrivit "precizării de acțiune" înregistrată ulterior a solicitat respingerea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate și rejudecând cauza pe fond, a se dispune respingerea cererii de deschidere a procedurii în urma constatării inexistenței stării de insolvență a societății, cu motivarea că:
Deși nu a formulat contestație la cererea depusă de creditoare, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, nu se află în stare de insolvență, așa cum este aceasta definită de art. 3 alin. 1 din aceeași lege, respectiv patrimoniul societății sale nu se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata creanțelor exigibile;
Cu privire la suma de 32.248,05 lei, nu lipsa lichidităților bănești din contul său a constituit motivul neplății integrale a creanței ci motive legate de calitatea necorespunzătoare a produselor livrate și a serviciilor prestate de către creditoare, respectiv întârzierea livrării produselor care au cauzat societății cheltuieli suplimentare și daune morale, afectând imaginea acesteia;
Încă de la data introducerii cererii a comunicat cu creditoarea, stăruind în rezolvarea pe cale amiabilă a diferendului, respectiv în eșalonarea plății sumei fără a mai stărui pe deficentele calitative care au stat inițial la baza amânării plății facturilor în cauză, convenind cu aceasta să achite în mai multe tranșe, astfel încât, la data formulării recursului debitul a fost achitat integral;
Văzând că în cauză a formulat întâmpinare administratorul judiciar, Cabinet Individual de Insolvență, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea dispozițiilor sentinței prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, arătând, în principal, că:
Legea instituie în sarcina debitoarei obligația de a nu sta în pasivitate cu privire la cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței și specifică că se deschide procedura generală de insolvență dacă debitoarea nu contestă starea de insolvență în termen și dacă nu își exprimă intenția de reorganizare;
Administratorul judiciar nu și-a putut îndeplini cea mai M parte din obligațiile sale prevăzute de lege doarece debitoarea nu a dat curs solicitărilor sale de a-i pune la dispoziție actele și documentele prevăzute de lege deși chiar dacă societatea debitoare a înțeles să facă recurs împotriva sentinței de deschidere a procedurii insolvenței, hotărârile judecătorului sindic nu pot fi suspendate de către instanța de recurs și deci, obligațiile ce-i incumbă debitoarei prin pronunțarea deschiderii procedurii insolvenței împotriva sa nu puteau fi ignorate pe motiv că a formulat recurs.
În zilele de 26, 27, 28 mai 2009, debitorul a solicitat aprobarea plății biletelor la ordin scadente începând cu data de 26 mai 2009 și a celor scadente în perioada următoare, plăți care se încadrează în prevederile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, însă nu arată care este ordinea de mărime a sumelor, ce reprezintă și cine sunt creditorii pe care urmează să îi achite cu prioritate în defavoarea altor creditori;
În baza art. 46 debitorul sau, după caz, administratorul judiciar sunt obligați să întocmească și să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plățiile și compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii și valorii acestora și a datelor de identificare a cocontractanților
Administratorul judiciar nu are atitudine de a se opune solicitărilor dar nepunerea la dispoziția sa a documentelor dispuse de lege, îl pune în imposibilitatea de a se achita de obligații și de a autoriza plățiile solicitate.
Văzând că prin concluzii scrise, creditoarea a solicitat să se admită recursul debitoarei întrucât debitul a fost achitat în întregime,
Considerând că în primă instanță, în condițiile stării de pasivitate procesuală a debitoarei, în lipsa unei contestații formulate de către aceasta, judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale la care s‑a raportat, dispunând, prin admiterea cererii creditoarei, deschiderea procedurii generale de insolvență,
Că însă, raportat la susținerile confirmate de către creditoare privind plata integrală a creanței, a fost înlăturată prezumția de insolvență care a fost reținută în primă instanță ca temei al hotărârii,
Că prin urmare, stabilindu‑se că nu sunt îndeplinite cerințele art. 31, raportat la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, întrucât există posibilitatea examinării în recurs a cauzei sub toate aspectele, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, împrejurarea menționată constituie un motiv care justifică admiterea recursului,
Că potrivit art. 312 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă, se impune modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea, cu sediul ales la Cabinet Individual de Avocat " " în T,-,. 2A împotriva sentinței civile nr. 744 din 7 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe creditoarea, cu sediul în C,- și administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în T,-,. A,. 10.
Modifică hotărârea menționată în sensul că respinge cererea formulată de creditoare pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
cu opinie separată,
în sensul respingerii
recursului debitoarei
GREFIER
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia majoritară a colegilor mei consider că recursul declarat de debitoarea T împotriva sentinței civile nr. 744 din 7 mai 2009 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timiș în dosarul nr- este nefondat și ar fi trebuit respins ca atare. Totodată, consider că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în cauză nefiind incidente prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, reținute în motivarea deciziei de admitere a recursului.
Astfel, este de necontestat că societatea recurentă datora intimatei C, la data înregistrării cererii introductive, suma totală de 33.248,05 lei reprezentând contravaloare materiale publicitare. Însăși debitoarea a recunoscut în cuprinsul cererii de recurs că datorează creditoarei acest debit, precizând că nu lipsa lichidităților a determinat neplata integrală a facturilor emise în temeiul contractului publicitar nr. 755/30.08.2007, ci calitatea necorespunzătoare a produselor livrate.
Consider că în aceste condiții motivele invocate în susținerea recursului nu sunt întemeiate. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, modificată, privind procedura insolvenței, valoarea-prag, ce reprezintă cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, este de 10.000 lei, iar pentru salariați de 6 salarii medii pe economie.
Cu toate acestea, apreciez că susținerile recurentei potrivit cărora, dat fiind faptul că în prezent societatea nu mai are nicio datorie față de creditoare, în speță nu ar mai fi îndeplinite condițiile necesare pentru deschiderea procedurii de insolvență, nu pot fi primite. Aceasta, întrucât la momentul pronunțării hotărârii recurate cererea creditoarei C îndeplinea toate condițiile pretinse de Legea insolvenței pentru ca aceasta să fie admisă.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 85/2006, modificată, "orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă -", prin creditor îndreptățit înțelegându-se "creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile" (art. 3 pct. 6). Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori (art. 3 pct. 1 lit. a).
Dispozițiile legale privind procedura insolvenței se aplică dacă sunt îndeplinite cele două condiții de fond prevăzut de art. 1 din actul normativ amintit, respectiv debitorul să aibă calitatea de comerciant, să fie o societate cooperatistă, o organizație cooperatistă, o societate agricolă, un grup de interes economic sau orice altă persoană juridică de drept privat care desfășoară și activități economice, și debitorul să se afle în insolvență.
Debitoarea recurentă este o societate comercială cu răspundere limitată având stabilită o durată de funcționare nelimitată, și este știut faptul că societățile constituite cu respectarea formalităților prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, au calitate de comerciant de la data înmatriculării în registrul comerțului.
Insolvența debitorului, fiind o condiție a aplicării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cel care solicită declanșarea acestei proceduri trebuie să administreze dovezi din care să rezulte: neplata la scadență a datoriilor și lipsa lichidităților. În acest sens, sunt relevante înscrisurile depuse la dosar de creditoare care atestă neplata integrală de către debitoare a facturilor emise în temeiul contractului publicitar nr. 755/30.08.2007, debitul ridicându-se la 33.248,05 lei, din care înainte de pronunțarea sentinței de deschidere a procedurii concursuale a fost achitată doar suma de 10.000 lei.
Potrivit Legii insolvenței creditorul nu poate declanșa procedura decât pentru creanțe certe, lichide și exigibile. Caracterul cert al creanței vizează atât existența acesteia cât și cuantumul său, iar caracterul lichid al creanței presupune că întinderea acesteia, având ca obiect o sumă de bani, să fie determinată sau determinabilă. În plus, creanța trebuie să fie exigibilă, adică să fie ajunsă la scadență, toate aceste condiții fiind, fără nici un dubiu, îndeplinite în speță.
Împrejurarea, reală de altfel, că în data de 21 mai 2009 recurenta Taa chitat și restul sumei de 23.248,05 lei, după ce anterior, în 22 aprilie 2009, făcut o plată parțială de 10.000 lei, astfel cum rezultă fără dubiu din extrasul de cont depus la dosar la ultimul termen de judecată de către reprezentanta societății debitoare, în opinia mea, nu poate duce la admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței tribunalului în sensul respingerii cererii creditoarei pentru deschiderea procedurii de insolvență, pe de o parte, motivat de faptul că instanța de recurs ar fi trebuit să verifice, în limitele motivelor invocate de partea recurentă, dacă la momentul pronunțării hotărârii atacate, în speță au fost sau nu îndeplinite condițiile cerute de lege pentru ca judecătorul-sindic să admită cererea creditorului și să dispună deschiderea procedurii (cerințe, care, astfel cum am arătat mai sus, erau întrunite).
Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 85/2006, modificată, în afară de cazurile prevăzute de art. 49 sau cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule (quod nullum est nullum producit effectum). Or, plata sumei de 23.248,05 lei a fost făcută de societatea debitoare (și nu de altcineva în contul datoriei ei) la 21 mai 2009 (după două săptămâni de la data deschiderii procedurii de insolvență - 7 mai 2009), această plată neîncadrându-se nici între cele prevăzute de art. 49 (în operațiuni sau activități curente ori plăți către creditorii cunoscuți care s-ar încadra în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente), și nici între cele autorizate de judecătorul-sindic.
JUDECĂTOR
Red. /Dact.
2 ex./9.07.2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
